Part 16

(75) Robul spuse: “Nu mi-ai spus că vei avea răbdare cu mine?”

(76) Moise spuse: “Dacă o să te mai întreb încă o dată ceva, să nu mă mai însoţeşti. Îmi cer iertare.”

(77) Plecară amândoi şi ajunseră la o cetate, însă locuitorii ei, cărora le cerură de mâncare, le refuzară orice găzduire. Atunci amândoi găsiră un zid care sta să se prăbuşească. Robul îl întări. Moise îi spuse: “Ai putea dacă vrei să iei o răsplată pentru aceasta.”

(78) Robul spuse: “A venit clipa despărţirii noastre, îţi voi da lămurirea pe care n-ai avut răbdare s-o aştepţi.

(79) Corabia era a unor sărmani care trudeau pe mare. Au vrut să le-o stric, căci în urma lor un rege lua toate corăbiile cu de-a sila.

(80) Tânărul avea părinţi credincioşi şi ne-am temut că el îi va sili la ticăloşire şi tăgadă,

(81) şi am vrut ca Domnul lor să le dea în schimb un fiu mai bun decât acela, mai curat şi mai iubitor.

(82) Doi băieţi orfani din această cetate erau stăpânii zidului, iar o comoară pentru ei se afla sub el. Tatăl lor a fost un om drept şi Domnul tău a vrut ca ei să descopere comoara când vor fi în putere ca milostivenie de la Domnul tău. Nu am făcut nimic pornit de la mine. Aceasta este lămurirea pe care tu n-ai avut răbdare s-o aştepţi!”

(83) Ei te vor întreba despre Du-l-qarnayni. Spune: “Vă voi povesti o istorie despre el.

(84) Noi i-am întărit puterea pe pământ şi i-am dat către fiece lucru un drum.

(85) Şi urmă un drum

(86) până când ajunse la locul unde asfinţea soarele şi văzu că asfinţea într-un izvor fierbinte în jurul căruia află un popor. Noi îi spuserăm: “O, Du-l-qarnayni! Tu poţi fie să-i osândeşti, fie să te arăţi binevoitor faţă de ei.”

(87) El spuse: “Noi îl vom osândi pe cel nedrept — el va fi întors curând la Domnul său care-i va da o osândă aprigă,

(88) iar cel care crede şi săvârşeşte fapte bune, o frumoasă răsplată îl aşteaptă, iar Noi îi vom da porunci lesne de împlinit.”

(89) El urmă un alt drum.

(90) Când ajunge la locul de unde răsărea soarele, el văzu că se înălţa deasupra unui popor căruia Noi nu-i dădurăm nici o pavăză împotriva lui.

(91) Aşa a fost şi Noi am cuprins tot ceea ce el ştia.

(92) El urmă apoi un alt drum.

(93) Când ajunse într-un ţinut străjuit de două zăgazuri, află înapoia lor un popor care abia de înţelegea vreo vorbă.

(94) Ei spuseră: “O, Du-l-qarnayni! Gog şi Magog seamănă stricăciunea pe pământ. Îţi putem plăti un haraci ca să ridici un zăgaz între noi şi ei?”

(95) El spuse: “Puterea pe care mi-a dăruit-o Domnul meu este binele. Ajutaţi-mă cu tărie şi voi face între voi şi ei un zid.

(96) Aduceţi-mi bucăţi de fier până ce golul dintre cei doi munţi va fi umplut.” El spuse: “Suflaţi! până se va înteţi un foc! Aduceţi-mi alamă topită ca să o vărs deasupra.”

(97) Gog şi Magog nu se vor putea caţăra pe acest zid şi nici nu-l vor putea găuri.

(98) El spuse: “Aceasta este milostivenie de la Domnul meu. Când va veni făgăduiala Domnului meu, El îl va face una cu pământul. Făgăduiala Domnului meu este Adevăr!”

(99) Îi vom lăsa, în Ziua aceea, pe oameni să se zbată şi să se lovească unii de alţii ca valurile şi când se va sufla în trâmbiţă, îi vom strânge laolaltă.

(100) În Ziua aceea, le vom arăta Gheena tăgăduitorilor

(101) ai căror ochi au fost acoperiţi de un văl în faţa amintirii Mele şi nu au putut nici auzi.

(102) Tăgăduitorii socot că-i pot lua pe robii Mei drept stăpâni în locul Meu? Noi am pregătit Gheena ca sălaş tăgăduitorilor.

(103) Spune: “Să vă dăm ştire de cei prea-pierduţi întru fapte?

(104) Şi a căror trudă se pierde în Viaţa de Acum, pe când ei socot că au făcut ce trebuie?”

