Part 17

Al-Anbiyaa

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Judecarea oamenilor se apropie, însă ei, în nepăsarea lor, întorc spatele.

(2) Nici o nouă amintire nu le vine de la Domnul lor, fără ca ei să nu o asculte în batjocură.

(3) Inimile lor se desfată, atunci când nedrepţii ţin sfaturi: “Oare aceasta nu este un om asemenea vouă? Vă veţi lăsa prinşi de vrajă, atunci când vedeţi limpede?”

(4) El spuse: “Domnul meu cunoaşte tot cuvântul din cer şi de pe pământ. El este Auzitorul, Ştiutorul.”

(5) Ei spun: “Ba că sunt nişte vedenii încâlcite, ba că el le-a născocit, ba că este un poet! Să ne aducă un semn precum le-a fost trimis celor dintâi!”

(6) Nici o cetate din cele pe care le-am nimicit înaintea lor nu a crezut. Ei vor crede, oare?

(7) Noi nu am trimis înaintea ta decât bărbaţi cărora Noi ne-am dezvăluit. Întrebaţi-i pe oamenii Amintirii, dacă voi nu ştiţi.

(8) Noi nu le-am făcut trupuri care să nu mănânce bucate şi care să fie nemuritoare.

(9) Noi am adeverit făgăduiala ce le-a fost făcută. Noi i-am mântuit pe ei şi pe cine am voit şi i-am nimicit pe cei necumpătaţi.

(10) Noi v-am pogorât vouă o Carte pentru a vă aduce aminte. Nu pricepeţi, oare?

(11) Câte cetăţi nedrepte n-am sfărâmat! Şi după nimicirea lor un alt popor am creat.

(12) Când simt urgia Noastră, ei fug de ea.

(13) “Nu fugiţi! Întoarceţi-vă la ceea din care v-aţi îndestulat, la locuinţele voastre. Poate veţi fi întrebaţi!”

(14) Ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!”

(15) Şi strigătul lor nu s-a curmat până când nu i-am făcut ca o secerătură, vlăguiţi.

(16) Noi n-am creat cerul, pământul şi ceea ce se află între ele în joacă.

(17) Dacă am fi vrut să ne luăm un joc, l-am fi luat de la Noi, dacă am fi făcut-o.

(18) Ba nu! Noi aruncăm Adevărul asupra deşertăciunii şi îi zdrobim capul şi astfel ea dispare. Vai vouă pentru ceea ce născociţi!

(19) Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cei din preajma Lui nu sunt atât de îngâmfaţi ca să nu I se închine şi nici nu îi prinde osteneala.

(20) Ei Îl preamăresc noapte şi zi şi nu lâncezesc.

(21) Şi-au luat ei de pe pământ dumnezei ce pot scula morţii?

(22) Dacă ar fi şi alţi dumnezei afară de Dumnezeu în ceruri şi pe pământ, acestea ar fi atunci cuprinse de stricăciune. Mărire lui Dumnezeu, Domnul Tronului, deasupra a ceea ce ei născocesc!

(23) El nu va fi întrebat de ceea ce face, însă ei vor fi întrebaţi.

(24) Şi-au luat alţi dumnezei în locul Lui? Spune: “Aduceţi dovada! Aceasta este amintire pentru cei care sunt cu mine şi amintire pentru cei dinaintea mea.” Cei mai mulţi dintre ei, necunoscând însă Adevărul, îi sunt potrivnici.

(25) Noi n-am trimis înaintea ta nici un trimis căruia să nu i-o fi dezvăluit: “Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închinaţi-vă!”

(26) Ei au spus: “Milostivul şi-a luat fiii!” Mărire Lui! Ei sunt numai robi cinstiţi

(27) ce nu Îi ies din Cuvânt şi după porunca Lui trudesc.

(28) El ştie ce este înaintea lor şi ce este înapoia lor. Ei nu mijlocesc decât pentru cei de care Dumnezeu este mulţumit şi sunt pătrunşi de teamă.

(29) Noi îi răsplătim cu Gheena pe cei, dintre ei, care spun: “Eu sunt dumnezeu în locul Lui!” Aşa îi răsplătim pe nedrepţi.

(30) Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile şi pământul erau o singură bucată? Noi le-am despicat apoi şi din apă am creat tot ce este viu. Nu cred ei, oare?

(31) Noi am pus pe pământ munţi ca stâlpii ca să nu se clatine cu ei. Noi printre ei am tăiat văi adânci asemenea drumurilor. Poate se vor lăsa călăuziţi!

(32) Noi am făcut cerul ca acoperiş trainic. Ei sunt însă potrivnici semnelor Sale!

