În timp ce Abraham şi Ismail ridicau temeliile
Casei, spuneau: “Domnul nostru! Primeşte de la noi! Tu eşti
Auzitorul, Ştiutorul. (127) Domnul nostru! Fă-ne Ţie
supuşi şi din seminţia noastră fă-Ţi Ţie
supusă adunare. Descoperă-ne nouă pravila noastră şi
către noi Te întoarce, căci Tu eşti
De-căinţă-primitorul, Milostivul. (128) Domnul nostru! Ridică în mijlocul
lor un trimis dintre ei care să le recite versetele Tale, care să-i
înveţe Cartea şi înţelepciunea, şi care să le dea
curăţenie, căci Tu eşti Puternicul, Înţeleptul. (129) Şi, cine nu doreşte legea lui
Abraham, dacă nu cel mărunt la suflet! Noi l-am ales în Viaţa de
Acum, iar în Viaţa de Apoi va fi printre cei drepţi. (130) Când Domnul tău spuse: “Supune-te!”,
el i-a spus: “Mă supun Stăpânului lumilor!” (131) Abraham le-a poruncit fiilor săi,
precum a făcut şi Iacob: “O, voi, fii ai mei! Dumnezeu v-a sortit
vouă Legea! Şi, să nu muriţi altfel, decât ca supuşi.”
(132) Aţi fost martori când moartea s-a apropiat de Iacob
şi el spuse fiilor săi: “Cui vă veţi închina în urma mea?”
Ei i-au spus: “Ne vom închina Dumnezeului tău şi Dumnezeului
tatălui tău, Abraham, şi al lui Ismail, şi al lui Isaac.
Unul este Dumnezeu şi Lui noi ne supunem.” (133) Aceia au fost un neam care s-a dus. Au
avut ceea ce au agonisit, după cum şi voi veţi avea ceea ce
veţi agonisi şi nu veţi fi întrebaţi de ceea ce au
făptuit ei. (134)