Noi le-am
dăruit ştiinţa lui David şi lui Solomon. Ei spuneau:
“Laudă lui Dumnezeu care ne-a dat întâietate asupra multora din robii
Săi credincioşi!” (14) Solomon
l-a moştenit pe David şi spuse: “O, voi oameni! Am
fost învăţaţi limba zburătoarelor. Am fost copleşiţi cu bunuri de tot soiul. Cu
adevărat aceasta este din harul de
netăgăduit.” (15) Şi
i se adunară oştirile lui Solomon din ginni, oameni şi
zburătoare şi se orânduiră. (16) Când
ajunseră în Valea Furnicilor, o furnică spuse: “O, voi furnici!
Intraţi în lăcaşurile voastre ca să nu
vă strivească Solomon şi oştirile sale fără
să-şi dea seama.” (17)Solomon zâmbi
cu voioşie la spusa ei şi spuse la rândul său: “Domnul meu!
Îngăduie-mi să-Ţi mulţumesc
pentru harul ce l-ai pogorât asupra mea şi asupra părinţilor mei
şi să săvârşesc binele ce Ţie Ţi-ar aduce
mulţumire. În milostivenia Ta, lasă-mă să intru între
robii Tăi cei drepţi.”(18) Solomon
cercetă zburătoarele, apoi spuse: “De ce oare n-am văzut
pupăza? Oare este din cei care lipsesc?(19) O voi
osândi la aprigă osândă, o voi înjunghia, de nu-mi va veni cu o
împuternicire desluşită.” (20) După
un timp veni lângă el şi spuse: “Eu
ştiu ceea ce tu nu ştii! Îţi aduc o
veste sigură de la