(33) El este Cel ce a creat noaptea şi ziua, soarele şi luna; fiecare înotând într-un cerc.

(34) Noi nu am dat niciunui om înaintea ta nemurirea. Tu vei muri, pe când ei vor fi nemuritori?

(35) Fiece suflet va gusta moartea. Veţi fi puşi la încercare cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi apoi către Noi veţi fi întorşi.

(36) Când cei care tăgăduiesc te văd, te iau numai în zeflemea: “Aceasta este cel care îi aminteşte pe dumnezeii voştri?” Ei nu cred în amintirea Milostivului.

(37) Omul a fost creat din pripeală. Vă voi arăta semnele Mele, însă nu-mi cereţi să mă pripesc.

(38) Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”

(39) Dacă cei care tăgăduiesc ar cunoaşte clipa când nu-şi vor putea feri nici chipurile şi nici spatele de foc, când nu vor mai fi ajutaţi...

(40) Ba nu! Va veni deodată asupra lor şi îi va tulbura. Ei nu i se vor putea împotrivi şi nici nu vor fi păsuiţi.

(41) Trimişii dinaintea ta au fost batjocoriţi, însă pe zeflemitori i-a înconjurat ceea ce batjocoreau.

(42) Spune: “Cine vă va ocroti, noapte şi zi, de cel Milostiv?” Ei faţă de amintirea Domnului lor sunt însă potrivnici.

(43) Ei au afară de Noi alţi dumnezei care-i opresc? Aceştia nu se pot ajuta pe ei înşişi şi Nouă nu Ni se pot împotrivi.

(44) Noi dăruim bucurii vremelnice lor şi taţilor lor oricât li s-ar lungi viaţa. Ei nu văd că Noi am intrat în ţinuturile necredincioase ca să le micşorăm întinderea? Sunt ei oare învingători?

(45) Spune: “Eu nu vă previn decât din Dezvăluire, însă surzii nu aud chemarea când sunt preveniţi.”

(46) Dacă o adiere a osândei Domnului tău îi atinge, ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!”

(47) Noi vom pune cântare drepte în Ziua Învierii. Nici un suflet nu va fi nedreptăţit cu vreun lucru, chiar dacă are greutatea unui bob de muştar, îl vom aduce. Noi suntem de ajuns să facem socotelile.

(48) Noi am dăruit Legea lui Moise şi lui Aaron ca lumină şi amintire celor temători,

(49) celor care se tem de Domnul lor în Taină şi celor pătrunşi de frica Ceasului.

(50) Aceasta este o amintire bincuvântată pe care am pogorât-o, iar voi vă veţi lepăda de ea?

(51) Noi am dăruit odinioară cunoaşterea lui Abraham. Noi l-am cunoscut.

(52) El spuse tatălui său şi poporului său: “Ce sunt aceste chipuri înaintea cărora staţi?”

(53) Ei au spus: “Noi i-am aflat pe taţii noştri lor închinându-se.”

(54) El spuse: “Şi voi şi taţii voştri sunteţi într-o rătăcire vădită.”

(55) Ei au spus: “Tu ai venit la noi cu Adevărul ori eşti dintre cei care îşi bat joc?”

(56) El spuse: “Nu! Domnul vostru este Domnul cerurilor şi al pământului. El le-a creat, şi eu Lui îi sunt dintre martori.

(57) Pe Dumnezeu! Voi vicleni asupra idolilor voştri, de cum veţi întoarce spatele.”

(58) El îi va face fărâme pe toţi în afară de mai marele lor. Poate se vor întoarce la el!

(59) Ei au spus: “Cel care a făcut aceasta cu dumnezeii noştri este dintre nedrepţi!”

(60) Ei au spus: “Noi am auzit un tânăr care-i amintea, i se spune Abraham.”

(61) Ei au spus: “Aduceţi-l înaintea ochilor oamenilor, căci poate vor depune mărturie.”

(62) Ei su spus: “Tu, Abraham, ai făcut aceasta cu dumnezeii noştri?”

(63) El spuse: “Ba mai marele lor a făcut-o. Întrebaţi-i, dacă pot grăi!”

(64) Atunci şi-au venit în fire şi au spus: “Sunteţi nedrepţi!”

(65) Apoi s-au rătăcit la cap iarăşi: “Ştii că aceştia nu grăiesc?”

(66) El spuse: “Voi vă închinaţi, în locul lui Dumnezeu, celor care nici nu vă folosesc şi nici nu vă păgubesc?

(67) Ruşine vouă şi celor cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu! Nu pricepeţi, oare?”

(68) Ei au spus: “Ardeţi-l! Ajutaţi-vă dumnezeii, dacă sunteţi cu fapta!”

