Part 1

Al-Faatiha

Makkan

(1) În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(2) Slavă lui Dumnezeu, Domnul lumilor,

(3) Milosul, Milostivul,

(4) Stăpânul Zilei Judecăţii!

(5) Ţie ne închinăm, Ţie îţi cerem ajutorul.

(6) Călăuzeşte-ne pe Calea cea Dreaptă,

(7) calea celor binecuvântaţi de Tine, şi nu a celor care Te-au supărat, şi nici a celor rătăciţi.

Al-Baqara

Madinan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Alif. Lam.Mim.

(2) Aceasta este cartea cea mai presus de orice îndoială, călăuzire celor temători,

(3) celor care cred în Taină, celor care îşi săvârşesc rugăciunea, celor care dau milostenie din ceea ce le-am dăruit,

(4) celor care cred în ceea ce a fost pogorât asupra ta, în ceea ce a fost pogorât înaintea ta şi care cred în Viaţa de Apoi.

(5) Aceştia merg după călăuzirea Domnului lor, aceştia sunt cei fericiţi.

(6) Cei care tăgăduiesc, fie că-i previi, fie că nu-i previi, tot nu vor crede.

(7) Dumnezeu le-a pecetluit inimile şi auzul, iar peste priviri le-a pus un voal. Ei, de o osândă cumplită, vor avea parte.

(8) Unii oameni spun: “Noi credem în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi.” Totuşi ei nu sunt credincioşi.

(9) Ei caută să-l înşele pe Dumnezeu şi pe cei credincioşi, însă nu se înşeală decât pe ei înşişi, fără a-şi da seama.

(10) În inimă au boală, iar Dumnezeu le măreşte boala. Ei, de o osândă dureroasă, vor avea parte pentru ceea ce socoteau minciună.

(11) Când li se spune: “Nu semănaţi stricăciunea pe pământ!”, ei spun: “Noi suntem doar îndreptătorii!”

(12) Ba nu! Ei sunt cei care seamănă stricăciune, însă nu-şi dau seama!

(13) Când li se spune: “Credeţi cum crede tot omul”, ei spun: “Să credem precum cred neghiobii?” Oare nu sunt ei cei neghiobi, şi totuşi nu o ştiu?

(14) Când se întâlnesc cu credincioşii, spun: “Noi credem!”, însă când rămân singuri cu diavolii lor, spun: “Noi suntem cu voi, doar ne batem joc!”

(15) Dumnezeu îşi bate joc de ei, lăsându-i să meargă orbeşte în ticăloşia lor.

(16) Ei sunt cei care au cumpărat rătăcirea cu preţul călăuzirii. Negoţul lor nu este în câştig, căci ei nu sunt călăuziţi.

(17) Ei sunt asemenea celor care aprind un foc, iar când focul luminează cele dimprejurul lor, Dumnezeu le ia lumina, lăsându-i în întunecimi, iar ei nu mai văd nimic.

(18) Surzi, muţi, orbi, ei nu se vor întoarce către Dumnezeu.

(19) Ori sunt ca sub un nor de pe cer, cu întunecimi, tunete şi fulgere. Urechile şi le astupă la auzul trăsnetelor de frica morţii. Dumnezeu, de pretutindeni, îi învăluie pe tăgăduitori.

(20) Fulgerul mai că le ia vederea. Când fulgerul luminează, ei merg la lumina lui, însă când se întunecă asupra lor, se opresc. Dacă Dumnezeu ar vrea, le-ar lua auzul şi văzul. Dumnezeu este Atotputernic!

(21) Oameni! Închinaţi-vă Domnului vostru care v-a făcut pe voi şi pe cei dinaintea voastră. Poate vă veţi teme!

(22) Pământul vouă vi l-a făcut covor, iar cerul baldachin. El trimite apă din ceruri şi dă la iveală roadele pentru traiul vostru. Nu-i faceţi lui Dumnezeu semeni, de vreme ce ştiţi!

(23) Dacă vă îndoiţi de ceea ce am pogorât asupra robului Nostru, aduceţi-ne o sură care să fie deopotrivă cu aceasta! Chemaţi-vă martorii, alţii decât Dumnezeu, dacă spuneţi adevărul!

