Chiar de-am fi făcut să pogoare îngerii la ei, chiar de le-ar fi vorbit morţii, chiar de le-am fi adunat toate cele aflătoare înaintea lor, ei nu ar fi crezut decât dacă Dumnezeu ar fi vrut. Cei mai mulţi dintre ei sunt însă neştiutori. (111) Noi fiecărui profet i-am făcut un vrăjmaş: diavolii din oameni şi ginni ce-şi descoperă unii altora poleiala cuvintelor întru amăgire. Dacă Domnul tău ar fi vrut, ei n-ar fi făcut-o. Lasă-i pe ei cu ceea ce născocesc, (112) ca inimile celor care nu cred în Viaţa de Apoi să asculte aceasta şi să se bucure, şi să săvârşească ceea ce şi ei săvârşesc. (113) Voi căuta oare alt judecător afară de Dumnezeu? El este Cel ce a pogorât asupra voastră Cartea desluşită. Cei cărora li s-a dat Cartea ştiu că ea a fost pogorâtă de Domnul tău întru Adevăr. Nu fii printre cei care se îndoiesc! (114) Cuvântul Domnului tău s-a înfăptuit întru Adevăr şi Dreptate. Nimeni nu poate răstălmăci cuvintele Sale. El este Auzitorul, Ştiutorul. (115) Dacă vei da ascultare celor mulţi aflători pe pământ, te vor rătăci de la Calea lui Dumnezeu. Ei nu urmează decât născociri şi se mulţumesc cu năluciri. (116) Domnul tău îi ştie prea bine pe cei care se rătăcesc de la calea Sa, precum şi pe cei călăuziţi. (117) Dacă voi credeţi în semnele Sale, mâncaţi ceea ce asupra-i s-a chemat numele lui Dumnezeu. (118)