Noi i-am osândit, însă ei nu s-au întors către Domnul lor şi nici nu s-au smerit (75) până ce nu le-am deschis o poartă a unei osânde temute ce i-a aruncat în deznădejde. (76) Dumnezeu este Cel ce v-a creat vouă auzul, văzul şi inimile. Puţini sunt însă mulţumitori! (77) El este Cel ce v-a răspândit pe pământ şi înaintea Sa veţi fi adunaţi. (78) El este Cel ce dă viaţa şi moartea şi de la El este schimbarea nopţii şi a zilei. Nu pricepeţi, oare? (79) Ei spun însă, precum spuneau şi cei dintâi: (80) “Când vom muri şi vom fi ţărână şi oase, vom mai fi sculaţi? (81) Nouă şi taţilor noştri dinainte ni s-a făgăduit aceasta, însă nu sunt decât poveşti ale celor dintâi!” (82) Spune: “Al cui este pământul cu ce se află pe el? O, dacă aţi şti!” (83) Ei vor spune: “A lui Dumnezeu!” Spune: “Nu vă veţi mai aminti?” (84) Spune: “Cine este Domnul celor şapte ceruri? Domnul Tronului cel Mare?” (85) Ei vor spune: “Dumnezeu!” Spune: “Şi nu vă veţi teme?” (86) Spune: “Cine ţine în mâna Sa împărăţia tuturor lucrurilor? Cine ocroteşte şi nu are nevoie să fie ocrotit? O, dacă aţi şti!” (87) Ei vor spune: “Dumnezeu!” Spune: “Cum de sunteţi vrăjiţi?” (88) Noi le-am adus Adevărul, însă ei sunt tot mincinoşi. (89)