(24) Dacă nu o faceţi — şi nu o veţi face — temeţi-vă de Focul cel mare care mistuie oameni şi pietre, gata pregătit pentru cei tăgăduitori.

(25) Vesteşte-le celor care cred şi săvârşesc fapte bune că vor avea parte de grădini pe sub care curg râuri. De câte ori le va fi dăruit din ele un fruct, ei vor spune: “Iată ceea ce ni s-a dăruit şi mai înainte”, căci fructe asemenea le vor mai fi fost date. În ele vor avea soţii neprihănite şi acolo vor veşnici.

(26) Dumnezeu nu se ruşinează să dea drept pildă un ţânţar ori ceva la fel de bicisnic. Cei care cred ştiu că acesta este Adevărul de la Domnul lor, însă cei care tăgăduiesc spun: “Ce a vrut Dumnezeu cu această pildă?” El cu aceasta pe mulţi îi rătăceşte, pe mulţi îi călăuzeşte, însă nu-i rătăceşte decât pe cei stricaţi.

(27) Cei care încalcă legământul încheiat cu Dumnezeu, cei care rup legăturile pe care Dumnezeu le-a poruncit să le păzească, cei care seamănă stricăciune pe pământ, aceia sunt pierduţi!

(28) Cum de Îl tăgăduiţi pe Dumnezeu? Când morţi aţi fost, iar El viaţă v-a dat? Şi iarăşi vă va da moartea şi iarăşi vă va învia. Şi la El vă veţi întoarce.

(29) El este Cel ce v-a făcut vouă totul pe pământ, apoi s-a întors către cer şi l-a rânduit în şapte tării. El este Atoateştiutorul.

(30) Când Domnul tău spuse îngerilor: “Vreau să-mi fac un locţiitor pe pământ”, ei au răspuns: “Vrei să faci un locţiitor care să-i zădărnicească rostul şi să risipească şuvoaie de sânge, în vreme ce noi Te preamărim cu laude şi Te preasfinţim?! Atunci, El spuse: “Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi.”

(31) El l-a învăţat pe Adam toate numele făpturilor, apoi le-a înfăţişat îngerilor, spunând: “Daţi-mi de ştire numele acestora, dacă spuneţi adevărul!”

(32) Ei au spus: “Mărire Ţie! Noi nu avem ştiinţă decât de ceea ce Tu ne-ai învăţat, căci Tu eşti Ştiutorul, Înţeleptul.”

(33) El spuse: “ Adame, dă-le de ştire numele lor!” După ce Adam le-a dat de ştire numele lor, Domnul spuse: “Nu v-am spus că Eu cunosc Taina cerurilor şi a pământului, că Eu cunosc ceea ce arătaţi şi ceea ce ascundeţi?”

(34) Când Noi am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam!”, ei s-au prosternat, afară de Iblis, care a refuzat cu trufie, căci era dintre cei tăgăduitori.

(35) Noi am spus: “Adame, locuieşte tu cu soaţa ta în Grădină, mâncaţi din roadele sale după poftă, însă nu vă apropiaţi de acest pom, căci, altminterea, veţi fi dintre cei nedrepţi.”

(36) Diavolul însă i-a dus în ispită şi i-a izgonit de acolo. Noi le-am spus: “Coborâţi şi vrăjmaşi să fiţi unul altuia! Pe pământ, veţi avea adăpost şi cele de trebuinţă!”

(37) Adam a primit cuvintele Domnului său şi s-a întors către El căindu-se, căci Dumnezeu este De-căinţă-primitorul, Milostivul.

(38) Noi am spus: “Coborâţi cu toţii! Călăuzire vă va veni de la Mine.” Nici teamă şi nici mâhnire nu vor cunoaşte cei care vor urma călăuzirea Mea.

(39) Cei care tăgăduiesc şi socot minciuni semnele Noastre, ai Focului vor fi şi acolo vor veşnici.

(40) Voi, fii ai lui Israel! Amintiţi-vă de harul Meu cu care v-am copleşit! Păziţi legământul Meu, căci şi Eu păzesc legământul vostru! Temeţi-vă de Mine!

