El este Cel ce a creat soiurile toate şi v-a făcut vouă corăbii şi dobitoace ca să mergeţi cu ele (11) şi să vă aşezaţi pe spatele lor. Amintiţi-vă, atunci, binefacerile Domnului vostru când vă aşezaţi pe ele şi spuneţi: “Mărire Celui ce ne-a supus nouă acestea, căci Noi nu le-am fi dovedit. (12) Da, către Domnul nostru noi ne întoarcem.” (13) Ei i-au făcut dintre robii Săi parte, căci omul este un nerecunoscător vădit. (14) Şi-ar fi luat El fiice dintre cei pe care i-a creat, iar vouă v-ar fi ales fii? (15) Dacă i se vesteşte vreunuia ceea ce El dă drept pildă pentru Milostivul, chipul i se umbreşte, i se înegreşte şi se sufocă: (16) “Aş! Cel ce creşte între odoare şi la luptă nu se iveşte?” (17) Ei îi fac pe îngerii care sunt robii lui Dumnezeu femei. Au fost ei martori la crearea lor? Mărturia lor se va scrie, iar ei vor fi întrebaţi. (18) Ei spun: “Dacă Milostivul ar fi vrut, noi nu ne-am fi închinat lor. Întru aceasta ei nu au nici o ştiinţă, ci numai presupun. (19) Le-am dat Noi vreo carte înaintea acesteia, iar ei sunt ţinătorii ei? (20) Ba nu! Ei spun: “Noi i-am aflat pe taţii noştri într-o adunare, iar noi după urmele lor ne călăuzim.” (21) Astfel, nu am trimis înaintea ta nici un predicator vreunei cetăţi fără ca îndestulaţii ei să nu-i spună: “Noi i-am aflat pe taţii noştri într-o adunare, iar noi pe urmele lor mergem.” (22)