(69) Noi am spus: “Focule, fii lui Abraham răcoare şi tihnă!”

(70) Ei au vrut să-i facă un vicleşug, însă Noi i-am rânduit printre cei prea-pierduţi.

(71) Noi l-am mântuit, ca şi pe Lot, ducându-l în ţinutul ce l-am binecuvântat pentru toate lumile.

(72) Noi i i-am dăruit, prinos al credinţei, pe Isaac şi Iacob şi pe amândoi i-am rânduit între cei drepţi.

(73) Noi i-am făcut căpetenii ca să călăuzească după porunca Noastră. Noi le-am dezvăluit făptuirea binelui, săvârşirea rugăciunii şi datul milosteniei. Şi ei ne-au fost închinători nouă.

(74) Noi i-am dăruit lui Lot înţelepciunea şi ştiinţa. Noi l-am mântuit din cetatea ce făptuia spurcăciuni. Ei erau un popor rău, stricat.

(75) Noi l-am înconjurat cu milostivenia Noastră, căci el a fost dintre cei drepţi.

(76) Şi Noe! Când ne-a chemat, i-am răspuns şi l-am mântuit pe el şi pe ai lui de necazul cel mare.

(77) Noi l-am mântuit de poporul ce socotea semnele Noastre minciuni. Era un popor rău şi Noi l-am înecat cu totul.

(78) Şi David, şi Solomon! Pe când judecau asupra ogorului pe care oile poporului năvăliseră pe înnoptat, Noi am fost martori la judecarea lor.

(79) Noi l-am făcut pe Solomon să înţeleagă. Noi le-am dăruit amândurora înţelepciunea şi ştiinţa. Noi am silit munţii şi zburătoarele să se alăture lui David în a Ne preamări. Noi suntem Cei care au făcut-o.

(80) Noi l-am învăţat, pentru voi, să vă facă platoşe ca să vă apăraţi de urgia voastră. Sunteţi mulţumitori, oare?

(81) Noi am supus lui Solomon vântul care la porunca lui suflă ca o furtună asupra pământului pe care l-am binecuvântat. Noi suntem Cei care ştiu!

(82) Unii diavoli se scufundau pentru el, iar alţii făceau alte treburi, în timp ce Noi vegheam asupra lor.

(83) Şi Iov! El îl chema pe Domnul său: “Nenorocirea m-a lovit, însă Tu eşti Cel prea milostiv dintre milostivi!”

(84) Noi i-am răspuns: am îndepărtat nenorocirea de la el şi i i-am dat înapoi pe ai săi şi încă pe atât asemenea lor ca milostivenie de la Noi şi o amintire pentru închinători.

(85) Şi Ismail, şi Idris, şi Du-l-Kifl! Toţi au fost răbdători.

(86) Noi i-am înconjurat cu milostivenia Noastră. Ei sunt dintre cei drepţi.

(87) Şi Du-n-Nun! El a plecat mânios, închipuindu-şi că nu putem nimic pentru el. El striga din întunecimi: “Nu este Dumnezeu afară de Tine! Mărire Ţie! Eu am fost dintre nedrepţi!”

(88) Noi i-am răspuns şi l-am mântuit de mâhnire. Aşa îi mântuim pe credincioşi.

(89) Şi Zaharia! El îl striga pe Domnul său: “Domnul meu! Nu mă lăsa singur! Tu eşti prea bunul de moştenire Dătător.”

(90) Noi i-am răspuns. Aşa i l-am dăruit pe Ioan, dând soţiei lui putinţă. Ei se grăbeau către cele bune şi Ne chemau cu dragoste şi teamă şi Ne erau Nouă smeriţi.

(91) Şi cea care şi-a păstrat fecioria şi Noi am suflat în ea din duhul Nostru. Şi aşa am făcut-o pe ea şi pe fiul ei un semn pentru lumi.

(92) Această adunare a voastră este o singură adunare. Eu sunt Domnul vostru. Mie închinaţi-vă!

(93) Ei se despart unii de alţii, însă toţi se întorc apoi la Noi.

(94) Cel care săvârşeşte fapte bune şi este credincios, zelul lui nu va fi şters, căci Noi îl vom scrie.

(95) Un blestem este asupra fiecărei cetăţi pe care am nimicit-o ca ei să nu se mai întoarcă acolo

(96) până ce nu li se va deschide lui Gog şi Magog ce se vor reprezi atunci de pe fiece înăţime.

(97) Făgăduiala cea adevărată se apropie. Privirile celor care tăgăduiesc se înţepenesc: “Vai nouă că am fost nepăsători, ba am fost chiar nedrepţi!”