(105) Aceştia sunt cei care tăgăduiesc semnele Domnului lor şi întâlnirea Sa. Faptele lor sunt zadarnice şi Noi nu le dăm nici o greutate în Ziua Învierii.

(106) Răsplata lor va fi Gheena, căci ei au tăgăduit şi şi-au bătut joc de semnele Mele şi de trimişii Mei.

(107) Cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune vor avea drept locuinţă Grădinile Raiului,

(108) unde vor veşnici, fără să dorească vreo schimbare.

(109) Spune: “Dacă marea ar fi cerneală pentru cuvintele Domnului meu, marea se va sfârşi înainte să se sfârşească cuvintele Domnului meu, chiar dacă vom mai aduce încă pe atâta cerneală.”

(110) Spune: “Eu nu sunt decât un om asemena vouă şi mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu Unul, iar cel care nădăjduieşte în întâlnirea cu Domnul său trebuie să săvârşească fapte bune şi să nu alăture pe nimeni în închinăciunea sa către Domnul său.”

Maryam

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Kaf. Ha. Ya. ’Ain. Sad.

(2) Aceasta este amintirea milostiveniei Domnului tău asupra robului Său, Zaharia,

(3) Când îl chemă pe Domnul său pe ascuns,

(4) spuse: “Domnul meu! Oasele mi s-au înmuiat, iar capul îmi este încins de vâlvătăile cărunţiei. Domnul meu! Niciodată nu am fost năpăstuit când te-am chemat!

(5) Îmi este teamă de rudele mele, după mine, căci femeia mea este stearpă. Dăruieşte-mi Tu un urmaş de la Tine!

(6) El mă va moşteni pe mine şi va moşteni neamul lui Iacob. Domnul meu! Fă-l pe placul Tău!”

(7) “O, Zaharia! Îţi vestim un fecior şi numele său va fi Ioan. Nicicând nu am mai dat acest nume cuiva.”

(8) Zaharia spuse: “Domnul meu! Cum aş putea avea un fecior? Femeia mea este stearpă, iar pe mine m-au slabit bătrâneţele.”

(9) El spuse: “Aşa va fi să fie. Domnul tău spuse: “Îmi este uşor, căci odinioară şi pe tine te-am creat pe când erai nimic.”

(10) Zaharia spuse: “Domnul meu! Dă-mi un semn!” El spuse: “Acesta este semnul tău: vreme de trei nopţi la rând nu vei vorbi oamenilor.”

(11) Atunci Zaharia ieşi din templu şi se duse la poporul său. Dumnezeu le dezvălui: “Preamăriţi dimineaţa şi seara...”

(12) “O, Ioan! Ia Cartea cu tărie!” Noi i-am dăruit înţelepciunea, pe când era un băieţandru,

(13) precum şi gingăşia şi neprihănirea. El se temea de Dumnezeu,

(14) era bun cu părinţii lui şi nu era nici nestăpânit, şi nici neascultător.

(15) Pace lui în ziua când se născu, în ziua când muri, în ziua când va fi sculat viu!

(16) Aminteşte-o pe Maria în Carte când se retrase de la ei într-un loc de la Răsărit.

(17) Ea puse un văl între ea şi ai săi şi Noi i-am trimis duhul Nostru ce i se înfăţişă ca un bărbat desăvârşit.

(18) Ea spuse: “La Milostivul caut izbăvire de tine, dacă tu te temi!”

(19) El spuse: “Eu sunt doar trimisul Domnului tău ca să-ţi dăruiesc un fecior curat.”

(20) Ea spuse: “Cum aş putea avea un fecior când nici un om nu m-a atins, şi târfă eu nu sunt.”

(21) El spuse: “Aşa va fi să fie. Domnul tău spuse: “Aceasta Îmi este uşor. Vom face din el un semn pentru oameni ca milostivenie de la Noi. Porunca este neclintită.”

(22) Ea rămase grea şi se retrase într-un loc îndepărtat.

(23) Durerile facerii o cuprinseră la rădăcina unui curmal. Ea spuse: “Vai mie! Ce bine ar fi fost de-aş fi murit înainte şi acum aş fi fost de mult uitată!”

(24) De la picioare însă, fu strigată: “Nu te mâhni! Domnul tău a făcut să ţâşnească un izvor la picioarele tale.

(25) Scutură către tine curmalul! El va face să cadă asupra ta curmale coapte.

(26) Mănâncă, bea şi limpezeşte-ţi ochii! Când vei vedea vreun om, spune-i: “Am juruit Milostivului un post aşa că nu voi vorbi nimănui astăzi.”

