Al-Anbiyaa

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

Nici o nouă amintire nu le vine de la Domnul lor, fără ca ei nu o asculte īn batjocură. (1) Inimile lor se desfată, atunci cānd nedrepţii ţin sfaturi: “Oare aceasta nu este un om asemenea vouă? Vă veţi lăsa prinşi de vrajă, atunci cānd vedeţi limpede?” (2) El spuse: “Domnul meu cunoaşte tot cuvāntul din cer şi de pe pămānt. El este Auzitorul, Ştiutorul.” (3) Ei spun: “Ba că sunt nişte vedenii īncālcite, ba că el le-a născocit, ba că este un poet! Să ne aducă un semn precum le-a fost trimis celor dintāi!” (4) Nici o cetate din cele pe care le-am nimicit īnaintea lor nu a crezut. Ei vor crede, oare? (5) Noi nu am trimis īnaintea ta decāt bărbaţi cărora Noi ne-am dezvăluit. Întrebaţi-i pe oamenii Amintirii, dacă voi nu ştiţi. (6) Noi nu le-am făcut trupuri care să nu mănānce bucate şi care să fie nemuritoare. (7) Noi am adeverit făgăduiala ce le-a fost făcută. Noi i-am māntuit pe ei şi pe cine am voit şi i-am nimicit pe cei necumpătaţi. (8) Noi v-am pogorāt vouă o Carte pentru a vă aduce aminte. Nu pricepeţi, oare? (9) Cāte cetăţi nedrepte n-am sfărāmat! Şi după nimicirea lor un alt popor am creat. (10)