(41) Credeţi în ceea ce am pogorât, întărind ceea ce voi primiserăţi! Nu fiţi voi cei dintâi care nu cred! Nu-mi vindeţi semnele pe preţ mărunt! Temeţi-vă de Mine!

(42) Nu înveşmântaţi Adevărul în deşertăciune! Nu ascundeţi Adevărul, de vreme ce-l ştiţi!

(43) Săvârşiţi-vă rugăciunea, daţi milostenie! Îngenunchiaţi alături de cei care îngenunche!

(44) Voi porunciţi oamenilor cuvioşie, pe când voi înşivă o daţi uitării? Citiţi Cartea! Chiar nu pricepeţi?!

(45) Cereţi ajutor cu răbdare şi prin rugăciune! Este greu, însă nu şi pentru cei smeriţi,

(46) care ştiu că îl vor întâlni pe Domnul lor şi că la El se vor întoarce.

(47) Voi, fii ai lui Israel! Amintiţi-vă de harul Meu cu care v-am copleşit, căci Eu v-am ales pe voi înaintea lumilor!

(48) Temeţi-vă de Ziua când nici un suflet nu va fi răsplătit pentru altul, când nici o mijlocire nu va fi îngăduită, când nici o răscumpărare nu va fi primită, când nimeni nu va fi ajutat!

(49) Noi v-am mântuit de neamul lui Faraon care vă supunea la cea mai rea osândă: îi înjunghia pe fiii voştri şi le cruţa pe fiicele voastre. Aceasta v-a fost vouă, de la Domnul vostru, o cumplită încercare.

(50) Noi am despicat marea şi v-am mântuit, apoi am înecat neamul lui Faraon sub privirile voastre.

(51) Noi am făcut un legământ cu Moise vreme de patruzeci de nopţi, însă, după plecarea lui, voi aţi ales viţelul şi aţi fost nedrepţi.

(52) Şi Noi v-am iertat vouă. Poate veţi mulţumi!

(53) Noi i-am dăruit lui Moise Cartea şi Legea. Poate vă veţi lăsa călăuziţi!

(54) Moise spuse poporului său: “O, poporul meu! Pe voi înşivă v-aţi nedreptăţit alegând viţelul. Căiţi-vă dinaintea Plăsmuitorului vostru şi omorâţi-vă, căci mai bine vă va fi vouă la Plăsmuitorul vostru, iar El se va întoarce către voi, căci El este De-căinţă-primitorul, Milostivul.”

(55) Voi aţi spus: “ O, Moise! Noi nu te credem pe tine până ce nu-L vom vedea pe Dumnezeu aievea.” Şi trăsnetul v-a luat, pe când vă uitaţi.

(56) Apoi din moarte v-am sculat. Poate veţi mulţumi!

(57) Noi v-am umbrit cu nori şi v-am trimis mana şi prepeliţele: “Mâncaţi din bunătăţile cu care v-am înzestrat!” Ei nu pe Noi ne-au nedreptăţit, ci s-au nedreptăţit pe ei înşişi.

(58) Noi am spus: “Intraţi în această cetate, mâncaţi din roadele ei pe săturate de oriunde vreţi. Treceţi-i pragul, prosternaţi-vă şi spuneţi: “Iertare!” Noi vouă vă vom ierta greşelile şi le vom dărui mai mult decât atât făcătorilor de bine.

(59) Nedrepţii au schimbat cu un alt cuvânt cuvântul ce le fusese spus. Atunci Noi am trimis urgie din ceruri asupra celor nedrepţi pentru stricăciunea lor.

(60) Când Moise a cerut de băut pentru poporul său, Noi i-am spus: “Loveşte stânca cu toiagul tău!” Douăsprezece izvoare ţâşniră şi fiecare cunoscu locul său de băut. Mâncaţi şi beţi din ceea ce v-a înzestrat Dumnezeu, însă nu fiţi fără stavilă pe pământ, semănând stricăciune!