(27) Ea se întoarce la ai săi purtându-l în braţe. Ei spuseră: “O, Maria! Ai făcut ceva neobişnuit!

(28) O, soră a lui Aaron! Tatăl tău nu a fost un om rău şi mama ta nu a fost o târfă.”

(29) Ea le făcu semn către el, însă ei spuseră atunci: “Cum am putea vorbi unui copil în leagăn?”

(30) El spuse însă: “Eu sunt robul lui Dumnezeu care mi-a dăruit Cartea şi m-a făcut profet.

(31) El m-a binecuvântat oriunde aş fi. Mi-a poruncit rugăciunea şi milostenia cât voi trăi

(32) şi să fiu bun cu mama mea. El nu m-a făcut nici nestăpânit, nici năpăstuit.

(33) Pacea fie asupra mea, în ziua când m-am născut, în ziua când voi muri, în ziua când voi fi sculat viu.”

(34) Acesta este Iisus, fiul Mariei. Cuvântul Adevărului de care ei se îndoiesc încă!

(35) Nu se cade lui Dumnezeu să-şi ia un fiu. Mărire Lui! Când hotărăşte un lucru, El îi spune: Fii!”, şi el este.

(36) “Dumnezeu este Domnul meu şi Domnul vostru. Lui închinaţi-vă! Aceasta este o Cale Dreaptă!”

(37) Alianţele se ceartă între ele. Vai celor care tăgăduiesc de locul mărturiei dintr-o zi cumplită!

(38) Ascultă-i şi priveşte-i în Ziua când vor veni la Noi. Cei nedrepţi se află astăzi într-o rătăcire vădită.

(39) Previne-i asupra Zilei tânguirii în care va fi împlinită Porunca, însă ei sunt nepăsători şi nu cred.

(40) Noi moştenim pământul şi pe cei de pe el, ce la Noi vor fi întorşi.

(41) Aminteşte-l pe Abraham în Carte. A fost un drept şi un profet.

(42) El spuse tatălui său: “O, tată! De ce te închini la ceea ce nu aude şi nu vede şi de nici un folos nu îţi este?

(43) O, tată! Mie mi-a venit o ştiinţă ce ţie nu ţi-a venit. Urmează-mă, căci eu te voi călăuzi pe o Cale Netedă.

(44) O, tată! Nu te închina Diavolului, căci Diavolul împotriva Milostivului s-a răzvrătit.

(45) O, tată! Îmi este teamă că o osândă de la Milostivul o să te lovească şi vei fi Diavolului sprijin.”

(46) El spuse: “O, Abraham! Îţi este silă de dumnezeii mei? Dacă nu te potoleşti, te voi omorî cu pietre. Părăseşte-mă pentru o vreme!”

(47) Abraham spuse: “Pace ţie! Voi cere Domnului meu iertarea ta, căci El este Binevoitor cu mine.

(48) Eu mă rup de voi şi de ceea ce chemaţi în locul lui Dumnezeu. Eu pe Domnul meu îl chem. Poate nu voi fi năpăstuit, rugându-mă Domnului meu!”

(49) Când Abraham s-a rupt de ei şi de cei cărora se închinau în locul lui Dumnezeu, Noi i i-am dăruit atunci pe Isaac şi Iacob, şi am făcut din fiecare un profet.

(50) Noi le-am dăruit din milostivenia Noastră şi le-am rânduit o limbă măreaţă a adevărului.

(51) Aminteşte-l pe Moise în Carte! El a fost curat ca trimis, ca profet.

(52) Noi l-am chemat pe coasta dreaptă a Muntelui şi ni l-am apropiat ca om de încredere.

(53) Noi i l-am dăruit prin milostivenia Noastră, ca profet, pe fratele său, Aaron.

(54) Aminteşte-l pe Ismail în Carte! El a fost sincer în făgăduiala sa ca trimis, ca profet.

(55) El porunci alor săi rugăciunea şi milostenia şi Domnul său a fost mulţumit de el.

(56) Aminteşte-l pe Idris în Carte! El a fost un drept, un profet.

(57) Şi Noi l-am ridicat la loc înalt.

(58) Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu i-a copleşit cu harul Său dintre profeţii coborâtori din Adam; dintre cei pe care i-am purtat cu Noe; dintre cei coborâţi din Abraham şi Israel; dintre cei pe care i-am ales. Ei se prosternau plângând, când versetele Milostivului le erau recitate.

(59) Urmaşii ce-au venit după ei au părăsit rugăciunea, urmându-şi poftele. Ei vor cunoaşte deznădejdea.

