Poporul lui Noe, înaintea lor, a hulit şi ei l-au socotit pe robul Nostru mincinos. Ei au spus: “Este un îndrăcit!” Şi astfel a fost alungat! (7) El l-a chemat pe Domnul său: “Sunt biruit! Ajută-mă!” (8) Atunci am deschis stăvilarele cerului dând drumul apelor vijelioase (9) şi am rupt izvoarele pământului, iar apele s-au contopit după o Poruncă dată. (10) L-am dus pe Noe pe o corabie din scânduri şi sfoară de curmal. (11) El a plutit sub ochii noştri ca răsplată de la Cel ce a fost tăgăduit. (12) Şi Noi l-am lăsat ca semn. Mai este cineva care îşi aminteşte? (13) Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele! (14) Noi am făcut uşor Coranul întru amintire. Mai este cineva care îşi aminteşte? (15) Adiţii au hulit. Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele! (16) Noi am dezlănţuit împotriva lor furtuna care urla într-o zi nefericită şi nesfârşită. (17) Acea furtună i-a smuls pe oameni de parcă ar fi fost trunchiuri găunoase de curmali. (18) Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele! (19) Am făcut uşor Coranul întru amintire. “Mai este cineva care-şi aminteşte? (20) Tamudiţii au socotit prevenirile minciunii (21) şi au spus: “Să urmăm un om asemenea nouă? Atunci am fi în rătăcire şi nebunie. (22) Amintirea i-a fost aruncată când se afla printre noi? Nu! Atunci este un mincinos neruşinat!” (23) Mâine vor afla însă cine este mincinosul neruşinat. (24) Le vom trimite o cămilă ca ispită. Urmăreşte-i şi ai răbdare! (25) Dă-le de ştire că apa trebuie împărţită între ei şi că fiecare va bea la rândul său. (26) Ei îl chemă pe unul de-al lor care o luă şi o ologi. (27)