Ei, cei care tăgăduiesc, v-au oprit de la Moscheea cea Sfântă şi v-au împiedicat ofrandele să ajungă la jertfelnic. Dacă nu ar fi fost şi bărbaţi credincioşi şi femei credincioase pe care nu-i cunoşteaţi şi i-aţi fi călcat în picioare, iar vina ar fi căzut asupra voastră din neştiinţă... Dumnezeu lasă să intre în milostivenia Sa pe cine voieşte! Dacă s-ar fi deosebit, i-am fi osândit pe cei dintre ei care tăgăduiesc la o dureroasă osândă! (24) Când tăgăduitorii îşi umplu inimile de furie, furia neştiinţei, Dumnezeu pogorî Pacea Sa asupra trimisului Său şi asupra credincioşilor şi îi obligă la un cuvânt de teamă, căci ei sunt cei mai vrednici şi mai apropiaţi. Dumnezeu este Atotştiutor. (25) Dumnezeu întăreşte trimisului Său vedenia întru Adevăr: veţi intra în Moscheea Sfântă — dacă Dumnezeu voieşte — cu capetele rase şi cu părul scurtat. Nu vă fie teamă, căci Dumnezeu ştie ceea ce voi nu ştiţi. El v-a dăruit cândva o biruinţă grabnică. (26) El este Cel ce l-a trimis pe trimisul Său cu călăuzirea şi cu Legea Adevărului ca să fie pusă deasupra tuturor legilor. Dumnezeu este de ajuns ca Martor. (27) Muhammad este trimisul lui Dumnezeu. Însoţitorii săi sunt aprigi cu tăgăduitorii, blânzi între ei. Tu îi vezi îngenunchind, prosternându-se, căutând harul lui Dumnezeu şi mulţumirea Sa. Îi recunoşti, căci pe chipurile lor se văd urmele prosternării. Aceasta este pilda lor în Tora, după cum aceasta este şi pilda lor în Evanghelie: ei sunt asemenea seminţei căreia îi mijeşte colţul. Apoi devine viguros, se îngroaşă şi se înalţă cu tulpina-i spre bucuria semănătorilor şi furia tăgăduitorilor. Dumnezeu făgăduieşte acelor dintre ei care cred şi săvârşesc fapte bune iertare şi mare răsplată. (28)