(60) Cei care se căiesc însă, cei care cred şi săvârşesc fapte bune, aceştia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi cu nimic.

(61) Grădinile Edenului sunt făgăduite de Milostiv robilor Săi care cred în Taină. Făgăduiala Sa se va împlini curând.

(62) Ei, acolo, nu vor auzi nici o deşărtăciune, ci numai “Pace!” şi vor avea îngrijire dimineaţa şi seara.

(63) Acesta este Raiul pe care-l dăm moştenire robilor Noştri ce se tem.

(64) Noi nu coborâm decât din porunca Domnului tău. Ale Lui sunt cele dinaintea noastră, şi cele din urma noastră, şi cele dintre ele. Domnul tău nu dă nimic uitării.

(65) Închină-te Domnului cerurilor şi al pământului şi al celor care se află între ele. Fii stăruitor în închinarea către El. Cunoşti pe cineva ce poartă un acelaşi nume?

(66) Omul spune: “Voi fi scos viu după ce voi fi murit?”

(67) Nu-şi aminteşte oare omul că Noi l-am creat odinioară pe când era nimic?

(68) Pe Domnul tău! ÎI vom strânge pe ei şi pe diavoli laolaltă şi-i vom face să se înfăţişeze în genunchi în jurul Gheenei.

(69) Din fiecare obşte îi vom scoate apoi pe cei care au fost cei mai potrivnici Milostivului,

(70) căci Noi îi cunoaştem pe cei vrednici de ars de acolo,

(71) căci hotărârea Domnului tău este de neclintit.

(72) Noi îi vom mântui pe cei care se temeau şi-i vom lăsa pe nedrepţi îngenunchiaţi.

(73) Când versetele Noastre le sunt recitate ca dovezi vădite, cei care tăgăduiesc spun credincioşilor: “Care dintre cele două obşti are un loc mai bun şi o adunare mai frumoasă?”

(74) Câte leaturi n-am făcut să piară înaintea lor mult mai frumoase, aparent, în avuturi?

(75) Spune: “Milostivul să lungească puţin răgazul celor aflaţi în rătăcire până ce îşi vor da seama, fie de osândă, fie de Ceasul cu care sunt ameninţaţi! Şi atunci vor şti cine este în locul cel mai rău şi cine are oştirea cea mai slabă.”

(76) Dumnezeu sporeşte călăuzirea celor călăuziţi, iar faptele bune, nepieritoare, vor avea înaintea Domnului tău mai bună răsplă şi mai bună întoarcere.

(77) L-ai văzut pe cel care tăgăduieşte semnele Noastre? El spune: “Mi se vor da averi şi copii.”

(78) Oare el cunoaşte Taina ori a încheiat vreun legământ cu Milostivul?

(79) Ba nu! Noi scriem ceea ce spune şi îi vom prelungi osânda.

(80) Noi moştenim ceea ce spune şi singur la Noi va veni.

(81) Ei şi-au luat dumnezei în locul lui Dumnezeu ca să le fie lor sprijin.

(82) Ba nu! Ei se leapădă de închinăciunea lor şi le vor sta împotrivă.

(83) Nu vezi că am trimis diavoli tăgăduitorilor care îi îndeamnă la rău?

(84) Nu te pripi asupra lor, căci le numărăm deja zilele.

(85) În Ziua când îi vom aduna ca oaspeţi de onoare pe cei care se tem de Milostivul,

(86) îi vom mâna pe nelegiuiţi către Gheena, precum sunt mânate vitele la adăpătoare.

(87) Numai cei care au încheiat legământul cu Milostivul vor avea parte de milostivenie.

(88) Ei au spus: “Milostivul şi-a luat un fiu!”

(89) Voi faceţi un lucru ce nu se cade!

(90) Aproape că cerurile se despică la acest cuvânt, că pământul se crapă şi munţii se năruie!

(91) Ei i-au dat Milostivului un fiu!

(92) Nu se cade ca Milostivul să-şi ia fii!

(93) Toţi cei care sunt în ceruri şi pe pământ vin către Milostivul ca robi umili.

(94) El i-a numărat. El i-a socotit bine.

(95) Toţi vor veni la El, unul câte unul, în Ziua Învierii.

(96) Milostivul dăruie iubirea Sa celor care au crezut şi au săvârşit fapte bune.

(97) Noi am făcut Coranul lesne de înţeles în limba ta, ca tu să dai vestea cea bună celor care se tem de Dumnezeu şi ca să previi un popor duşmănos.

(98) Câte leaturi n-am nimicit înaintea lor! Vezi tu pe vreunul rămas în viaţă? Auzi măcar un murmur uşor?

