Ei s-au întors cu binefacerea şi
harul lui Dumnezeu. Nici un rău nu i-a atins. Ei au căutat mulţumirea lui Dumnezeu. Dumnezeu este Stăpânul Harului nesfârşit. (174) Diavolul aşa este:
el vă îngrozeşte cu cei care îl urmează. Nu vă
temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine, de sunteţi
credincioşi! (175) Cei care se grăbesc către
tăgadă, să nu te mâhnească. Ei cu nimic nu-L păgubesc pe Dumnezeu. Dumnezeu nu le va da nici o bucurie în Viaţa de Apoi, ci, de o
osândă cumplită, vor avea parte. (176) Cei care şi-au vândut
credinţa pe tăgadă cu nimic nu-L vor păgubi pe Dumnezeu, ci
ei, de o osândă dureroasă, vor avea parte. (177) Să nu socoate cei care
tăgăduiesc că dacă-i păsuim este
spre binele lor. Noi îi păsuim ca ei să-şi
înmulţească păcatul, şi astfel, de o osândă
ruşinoasă, vor avea parte. (178) Dumnezeu nu-i lasă pe
credincioşi aşa cum sunteţi voi acum, decât ca să-l
deosebească pe omul rău, de cel bun. Dumnezeu nu vă
face cunoscută vouă Taina, însă Dumnezeu alege pentru aceasta pe
cine voieşte dintre trimişii săi, aşadar credeţi în
Dumnezeu şi în trimişii Săi! Dacă veţi crede,
dacă vă veţi teme, veţi avea o
mare răsplată. (179) Cei care sunt zgârciţi cu ceea ce Dumnezeu le-a dăruit din harul Său să nu
socotească aceasta un bine pentru ei, ci un rău. Curând, în Ziua
Învierii, vor purta în jurul gâtului cele cu care au fost zgârciţi.
A lui Dumnezeu este moştenirea cerurilor şi
a pământului. Dumnezeu este Cunoscător a
ceea ce făptuiţi. (180)