(61) Voi aţi spus: “O, Moise! Noi nu putem răbda întotdeauna aceeaşi mâncare. Cheamă-L pe Domnul tău ca să ne scoată nouă din cele ce răsar pe pământ: verdeţuri, castraveţi, usturoi, linte şi ceapă.” El a răspuns: “Voi vreţi să schimbaţi ce-i mai bun cu ce-i mai rău? Coborâţi în Egipt unde veţi afla ceea ce cereţi!” Atunci ei fură loviţi de umilinţă şi sărăcie şi mânia lui Dumnezeu căzu asupra lor, căci, neascultători şi călcători de lege, tăgăduiseră semnele lui Dumnezeu şi-i omorâseră, nedrept, pe profeţi.

(62) Cei care cred, evrei, nazareeni, sabeeni, care cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi şi săvârşesc fapte bune, aceştia îşi vor afla răsplata la Domnul lor, acolo nu vor fi încercaţi de teamă şi nu se vor mâhni.

(63) Noi am făcut legământ cu voi şi am ridicat muntele deasupra voastră: “Luaţi cu sârg ceea ce v-am dat! Amintiţi-vă ce cuprinde!” Poate vă veţi teme!

(64) Însă, după aceea, voi aţi întors spatele! Fără harul şi milostivenia lui Dumnezeu aţi fi fost pierduţi.

(65) Îi cunoaşteţi pe aceia, dintre voi, care au încălcat Sabbatul? Noi le-am spus: “Fiţi maimuţe spurcate!”

(66) Noi am făcut aceasta drept învăţătură celor de faţă şi celor de după ei şi drept predică celor temători.

(67) Moise îi spuse poporului său: “Dumnezeu vă porunceşte să jertfiţi o vacă.” Ei i-au spus: “Iţi baţi joc de noi?” El le spuse: “M-a ferit Dumnezeu să fiu dintre cei neştiutori.”

(68) Ei i-au spus: “Cheamă-L pe Domnul tău, pentru noi, ca să ne lămurească cum să fie.” El le spuse: “Dumnezeu spune să fie o vacă, nici bătrână, nici tânără, ci de vârstă mijlocie. Faceţi ceea ce vi s-a poruncit!”

(69) Ei i-au spus: “Cheamă-L pe Domnul tău, pentru noi, ca să ne lămurească El ce culoare să fie.” El le spuse: “Dumnezeu spune să fie o vacă gălbuie, lucioasă la culoare, plăcută la vedere.”

(70) Ei i-au spus: “Cheamă-L pe Domnul tău, pentru noi, să ne lămurească El cum să fie, căci toate vacile ne par la fel, însă, dacă Dumnezeu voieşte, vom fi călăuziţi.”

(71) El le spuse: “Dumnezeu spune să nu fie o vacă istovită de aratul câmpului ori de udatul ogorului, ci să fie sănătoasă, făr-de beteşug.” Ei i-au spus: “Acum tu ne-ai adus adevărul.” Şi au jertfit vaca, însă abia-abia de o făcură.

(72) Dacă aţi omorât pe cineva şi vă învinuiţi unii pe alţii, Dumnezeu va scoate la iveală ceea ce tăinuiţi.

(73) Noi am spus: “Loviţi-l cu o bucată din ea!” Astfel Dumnezeu învie morţii şi vă arată semnele Sale. Poate veţi pricepe!

(74) Inimile voastre s-au întărit după aceea ca stânca, ba chiar mai mult, căci sunt şi stânci din care ţâşnesc izvoare, şi stânci ce se crapă şi iese apa din ele, şi stânci ce se prăvălesc de frica lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este nepăsător la ceea ce faceţi.

(75) Oare nădăjduiţi ca ei să vă creadă vouă, de vreme ce unii dintre ei, după ce au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, l-au răstălmăcit, cu bună ştiinţă, deşi îl înţeleseseră?

(76) Când îi întâlnesc pe credincioşi, ei le spun: “Şi noi credem!” Când rămân însă doar între ei, spun: “Le povestiţi ceea ce Dumnezeu v-a descoperit vouă, ca ei să se certe cu voi asupra acestui lucru înaintea Domnului vostru? Oare nu pricepeţi?”

(77) Oare ei nu ştiu că Dumnezeu cunoaşte ceea ce tăinuiesc şi ceea ce destăinuiesc?

(78) Printre ei sunt şi neştiutori de buche care nu cunosc Cartea decât din auzite. Ei doar îşi închipuie.