Taa-Haa

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ta.Ha.

(2) Noi nu am pogorât asupra ta Coranul ca să te năpăstuim,

(3) ci ca amintire pentru cel cu frică,

(4) ca pogorâre de la Cel ce a creat pământul şi cerurile prea înalte.

(5) Milostivul pe Tronul Său şade.

(6) Ale Lui sunt cele din ceruri, cele de pe pământ, cele dintre cer şi pământ şi cele de sub ţărână.

(7) Dacă vorbeşti răspicat, El cunoaşte taina chiar de este bine ascunsă.

(8) Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El. Ale Lui sunt cele mai frumoase nume!

(9) Spusa despre Moise a venit la tine?

(10) El văzu un foc şi spune alor săi: “Staţi aici! Am zărit un foc. Poate vă voi aduce un tăciune ori voi afla la foc o călăuzire?”

(11) Când s-a apropiat, a fost strigat: “O, Moise!

(12) Eu sunt Domnul tău! Leapădă-ţi sandalele căci tu eşti în Tova, valea sfântă.

(13) Eu te-am ales! Ascultă ce ţi se dezvăluie:

(14) Eu sunt Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închină-te! Săvârşeşte-ţi rugăciunea întru amintirea Mea!

(15) Ceasul vine — de-abia îl mai ascund — ca fiece suflet să fie răsplătit pentru ceea ce s-a străduit.

(16) Să nu te abată cel care nu crede şi-şi urmează poftele sale, căci astfel vei pieri.

(17) Ce este acela din mâna ta dreaptă, Moise?”

(18) El spuse: “Este toiagul pe care mă sprijin şi cu care scutur frunze oilor mele, şi-i mai dau şi alte întrebuinţări.”

(19) Dumnezeu spuse: “Aruncă-l Moise!”

(20) El îl aruncă şi iată-l un şarpe iute târâtor.

(21) Dumnezeu spuse: “Prinde-l! Să nu-ţi fie frică, căci îl vom întoarce la înfăţişarea lui dintâi.

(22) Pune-ţi mâna la subţioară, o vei scoate albă, fără beteşug. Acesta este un alt semn

(23) ca să-ţi arătăm din semnele Noastre mari.

(24) Du-te la Faraon, căci este un ticălos!”

(25) Moise spuse: “Domnul meu! Lărgeşte-mi pieptul!

(26) Înlesneşte-mi sarcina,

(27) dezleagă-mi nodul limbii

(28) ca ei să înţeleagă spusa mea.

(29) Dă-mi un sfetnic dintrei ai mei,

(30) pe Aaron, fratele meu!

(31) Întăreşte-mi cu el spatele,

(32) alătură-l sarcinii mele

(33) ca să Te preamărim mult,

(34) ca să Te amintim mult.

(35) Tu eşti Cel ce ne vede!”

(36) Dumnezeu spuse: “O, Moise! Ruga ţi s-a împlinit.

(37) Noi ţi-am arătat bunăvoiţă şi altă dată,

(38) când i-am dezvăluit mamei tale ceea ce i-am dezvăluit:

(39) “Aruncă-l într-un cufăraş, apoi aruncă cufăraşul în fluviu, ca fluviul să-l arunce pe mal şi ca un vrăjmaş de-al Meu, care este şi vrăjmaş de-al lui, să-l ia.” Eu am trimis asupra ta dragoste ca tu să fii crescut sub ochii Mei.

(40) Sora ta, trecând pe acolo, spuse: “V-aş putea îndruma la cineva care-l va îngriji?” Noi te-am înapoiat la mama ta ca ochii ei să se limpezească şi să nu se mai mâhnească. Apoi ai omorât un suflet, însă Noi te-am mântuit de mâhnire şi te-am pus apoi la alte încercări. Ai stat apoi ani de zile la poporul din Madian. Şi apoi ai venit adus de soartă, o, Moise!

(41) Eu te-am ales pentru Mine însumi.

(42) Plecaţi, tu şi fratele tău, cu semnele Mele şi nu neglijaţi amintirea Mea.

(43) Mergeţi la Faraon, căci este un ticălos!

(44) Spuneţi-i vorbe cuviincioase. Poate îşi va aminti ori poate se va sfii!

(45) Amândoi spuseră: “Domnul nostru, ne este frică că se va obrăznici asupra noastră ori că va fi un despot.”

(46) Dumnezeu spuse: “Să nu vă fie frică, căci Eu sunt cu voi, aud şi văd.

