Ei spuseră: “Să nu-ţi fie frică! Noi îţi vestim un fecior înţelept.” (52) El spuse: “Ce să-mi vestiţi, acum când bătrâneţea m-a atins? Ce-mi vestiţi?” (53) Ei spuseră: “Noi îţi vestim doar adevărul. Nu fi dintre cei lipsiţi de nădejde!” (54) El spuse: “Cine nu nădăjduieşte la milostivenia Domnului său, dacă nu cei rătăciţi?” (55) Apoi el spuse din nou: “O, voi trimişilor! Care este treaba voastră?” (56) “Noi am fost trimişi la un popor nelegiuit, (57) însă nu şi la casa lui Lot, căci Noi îi vom mântui pe toţi (58) afară de femeia sa.” Noi am hotărât ca ea să fie printre cei rămaşi în urmă. (59) Când trimişii veniră la casa lui Lot, (60) acesta spuse: “Voi sunteţi nerecunoscători.” (61) Ei spuseră: “Nu!... Am venit la tine aducând ceea de care ei se îndoiesc, (62) am venit la tine cu Adevărul şi suntem sinceri! (63) Pleacă de cu noapte cu ai tăi! Mergi în spatele lor şi nimeni dintre voi să nu se uite înapoi! Mergeţi unde vi se porunceşte!” (64) Aşa am hotărât pentru a vă mântui, căci mâine dimineaţă aceştia vor fi retezaţi. (65) Locuitorii cetăţii veniră să ceară veşti. (66) Lot le spuse: “Aceştia sunt oaspeţii mei. Nu mă faceţi de ruşine! (67) Temeţi-vă de Dumnezeu şi nu mă acoperiţi de ruşine!” (68) Ei spuseră: “Nu ţi-am oprit să te ocupi de lumi?” (69) El spuse: “Dacă vreţi s-o faceţi, iată-le pe fetele mele!” (70)