Eu caut izbăvire la Domnul meu şi Domnul vostru ca voi să nu mă ucideţi cu pietre. (19) Lăsaţi-mă singur, dacă nu aveţi încredere în mine.” (20) El îl chemă pe Domnul său: “Aceşti oameni sunt nelegiuiţi.” (21) “Pleacă cu robii Mei noaptea! Veţi fi urmăriţi... (22) Lasă marea să se despice! Ei vor fi o oştire înecată” (23) Câte grădini şi izvoare au părăsit, (24) şi semănături şi loc îmbelşugat, (25) şi plăceri în care se desfătau! (26) Aceasta, căci Noi am lăsat aceste bunuri moştenire unui alt popor. (27) N-au plâns după ei nici cerul, nici pământul şi nici nu au fost aşteptaţi. (28) Noi i-am mântuit pe fiii lui Israel de osânda umilitoare, (29) de Faraon care era trufaş peste măsură. (30) Noi cu ştiinţă i-am ales dintre lumi. (31) Le-am adus semne cu o dovadă vădită. (32) Aceşti oameni spuneau: (33) “Nu este decât moartea noastră dintâi, iar după aceea nu vom mai fi sculaţi. (34) Aduceţi-i pe taţii noştri, dacă spuneţi adevărul!” (35) Oare sunt ei mai buni decât poporul lui Tubba’ ori decât cei dinaintea lor pe care i-am nimicit fiindcă erau nelegiuiţi? (36) Noi nu am creat în joacă nici cerurile, nici pământul şi nici ceea ce se află între ele. (37) Noi le-am creat întru Adevăr, însă cei mai mulţi nu ştiu! (38) Ziua Cumpenei va fi sorocul adunării tuturor, (39)