(47) Mergeţi la el şi spuneţi-i: “Noi suntem trimişi ai Domnului tău. Lasă-i să plece cu noi pe fiii lui Israel, nu-i mai chinui. Noi venim la tine cu un semn de la Domnul tău. Pace celui ce urmează călăuzirea!

(48) El ne-a dezvăluit că va cădea osândă asupra celor care hulesc şi întorc spatele.”

(49) Faraon spuse: “Cine este Domnul vostru, Moise?”

(50) El spuse: “Domnul nostru este Cel ce a dat fiecărui lucru făptura sa şi apoi l-a călăuzit.”

(51) Faraon spuse: “Care a fost soarta leaturilor dintâi?”

(52) Moise spuse: “Ştiinţa despre ele este la Domnul meu, într-o Carte. Domnul meu nu se rătăceşte şi nu uită.”

(53) El este Cel ce v-a făcut vouă pământul leagăn şi v-a tăiat vouă pe el drumuri. El a trimis din ceruri apă cu care facem să răsară ierburi de tot soiul.

(54) Mâncaţi şi paşteţi dobitoacele! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte.

(55) Din pământ v-am creat şi în el vă întoarcem, şi din el vă vom mai scoate odată.

(56) Noi i-am arătat toate semnele Noastre, însă el a hulit şi le-a respins.”

(57) El spuse: “O, Moise! Ai venit la noi să ne alungi de pe pământul nostru cu vraja ta?

(58) Noi o să-ţi venim cu o vrajă pe măsură. Hotărăşte între noi şi între tine o întâlnire ce nu o vom încălca nici noi şi nici tu — loc deopotrivă tuturor.”

(59) Moise spuse: “Întâlnirea voastră este hotărâtă pentru ziua de sărbătoare când oamenii se vor strânge dis-de-dimineaţă.”

(60) Faraon plecă şi-şi strânse vicleşugul, apoi veni.

(61) Moise le spuse: “Vai vouă! Nu născociţi minciuni asupra lui Dumnezeu, căci vă va stârpi cu o osândă. Cel care născoceşte este pierdut!”

(62) Ei discutară despre treaba lor împreună, şi ţinură sfat în taină.

(63) Ei spuseră: “Aceşti doi vrăjitori vor să vă izgonească de pe pământul vostru cu vraja lor şi să vă nimicească obiceiul vostru cel desăvârşit.

(64) Strângeţi-vă vicleşugul, apoi veniţi în rânduri! Cel care va ieşi astăzi deasupra, va fi câştigător.”

(65) Ei spuseră: “O, Moise, arunci tu ori noi suntem cei dintâi care aruncă?”

(66) El spuse: “Nu! Aruncaţi voi!” I se păru atunci sub vraja lor că funiile şi toiegele lor aleargă.

(67) Şi lui Moise i se făcu frică în sufletul lui.

(68) Noi îi spuserăm: “Nu-ţi fie frică! Tu vei fi deasupra!

(69) Aruncă ce este în dreapta ta şi va înghiţi ceea ce ei au făcut, căci ceea ce au făcut este numai un vicleşug de vrăjitor. Ori de unde ar veni, vrăjitorul nu câştigă.”

(70) Vrăjitorii s-au prosternat şi au spus: “Credem în Domnul lui Aaron şi al lui Moise.”

(71) Faraon spuse: “Voi aţi crezut în El înainte ca eu să vă dau îngăduinţa, căci El este mai marele vostru care v-a învăţat vrăjitoria. Voi pune să vi se taie mâinile şi picioarele în curmeziş, apoi veţi fi răstigniţi pe trunchiuri de curmali. Veţi şti atunci care dintre noi este mai aprig şi mai necurmat în osândă.”

(72) Ei spuseră: “Noi nu te putem pune înaintea dovezilor vădite pe care ni le-a adus şi nici înaintea Celui ce ne-a creat. Hotărăşte ceea ce ai de hotărât, căci tu hotărăşti numai în Viaţa de Acum.

(73) Noi credem în Domnul nostru ca El să ne ierte nouă greşelile noastre şi vrăjile la care tu ne-ai silit.” Dumnezeu este Bun şi Veşnic!

(74) Cel care vine la Domnul său ca un nelegiuit va avea parte de Gheena în care nici nu va muri, şi nici nu va trăi.

(75) Cei care vin la El, ca nişte credincioşi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea cele mai înalte trepte:

(76) Grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Aceasta este răsplata celui ce se curăţă.

(77) Noi i-am dezvăluit lui Moise: “Pleacă la noapte cu robii Mei. Despică-le drum prin mare, un drum zvântat. Să nu-ţi fie frică de urmăritori! Să nu te temi!”