(79) Vai celor care scriu Cartea cu mâinile lor, apoi spun: “Aceasta este de la Dumnezeu!” şi o vând pe preţ mărunt. Vai lor pentru ceea ce mâinile lor au scris! Vai lor pentru ceea ce au agonisit!

(80) Ei spun: “Focul nu ne va atinge decât câteva zile.” Spune-le: “Aţi primit voi vreo făgăduială de la Dumnezeu — şi Dumnezeu nu-şi calcă niciodată făgăduiala — ori spuneţi despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?”

(81) Cel ce agoniseşte răul şi cel învăluit în greşeală vor fi soţii Focului, unde vor veşnici.

(82) Cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune, aceia vor fi soţii Raiului, unde vor veşnici.

(83) Când am încheiat legământul cu fiii lui Israel, le-am spus: “Nu vă închinaţi decât lui Dumnezeu, purtaţi-vă frumos cu părinţii, cu rudele, cu orfanii şi cu sărmanii. Spuneţi oamenilor vorbe frumoase, săvârşiţi-vă rugăciunea, daţi milostenie! Aţi întors însă spatele, afară doar de puţini dintre voi şi v-aţi împotrivit.

(84) Şi cu voi am făcut un legământ: “Nu vărsaţi sângele vostru!” “Nu vă izgoniţi unii pe alţii din casele voastre!” Voi aţi întărit şi aţi mărturisit.

(85) Pe urmă, v-aţi omorât între voi, i-aţi izgonit pe unii din casele lor cu păcat şi vrăjmăşie, însă, când ai voştri cad prinşi, îi răscumpăraţi. Vouă v-a fost oprit să-i şi izgoniţi! Voi credeţi numai într-o parte a Cărţii şi o tăgăduiţi pe cealaltă? Răsplata acelora dintre voi, care fac aşa, nu este decât ruşinea în Viaţa de Acum, iar în Ziua Învierii vor fi aruncaţi în cea mai aprigă osândă, căci Dumnezeu nu este nepăsător faţă de ceea ce faceţi.

(86) Celor care au cumpărat Viaţa de Acum cu preţul Vieţii de Apoi, acelora osânda nu le va fi deloc uşurată şi nu vor fi ajutaţi.

(87) Noi, lui Moise, i-am dat Cartea şi, după el, am trimis şi alţi profeţi. Lui Iisus, fiul Mariei, i-am dat dovezi vădite şi apoi l-am întărit cu duhul sfinţeniei. De câte ori însă v-a venit un trimis cu ceea ce nu vă era pe plac, v-aţi arătat plini de trufie, iar pe unii i-aţi socotit mincinoşi, iar pe alţii i-aţi omorât.

(88) Ei (evreii) spun: “Inimile noastre sunt învăluite!” Ba nu! Dumnezeu i-a blestemat pentru tăgada lor. Sunt puţini cei care cred.

(89) Acum, când le-a venit o Carte de la Dumnezeu, întărind ceea ce aveau deja — deşi odinioară şi ei ceruseră biruinţă asupra celor care tăgăduiau — acum, când le-a venit ceea ce ştiau, tăgăduiesc. Blestemul lui Dumnezeu fie asupra tăgăduitorilor!

(90) Pe lucru de nimic îşi vând sufletele când tăgăduiesc ceea ce a pogorât Dumnezeu, înciudaţi că Dumnezeu pogoară din harul Său asupra cui voieşte dintre robii Săi. Mânie după mânie au strâns asupra lor. Cei tăgăduitori, de osânda cea ruşinoasă, vor avea parte!

(91) Când li se spune: “Credeţi în ceea ce Dumnezeu a pogorât!, ei spun: “Credem în ceea ce a pogorât asupra noastră!”, însă tăgăduiesc ceea ce a venit după aceea, deşi acesta este Adevărul care întăreşte ceea ce ei au deja. Spune-le: “Atunci de ce, odinioară, i-aţi omorât pe profeţii lui Dumnezeu, dacă sunteţi credincioşi?”

(92) Moise v-a adus vouă dovezi vădite, însă voi aţi ales viţelul, după plecarea lui şi aţi fost nedrepţi.

