Al-Anbiyaa
În
numele lui Dumnezeu cel
Nici o nouă
amintire nu le vine de la Domnul lor, fără ca ei să
nu o asculte īn batjocură. (1)
Inimile lor se desfată, atunci cānd nedrepţii ţin sfaturi: Oare
aceasta nu este un om asemenea vouă? Vă veţi lăsa
prinşi de vrajă, atunci cānd vedeţi limpede? (2) El spuse: Domnul meu cunoaşte tot cuvāntul din cer
şi de pe pămānt. El este Auzitorul, Ştiutorul. (3) Ei spun: Ba că sunt nişte vedenii īncālcite, ba
că el le-a născocit, ba că este un poet! Să ne aducă
un semn precum le-a fost trimis celor dintāi! (4) Nici o cetate din cele pe care le-am nimicit īnaintea lor
nu a crezut. Ei vor crede, oare? (5) Noi
nu am trimis īnaintea ta decāt bărbaţi cărora Noi ne-am
dezvăluit. Întrebaţi-i pe oamenii Amintirii, dacă voi nu
ştiţi. (6) Noi nu le-am făcut trupuri care
să nu mănānce bucate şi care să fie nemuritoare. (7) Noi am adeverit făgăduiala ce le-a fost
făcută. Noi i-am māntuit pe ei şi pe cine am voit şi i-am
nimicit pe cei necumpătaţi. (8) Noi v-am pogorāt vouă o Carte pentru a vă aduce aminte.
Nu pricepeţi, oare? (9)
Cāte cetăţi nedrepte n-am sfărāmat! Şi după nimicirea
lor un alt popor am creat. (10)