(78) Faraon îi urmări cu oştile sale, însă îi învălui ceea ce-i învălui din mare,

(79) căci Faraon şi-a rătăcit poporul şi nu l-a călăuzit.

(80) O, fii ai lui Israel! Noi v-am mântuit de vrăjmaşul vostru şi v-am dat întâlnire pe Coasta dreaptă a Muntelui. Am pogorât apoi asupra voastră mana şi prepeliţele:

(81) “Mâncaţi din bunătăţile cu care v-am înzestrat şi nu vă ticăloşiţi, căci altfel mânia Mea se va abate asupra voastră. Cel asupra căruia se abate mânia mea se va prăbuşi în prăpastie.

(82) Eu sunt Mult-iertătorul celui ce se căieşte, celui ce crede, celui ce săvârşeşte fapte bune şi este bine călăuzit.”

(83) “O, Moise! De ce te-a grăbit să te îndepărtezi de poporul tău?”

(84) El spuse: “Ei sunt pe urmele mele. Domnul meu! Eu m-am grăbit către Tine spre a-Ţi fi pe plac.”

(85) Dumnezeu spuse: “În urma ta am pus poporul tău la încercare, iar Samiri l-a rătăcit.”

(86) Moise se întoarse la poporul său, mânios şi mâhnit. El spuse: “O, popor al meu! Domnul vostru nu v-a făcut o frumoasă făgăduială? Legământul vi s-a părut prea lung? Ori aţi dori să se abată asupra voastră mânia Domnului vostru, căci v-aţi încălcat făgăduiala faţă de mine?”

(87) Ei spuseră: “Noi nu am încălcat făgăduiala făcută Ţie cu de la noi putere, ci am fost încărcaţi cu poveri de podoabe ale poporului. Noi le-am aruncat şi aşa s-a lepădat de ele şi Samiri.”

(88) El le-a scos apoi un viţel ca un chip care mugea. Ei spuseră atunci: “Acesta este dumnezeul vostru şi dumnezeul lui Moise care a uitat!”

(89) Ei nu vedeau că nu le răspundea şi nici nu-i păgubea şi nici nu le folosea?

(90) Aaron le spusese mai înainte: “O, popor al meu! Aţi fost puşi la încercare prin el. Domnul vostru este Milostivul. Urmaţi-mă şi daţi ascultare poruncii mele.”

(91) Ei spuseră: “Nu vom înceta să ne închinăm lui până când nu se va întoarce Moise la noi.”

(92) Moise spuse: “O, Aaron! Ce te-a împiedicat când i-ai văzut rătăcindu-se

(93) să mă fi urmat? Tu mi-ai nesocotit porunca.

(94) El spuse: “O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă şi nici de cap. M-am temut că îmi vei spune: “Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel şi nu ai luat în seamă cuvântul meu.”

(95) Moise spuse: “Ce ai de spus, Samiri?”

(96) Acesta spuse: “Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut. Am luat o mână de ţărână de pe urma trimisului şi am aruncat-o. Aşa mi-a dat ghes sufletul meu.”

(97) Moise spuse: “Pleacă! Şi în viaţă îţi este dat să spui: ‘Nu mă atingeţi! Şi vei avea o întâlnire pe care nu o vei încălca. Uită-te la dumnezeul tău căruia i te-ai închinat, noi îl vom arde şi-i vom împrăştia rămăşiţele în mare!’ ”

(98) Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Nu este dumnezeu afară de El! El cuprinde fiece lucru întru ştiinţă.

(99) Noi îţi povestim din istoriile ce s-au petrecut înainte şi Noi îţi aducem o amintire de la Noi.

(100) Cei care se întorc vor căra o povară grea în Ziua Învierii,

(101) pe care o vor purta de-a pururi. Urâtă povară pentru Ziua Învierii,

(102) pentru Ziua când se va sufla în trâmbiţă! În Ziua aceea îi vom aduna pe nelegiuiţii cum sunt cei cu ochii albăstriţi,

(103) iar ei îşi vor şopti unii altor: “N-aţi stat decât zece zile!”

(104) Noi ştim prea bine ce vor spune, iar unul dintre ei cu o purtare pilduitoare va spune: “Voi n-aţi stat decât o zi!”

(105) Ei se vor întreba despre munţi. Spune: “Domnul meu îi va face fărâme

(106) şi va lăsa în urma lor un şes neted

(107) în care nu vei vedea nici văluriri şi nici adâncituri.”

(108) În Ziua aceea, ei îl vor urma pe cel care îi va chema. Glasurile se vor potoli înaintea Milostivului şi nu vei auzi decât un murmur uşor.

