Cei care se certară asupra semnelor lui Dumnezeu, fără a li se fi dat vreo împuternicire, cresc în silă înaintea lui Dumnezeu şi a credincioşilor. Astfel, Dumnezeu pecetluieşte inima oricărui trufaş, despot. (34) Faraon a pus: “O, Haman! Zideşte-mi un turn! Poate voi atinge baierile! (35) baierile cerurilor şi să urc la Dumnezeul lui Moise, căci eu îl socot un mincinos!” Astfel, lui Faraon i-a fost împodobită fapta cea rea şi a fost îndepărtat de Cale. Vicleşugul lui Faraon nu a sfârşit decât în ruină. (36) Cel care era credincios spuse: “O, popor al meu! Urmează-mă! Eu vă voi călăuzi pe Drumul cel Drept (37) O, popor al meu! Viaţa de Acum nu este decât o bucurie vremelnică. Viaţa de Apoi este însă Lăcaşul Trăiniciei. (38) Cel care săvârşeşte un rău nu va fi răsplătit decât pe potriva lui, iar cel care săvârşeşte un bine, credincios fiind, fie bărbat, fie femeie... Aceia vor intra în Rai unde vor fi înzestraţi fără socoteală.” (39) “O, popor al meu! De ce vă chem eu către mântuire, iar voi mă chemaţi către Foc? (40)