Dumnezeu nu şi-a dăruit sieşi fii. Alături de El nu este alt dumnezeu, căci atunci fiece dumnezeu ar fi luat ceea ce a creat şi s-ar fi înălţat unii asupra altora. Mărire lui Dumnezeu deasupra a ceea ce ei plăsmuiesc! (90) El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. Înălţarea Lui asupra celor care ei I-i alătură! (91) Spune: “Domnul meu! Dacă vreodată îmi vei arăta ceea ce le-ai făgăduit, (92) Domnul meu, nu mă rândui printre cei nedrepţi!” (93) Noi avem puterea de a-ţi arăta ceea ce le-am făgăduit. (94) Răspunde răului cu bine. Noi cunoaştem ceea ce plăsmuiesc! (95) Spune: “Domnul meu! Eu caut izbăvire la Tine de şoaptele diavolilor, însă ei întorc spatele amintirii. (96) Domnul meu! Eu caut izbăvire la Tine de apropierea lor de mine.” (97) Când moartea vine la vreunul dintre ei, el spune: “Domnul meu! Trimite-mă înapoi, (98) căci poate voi săvârşi binele pe care l-am părăsit!” Nu, aceasta este doar un cuvânt pe care el îl spune. În spatele lor este o stavilă până în ziua când vor fi sculaţi. (99) Când se va sufla în trâmbiţă, în Ziua aceea, nu va mai fi nici înrudire şi nici nu se vor mai întreba unii pe alţii. (100) Cei ale căror fapte vor atârna greu, vor fi fericiţi. (101) Cei ale căror fapte vor atârna uşor, vor fi cei care s-au pierdut pe ei înşişi. Ei vor veşnici în Gheena, unde (102) focul le va arde feţele, iar ei vor scrâşni. (103) Nu vi s-au citit semnele Mele? Nu le-aţi socotit voi minciuni? (104)