(109) În Ziua aceea, mijlocirea nu-i va sluji decât celui căruia Milostivul îi îngăduie şi a cărui spusă îi face plăcere.

(110) El ştie ceea ce se afla înaintea şi înapoia lor, însă ei nu-L pot cuprinde pe El întru ştiinţă.

(111) Feţele se vor smeri înaintea Celui viu, a Celui ce este. Cel care poartă o nedreptate va fi pierdut,

(112) însă cel care a săvârşit fapte bune, credincios fiind, nu are a se teme nici de nedreptate, nici de mistuire.

(113) Noi am pogorât astfel un Coran arab în care am pus şi ameninţări. Poate se vor teme ori poate le va fi împrospătată amintirea!

(114) Înălţare lui Dumnezeu, Regele, Adevărul! Nu te pripi cu Coranul înainte ca dezvăluirea lui să se împlinească. Spune: “Domnul meu! Înmulţeşte-mi ştiinţa!”

(115) Odinioară am încheiat un legământ cu Adam, însă el l-a uitat şi nu am aflat la el nici o tărie.

(116) Când le-am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam”, ei se prosternară în afară de Iblis care a refuzat.

(117) Noi am spus: “O, Adam! Acesta îţi este vrăjmaş ţie şi soţiei tale. Să nu vă izgonească din Grădină, căci veţi fi năpăstuiţi.

(118) Aici nu-ţi va fi foame şi nu vei fi nici gol.

(119) Nu-ţi va fi sete şi nu vei suferi de arşiţă.”

(120) Diavolul îl ispiti spunând: “O, Adame! Îţi voi arăta Copacul nemuririi şi-al unei împărăţii nepieritoare!”

(121) Amândoi mâncară şi-şi văzură goliciunea şi atunci se apucară să înşire pe ei frunze din grădină. Adam L-a nesocotit pe Domnul său, şi astfel se rătăci.

(122) Domnul său l-a ales, apoi se întoarse la el şi-l călăuzi.

(123) El spuse: “Coborâţi amândoi din grădină, şi vrăjmaşi unul altuia să fiţi! De la Mine vă va veni o călăuzire, şi cine va urma călăuzirea Mea nu se va rătăci şi nu va fi năpăstuit.

(124) Cine se va împotrivi însă amintirii Mele va avea un trai mohorât, apoi orb îl vom înfăţişa în Ziua Învierii.”

(125) El va spune: “Domnul meu! De ce m-ai înfăţişat aici orb, căci înainte vedeam limpede?”

(126) Dumnezeu va spune: “Precum tu ai uitat semnele Noastre după ce au ajuns la tine, tot aşa vei fi dat şi tu uitării astăzi.”

(127) Aşa îl răsplătim pe cel necumpătat ce tăgăduieşte semnele Domnului său. Osânda de Apoi este mult mai de temut şi va dura o veşnicie.

(128) Ei nu-şi dau seama câte leaturi am nimicit înaintea lor, prin ale căror locuinţe ei umblă acum! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte.

(129) Dacă un Cuvânt de la Domnul tău, nu va veni înainte de această Zi, osânda va fi fără tăgadă la soroc.

(130) Rabdă ceea ce spun. Preamăreşte-L pe Domnul tău cu laude înainte de răsăritul soarelui şi înainte de asfinţitul lui, şi la vreme de noapte, preamăreşte-L şi la capetele zilei. Poate Îi vei fi pe plac!

(131) Nu-ţi lungi privirile asupra bucuriilor trecătoare pe care Noi le dăruim unora dintre ei, căci ele sunt numai o floare a Vieţii de Acum, făcută să-i punem la încercare. Zestrea de la Domnul tău este mai bună şi durează o vecie.

(132) Porunceşte alor tăi să se roage şi stăruie tu însuţi în rugăciune. Noi nu-ţi cerem zestre, ba Noi te înzestrăm pe tine. Sfârşitul (fericit) va fi al celor temători.

(133) Ei au spus: “Dacă ne-ar aduce măcar un semn de la Domnul său!” Dovada de netăgăduit din întâile Scripturi nu a ajuns şi la ei?

(134) Dacă i-am fi nimicit cu o osândă înaintea lui, ar fi spus: “Domnul nostru! Dacă ne-ai fi trimis un trimis, am fi urmat semnele Tale înainte de a fi umiliţi şi batjocoriţi.”

(135) Spune: “Fiecare aşteaptă. Aşteptaţi, aşadar! Curând veţi şti cine sunt cei de pe Calea cea Netedă şi cine este bine călăuzit.”