şi astfel, Dumnezeu îi va răsplăti pentru cele mai bune fapte ale lor şi va spori harul Său asupra lor. Dumnezeu înzestrează, fără socoteală, pe cine voieşte. (37) Faptele celor care tăgăduiesc sunt asemenea fetei morgana pe un şes. Însetatul o socoate apă, însă când soseşte acolo, nu află nimic. El îl află însă pe Dumnezeu acolo şi El îi plăteşte socoteala. Dumnezeu este Grabnic la socoteală! (38) Ori sunt asemenea întunecimilor dintr-o mare adâncă. Un val le acoperă, iar peste el un alt val, şi deasupra sunt norii: întunecimi peste întunecimi. Dacă cineva îşi întinde mâna, abia mai poate s-o vadă. Celui ce Dumnezeu nu-i dă lumină, acela nu are lumină. (39) Nu vezi că Îl preamăresc cei din ceruri şi de pe pământ şi păsările ce îşi întind aripile? Fiecare ştie rugăciunea Sa şi preamărirea Sa, iar Dumnezeu este Ştiutor a ceea ce făptuiesc! (40) A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului. Întru Dumnezeu este devenirea. (41) Nu vezi cum Dumnezeu împinge norii, apoi îi vălătuceşte făcându-i grămadă? Atunci tu vezi ploaia ţâşnind din adâncul lor. El trimite din cer munţi de grindină. El loveşte pe cine voieşte. El ocroteşte pe cine voieşte. Izbucnirea fulgerului Său aproape că ia vederea! (42) Dumnezeu întoarce, rând pe rând, noaptea şi ziua. Întru aceasta este o învăţătură pentru cei dăruiţi cu vedere. (43)