An-Naml

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

călăuzire şi vestire pentru credincioşii (1) ce îşi săvârşesc rugăciunea, ce dau milostenie şi cred cu tărie în Viaţa de Apoi. (2) Celor care nu cred în Viaţa de Apoi, Noi le-am împodobit faptele în ochii lor, iar ei merg orbeşte. (3) Aceştia vor avea osânda cea mai rea şi vor fi pierduţi în Viaţa de Apoi. (4) Tu primeşti Coranul de la un Înţelept, un Ştiutor. (5) Moise spuse alor săi: “Zăresc un foc. Vă voi aduce o veste de la el ori vă voi aduce un tăciune aprins. Poate vă veţi încălzi! (6) Când ajunse acolo, fu strigat: “Binecuvântat fie Cel ce este în foc şi împrejurul lui! Mărire lui Dumnezeu, Stăpânul lumilor! (7) O, Moise! Eu sunt Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul. (8) Aruncă-ţi toiagul!” Când Moise îl văzu scuturându-se precum ginni, o rupse la fugă fără să se mai întoarcă. “O, Moise! Nu-ţi fie teamă! Trimişii nu se tem de Mine, (9) în afară de cei nedrepţi. Eu sunt Iertătorul, Milostivul pentru cei care au întors răului binele. (10) Bagă-ţi mâna în deschizătura mantiei şi va ieşi albă, fără nici un beteşug. Acesta este unul dintre cele nouă semne pentru Faraon şi poporul său. Ei sunt stricaţi.” (11) Când semnele Noastre vin la ei să-i facă să vadă, ei spun: “Aceasta este o vrajă!” (12) Ei s-au lepădat de ele pe nedrept şi cu trufie, chiar dacă în străfundul lor credeau cu tărie. Vezi cum a fost sfârşitul celor care-au semănat stricăciunea! (13)