(93) Atunci când am făcut legământul şi am ridicat deasupra lor muntele, le-am spus: “Luaţi cu tărie ceea ce vă dăruim şi ascultaţi!” Ei au răspuns: “Am ascultat, însă ne răzvrătim.” Căci din pricina necredinţei lor, viţelul le pusese stăpânire pe inimi. Spune-le: “Ce lucru josnic vă porunceşte credinţa voastră, dacă veţi fi fiind credincioşi!”

(94) Spune-le: Dacă Lăcaşul de Apoi, la Dumnezeu, v-ar fi menit numai vouă, nu şi altor neamuri, atunci v-aţi dori moartea degrabă, arătând că spuneţi adevărul.”

(95) Ba nu! Ei nu o vor dori niciodată, ştiind răul pe care mâinile lor l-au făcut. Dumnezeu îi cunoaşte pe cei nedrepţi întru totul.

(96) Îi vei afla legaţi de viaţă mai mult decât oricare alt neam, chiar şi decât închinătorii la idoli, căci nu este nici unul dintre ei ce n-ar dori să trăiască o mie de ani. Nici măcar o viaţă atât de lungă nu i-ar feri însă de osândă, căci Dumnezeu este Văzător a ceea ce ei făptuiesc.

(97) Spune celui care este vrăjmaş lui Gabriel că el este cel care a pogorât Cartea asupra inimii tale, drept călăuză şi bună-vestire celor credincioşi, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, întărind ceea ce a fost înainte vreme.

(98) Cel care este vrăjmaş lui Dumnezeu, îngerilor Săi, trimişilor Săi, lui Gabriel şi lui Mihail, să ştie că Dumnezeu este vrăjmaşul tăgăduitorilor.

(99) Ţie ţi-am pogorât dovezi limpezi pe care doar cei stricaţi le tăgăduiesc.

(100) De câte ori am făcut vreun legământ, unii dintre ei l-au încălcat, căci mulţi sunt cei care nu cred.

(101) Când le-a venit un trimis de la Dumnezeu, întărind ceea ce ei aveau, unii dintre cei cărora li s-a dat Cartea au dat la spate Cartea lui Dumnezeu, ca şi cum nu ar fi ştiut,

(102) şi au urmat ceea ce au născocit diavolii despre regele Solomon. Nu Solomon a fost necredincios, ci diavolii au fost cei tăgăduitori, învăţându-i pe oameni vrăjitoria şi ceea ce fusese pogorât asupra celor doi îngeri din Babilon, Harut şi Marut. Aceştia nu învaţă pe nimeni fără să-i spună: “Noi suntem doar ispită. Nu fi tăgăduitor!” De la ei au învăţat să dezbine bărbatul de nevasta sa. Nu pot face însă nici un rău nimănui, fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Ei învaţă ceea ce păgubeşte şi nu ceea ce foloseşte. Ei ştiu că cel care cumpără aceasta nu va avea parte în Viaţa de Apoi. Pe lucru de nimic şi-au vândut sufletele!

(103) Dacă ar fi crezut şi s-ar fi temut, ar fi avut, la Dumnezeu, o răsplata mai bună. O, dacă ar fi ştiut!

(104) O, voi cei ce credeţi, nu spuneţi: “Păstoreşte-ne!”, ci spuneţi: “Priveşte-ne!” Ascultaţi! Cei tăgăduitori, de o osândă dureroasă, vor avea parte.

(105) Aceia dintre oamenii Cărţii care nu cred, dimpreună cu închinătorii la idoli, nu vor ca asupra voastră să fie pogorâtă vreo binefacere a Domnului vostru, însă Dumnezeu alege pentru milostivenia Sa pe cine voieşte. Dumnezeu este Stăpânul Harului cel Mare.

(106) Dacă ştergem vreun verset ori îl dăm uitării, atunci venim cu altul mai bun ori asemenea lui. Nu ştii că Dumnezeu este Atotputernic?

(107) Nu ştii că a lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului şi că, afară de Dumnezeu, nu aveţi nici oblăduitor şi nici ajutor?

(108) Ori vreţi şi voi să-l întrebaţi pe trimisul Nostru precum a fost întrebat şi Moise odinioară? Cel care a schimbat credinţa pe tăgadă s-a rătăcit de la Drumul cel Drept.

