Dumnezeu dă ca pildă o cetate: era tihnită şi liniştită şi belşugul îi venea din plin din toate părţile, însă a fost apoi nemulţumitoare faţă de binefacerile lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat atunci locuitorilor ei să guste deopotrivă foametea şi frica pentru ceea ce-au făcut. (111) Un trimis dintre ei a venit la ei, însă ei l-au socotit mincinos şi atunci o osândă i-a luat, căci au fost nedrepţi. (112) Mâncaţi ce este îngăduit şi bun din ce v-a înzestrat Dumnezeu. Mulţumiţi-i lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale, dacă Lui vă închinaţi. (113) El v-a oprit pe voi doar de la mortăciune, sânge, carne de porc şi orice dobitoc asupra căruia a fost chemat alt nume decât cel al lui Dumnezeu. Faţă de cel silit să mănânce, fără a fi doritor ori de lege călcător, Dumnezeu este Iertător, Milostiv. (114) Nu spuneţi după minciuna rostită de limbile voastre: “Acesta este îngăduit! Acesta este oprit!” ca să născociţi minciuni asupra lui Dumnezeu. Cei care născocesc minciuni asupra lui Dumnezeu nu vor fi fericiţi, (115) ci vor avea doar puţină bucurie vremelnică, iar apoi o dureroasă osândă. (116) Noi le-am oprit evreilor ceea ce ţi-am istorit şi ţie, mai înainte. Nu Noi i-am nedreptăţit, ci ei înşişi se nedreptăţesc. (117) Domnul tău, pentru cei care săvârşesc răul din neştiinţă, apoi se căiesc şi se îndreaptă, este Iertător, Milostiv. (118)