când Lot, fratele lor, le spuse: “Nu vă temeţi, oare? (160) Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere. (161) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare. (162) Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor. (163) Vă apropiaţi de bărbaţii din aceste lumi (164) părăsindu-vă soţiile, create vouă de Domnul vostru? Sunteţi un popor călcător al legii.” (165) Ei spuseră: “Dacă nu încetezi, o, Lot, vei fi izgonit.” (166) El spuse: “Urăsc fapta voastră! (167) Domnul meu! Mântuieşte-mă pe mine şi pe ai mei de ceea ce fac ei.” (168) Noi l-am mântuit pe el şi pe toţi ai săi, (169) în afara unei bătrâne rămase în urmă, (170) şi i-am stârpit apoi pe ceilalţi, (171) trimiţând asupra lor o ploaie. Rea a fost ploaia pentru cei cărora li s-a predicat! (172) Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi. (173) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul. (174) Oamenii din al’Aika i-au socotit pe trimişi mincinoşi, (175) când Şu’aib le spuse: “Nu vă temeţi, oare? (176) Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere. (177) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare. (178) Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor. (179) Fiţi cinstiţi la măsură şi nu fiţi dintre cei păgubitori. (180) Cântăriţi cu drept cântar. (181) Nu-i păgubiţi pe oamenii în avutul lor. Nu săvârşiţi fărădelegi pe pământ, semănând stricăciune! (182) Temeţi-vă de Cel ce v-a creat pe voi şi pe leaturile dintâi.” (183)