(109) Mulţi dintre oamenii Cărţii, pizmoşi la suflet, doresc să vă întoarcă de la credinţă la tăgadă, după ce Adevărul le-a fost şi lor dezvăluit. Uitaţi şi îngăduiţi, până ce Dumnezeu va veni cu Porunca Sa, căci El este Atotputernicul.

(110) Săvârşiţi-vă rugăciunea! Daţi milostenie! Binele făcut pe pământ îl veţi afla la Dumnezeu, căci Dumnezeu este Văzător a ceea ce faceţi.

(111) Ei spun: “Nu vor intra în Rai decât evreii şi nazareenii!” Aşa ar vrea ei! Spune-le: “Aduceţi dovada, dacă spuneţi adevărul!”

(112) Ba nu! Cel care se supune întru totul lui Dumnezeu şi este făptuitor de bine are răsplată la Dumnezeu. Ei nu vor cunoaşte acolo teamă şi nici nu se vor mâhni.

(113) Evreii spun: “Nazareenii nu au nici un temei!” Nazareenii spun: “Evreii nu au nici un temei!” Deşi ei citesc Cartea, vorbesc deopotrivă ca cei care nu ştiu. Dumnezeu îi va judeca, în Ziua Învierii, vrajba dintre ei.

(114) Cine este mai nedrept decât cel care opreşte ca în lăcaşurile lui Dumnezeu să fie amintit numele Lui şi trudeşte să le pustiască? Acestora nu li se cade să intre acolo decât cu teamă. În Viaţa de Acum au ruşinea şi, în Viaţa de Apoi, o osândă cumplită.

(115) Ale lui Dumnezeu sunt Răsăritul şi Asfinţitul. Oriunde v-aţi întoarce, veţi afla faţa lui Dumnezeu, căci El este Cuprinzător, Ştiutor.

(116) Ei spun: “Dumnezeu şi-a luat un fiu!” Mărire Lui! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ, şi toţi la picioarele Lui se smeresc!

(117) Ziditorul cerurilor şi al pământului, când hotărăşte un lucru, spune doar: “Fii!” Şi el este.

(118) Cei care nu ştiu spun: “O, dacă Dumnezeu ne-ar vorbi ori ne-ar da un semn!” Vorbe asemenea au spus şi cei de odinioară, căci inimile lor sunt deopotrivă. Noi am lămurit semnele unui popor ce crede cu tărie.

(119) Noi te-am trimis întru Adevăr să vesteşti şi să predici şi nu să fii întrebat de clienţii Iadului.

(120) Tu nu le vei fi pe plac evreilor şi nazareenilor, până ce nu vei urma credinţa lor. Spune-le: “Călăuzirea lui Dumnezeu este călăuzirea şi, dacă urmezi poftelor lor, după toată ştiinţa ce ţi-a fost dată, nu vei mai avea în Dumnezeu nici oblăduitor, nici ajutor.”

(121) Celor cărora le-am dăruit Cartea şi o citesc aşa cum se cade s-o citească, aceştia cred în Ea, iar, cei care tăgăduiesc, aceştia sunt pierduţi.

(122) O, voi, fii ai lui Israel! Amintiţi-vă de harul meu cu care v-am copleşit alegându-vă înaintea lumilor!

(123) Temeţi-vă de ziua în care nici un suflet nu va fi răsplătit pentru altul, când răscumpărarea nu va fi primită, când nici o mijlocire nu va fi de folos, şi când ei nu vor fi ajutaţi.

(124) După ce Dumnezeu l-a încercat pe Abraham cu porunci, iar el le-a îndeplinit întocmai, i-a spus: “Te fac oamenilor înainte-mergător!” El spuse: “Şi pe urmaşii mei?” Dumnezeu spuse: “Cei nedrepţi nu vor primi legământul Meu.”

(125) Când am făcut Casa loc de credinţă şi de pelerinaj, am spus: “Luaţi locul în care a stat Abraham ca loc de rugăciune.” Apoi am încheiat un legământ cu Abraham şi cu Ismail: “Curăţiţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară, pentru cei care chibzuiesc aici, pentru cei care îngenunchează, pentru cei care se prosternează!

