De blestem vor fi urmăriţi în Viaţa de Acum şi în Ziua Învierii. Ce dar rău! (98) Acestea sunt dintre istoriile privitoare la cetăţi pe care ţi le povestim, multe dintre ele sunt încă în picioare, însă altele au fost secerate. (99) Noi nu i-am nedreptăţit pe locuitorii lor, ci ei înşişi s-au nedreptăţit. Ei chemau în locul lui Dumnezeu dumnezeii lor care nu le-au folosit la nimic. Când porunca Domnului tău a venit, ei nu le-au sporit decât pieirea. (100) Aceasta este osânda Domnului tău care loveşte cetăţile nedrepte. Osânda Sa este dureroasă, cruntă. (101) Întru aceasta este un semn pentru cel care se teme de osânda Vieţii de Apoi. Va fi o zi când toţi oamenii vor fi strânşi, va fi o zi cunoscută. (102) Noi nu o vom întârzia decât până la sorocul hotărât. (103) În Ziua când acesta se va împlini, nimeni nu va vorbi decât cu îngăduinţa Sa. Unii vor fi nenorociţi, alţii fericiţi. (104) Nenorociţii vor fi în Foc, unde vor geme şi vor suspina şi (105) unde vor veşnici cât vor dura cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel, căci Domnul tău face ce voieşte. (106) Preafericiţii vor fi în Rai, unde vor veşnici cât vor dura cerurile şi pământul, numai dacă Domnul tău nu va voi altfel. Acesta este un dar ce nu se strică. (107) Nu staţi la îndoială asupra celor cărora li se închină ei, căci ei nu se închină decât celor cărora li se închinau taţii lor odinioară. Noi o să le dăm partea lor, fără să-i lipsim de nimic. (108)