Îi vom face oare pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune deopotrivă cu cei care seamănă stricăciunea pe pământ? Ori îi vom face pe cei temători deopotrivă cu cei neruşinaţi? (27) O Carte binecuvântată am pogorât asupra ta ca ei să ia aminte la versetele ei, ca cei dăruiţi cu minte să chibzuiască! (28) Lui David i l-am dăruit pe Solomon. Ce rob bun şi plin de căinţă! (29) Când într-o seară îi fură înfăţişaţi caii care băteau din picior, (30) el spuse: “Eu am iubit bunul (lumesc) mai mult decât amintirea Domnului meu, până ce au dispărut după vălul nopţii. (31) “Întoarceţi-mi-i.” Şi atunci, el le-a tăiat picioarele şi gâtul. (32) Noi l-am pus la încercare pe Solomon punându-i pe tron un chip. Astfel, el s-a căit. (33) El spuse: “Domnul meu! Iartă-mi mie! Dăruieşte-mi o împărăţie ce nu se va cuveni nimănui după mine. Tu eşti Dăruitorul!” (34) Noi i-am supus vântul — lin sufla la porunca sa acolo unde-l trimitea, (35) pe diavolii ziditori şi scufundători, (36) şi pe alţii legaţi în lanţuri: (37) “Acesta-i darul Nostru. Risipeşte-l ori păstrează-l fără să ţii socoteală! (38) Solomon are la Noi un loc apropiat şi o frumoasă întoarcere. (39) Aminteşte-ţi de Iov, robul Nostru, când a strigat către Domnul său: “Satan m-a lovit cu suferinţă şi osândă.” (40) “Bate din picior! Aceasta este o scaldă răcoroasă şi o băutură.” (41) Şi i i-am dăruit pe ai săi şi încă pe atât. Aceasta au fost o milostivenie de la Noi şi o amintire pentru cei dăruiţi cu minte. (42)