(126) Abraham spuse: “Domnul meu! Fă tihnit acest loc şi înzestrează-i pe locuitorii săi — cei care cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi — din roadele sale. El spuse: “Celor care tăgăduiesc le dăruiesc o vremelnică bucurie, apoi îi voi sili la osânda Focului. Urâtă devenire!”

(127) În timp ce Abraham şi Ismail ridicau temeliile Casei, spuneau: “Domnul nostru! Primeşte de la noi! Tu eşti Auzitorul, Ştiutorul.

(128) Domnul nostru! Fă-ne Ţie supuşi şi din seminţia noastră fă-Ţi Ţie supusă adunare. Descoperă-ne nouă pravila noastră şi către noi Te întoarce, căci Tu eşti De-căinţă-primitorul, Milostivul.

(129) Domnul nostru! Ridică în mijlocul lor un trimis dintre ei care să le recite versetele Tale, care să-i înveţe Cartea şi înţelepciunea, şi care să le dea curăţenie, căci Tu eşti Puternicul, Înţeleptul.

(130) Şi, cine nu doreşte legea lui Abraham, dacă nu cel mărunt la suflet! Noi l-am ales în Viaţa de Acum, iar în Viaţa de Apoi va fi printre cei drepţi.

(131) Când Domnul tău spuse: “Supune-te!”, el i-a spus: “Mă supun Stăpânului lumilor!”

(132) Abraham le-a poruncit fiilor săi, precum a făcut şi Iacob: “O, voi, fii ai mei! Dumnezeu v-a sortit vouă Legea! Şi, să nu muriţi altfel, decât ca supuşi.”

(133) Aţi fost martori când moartea s-a apropiat de Iacob şi el spuse fiilor săi: “Cui vă veţi închina în urma mea?” Ei i-au spus: “Ne vom închina Dumnezeului tău şi Dumnezeului tatălui tău, Abraham, şi al lui Ismail, şi al lui Isaac. Unul este Dumnezeu şi Lui noi ne supunem.”

(134) Aceia au fost un neam care s-a dus. Au avut ceea ce au agonisit, după cum şi voi veţi avea ceea ce veţi agonisi şi nu veţi fi întrebaţi de ceea ce au făptuit ei.

(135) Când ei spun: “Dacă sunteţi evrei ori nazareeni, atunci sunteţi bine călăuziţi”, spune-le: “Ba nu! Fiţi asemenea lui Abraham, cel drept credincios, care nu a fost închinător la idoli!”

(136) Spuneţi: “Credem în Dumnezeu şi în ceea ce ne-a fost pogorât nouă, în ceea ce a fost pogorât lui Abraham, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob, triburilor, în ceea ce i s-a dat lui Moise, lui Iisus, în ceea ce li s-a dat profeţilor de la Domnul lor şi nu facem nici o deosebire între ei, căci noi Lui îi suntem supuşi.

(137) Dacă şi ei cred în ceea ce credeţi voi, atunci sunt drept călăuziţi, însă, dacă întorc spatele, vor fi în mare dezbinare, iar Dumnezeu vă este vouă de ajuns împotriva lor. El este Auzitorul, Ştiutorul.

(138) Noi culoarea ne-o luăm de la Dumnezeu. Şi ce culoare este mai frumoasă decât cea a lui Dumnezeu? Noi Lui ne închinăm.

(139) Spune-le: “Vă certaţi cu noi asupra lui Dumnezeu, pe când El este Domnul nostru şi Domnul vostru? Noi, cu faptele noastre, voi, cu faptele voastre. Noi Lui îi suntem devotaţi.”

(140) Ori poate vor spune că Abraham, Ismail, Isaac, Iacob şi triburile au fost fie evrei, fie nazareeni? Spune-le: “Ştiţi voi mai bine decât Dumnezeu?” Cine este mai nedrept decât cel care doseşte mărturia de la Dumnezeu? Dumnezeu nu este nepăsător la ceea ce făptuiţi.

(141) Aceia au fost un neam care s-a dus. Au avut ceea ce au agonisit, după cum şi voi veţi avea ceea ce veţi agonisi şi nu veţi fi întrebaţi de ceea ce au făptuit ei.