(98) “Voi şi cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu veţi fi hrană pentru Gheena în care veţi intra.

(99) Dacă aceştia ar fi fost dumnezei n-ar fi intrat aici unde vor sta de-a puri şi

(100) vor avea numai gemete şi nu vor auzi nimic (altceva).”

(101) Celor cărora li s-a dat binele de la Noi dinainte, vor fi îndepărtaţi de aici.

(102) Ei nu vor auzi urletul ei şi vor avea de-a pururi ceea ce poftesc.

(103) Groaza cea mare nu-i va mâhni şi îngerii le vor ieşi în întâmpinare: “Aceasta este Ziua voastră care v-a fost făgăduită,

(104) Ziua când vom împături cerul aşa cum împătureşti un sul pe care se scrie.” Aşa cum am dat la iveală făptura dintâi aşa o vom duce înapoi. Este o făgăduială pe care o facem, o făgăduială pe care o vom împlini.

(105) Noi am scris Psalmii întru amintire: “Robii Mei cei drepţi vor moşteni pământul.”

(106) Întru aceasta este o înştiinţare pentru poporul închinător.

(107) Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi.

(108) Spune: “Mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Îi sunteţi Lui supuşi?

(109) Spune-le, dacă ei întorc spatele: “Eu v-am strigat tuturor deopotrivă, însă nu ştiu dacă ceea ce vi s-a făgăduit este aproape ori departe.

(110) Dumnezeu ştie ceea ce este rostit tare şi ştie ceea ce ascundeţi.

(111) Eu nu ştiu! Aceasta v-ar putea fi vouă ispită şi bucurie vremelnică!”

(112) Spune: “Domnul meu! Judecă întru Adevăr! Domnul nostru este Milostivul căruia i se cere ajutorul împotriva a ceea ce născociţi.”

Al-Hajj

Madinan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Voi, oameni! Temeţi-vă de Domnul vostru! Cutremurul Ceasului va fi un lucru groaznic!

(2) În Ziua când îl veţi vedea, fiece femeie care alăptează va uita ceea ce alăptează, fiece femeie însărcinată îşi va lepăda povara. Vei vedea oamenii beţi, chiar dacă nu vor fi beţi. Osânda lui Dumnezeu va fi aprigă!

(3) Acela dintre oameni care vorbeşte de Dumnezeu fără ştiinţă, îl urmează pe orice diavol răzvrătit

(4) căruia i-a fost scris ca pe cel care-l urmează să-l rătăcească şi să-l călăuzească către Osânda Flăcării.

(5) Voi, oameni! Dacă aveţi vreo îndoială asupra învierii să ştiţi că Noi v-am creat din ţărână, apoi dintr-o picătură de sămânţă, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă şi fără formă. Astfel, Noi vă lămurim. Noi statornicim în vintre ceea ce vrem până la un anumit soroc, apoi facem să vă iviţi prunci, şi mai apoi să ajungeţi oameni în toată firea. Unul dintre voi moare, altul este dus înapoi spre cea mai ticăloasă parte a vieţii, când nu mai ştie nimic din ceea ce ştia. Tu vezi pământul sterp însă, îndată ce trimitem asupra lui apa, se scutură, se umflă şi dă la iveală toate soiurile încântătoare.

(6) Şi aceasta pentru că Dumnezeu este Adevărul, pentru că El este Cel ce învie morţii, pentru că El asupra tuturor are putere.

(7) Ceasul va veni fără nici o îndoială şi Dumnezeu îi va scula pe cei din morminte.

(8) Unii oameni vorbesc de Dumnezeu fără de ştiinţă, fără de călăuzire, fără de carte luminoasă.

(9) Ei o iau razna şi-i rătăcesc şi pe alţii. Vor avea parte de ruşine în Viaţa de Acum, iar în Ziua Învierii îi vom face să guste osânda Pârjolului:

(10) “Aceasta este pentru ce au făptuit mâinile voastre!” Dumnezeu nu este nedrept faţă de robii Săi.

(11) Unii oameni se închină lui Dumnezeu stând la o parte. Dacă îl ajunge vreun bine, atunci stă liniştit. Dacă îl ajunge vreo încercare, atunci se răsuceşte şi pleacă, pierzând şi Viaţa de Acum şi Viaţa de Apoi. Aceasta este pierderea cea vădită!

(12) El cheamă în locul lui Dumnezeu pe cei care nu-l păgubesc şi nici nu-i folosesc. Aceasta este rătăcirea cea adâncă!

(13) El îi cheamă pe cel care îi este mai mult dăunător decât folositor. Ce rău stăpân, ce rău însoţitor!

(14) Dumnezeu lasă să intre în Grădini pe sub care curg râuri pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune. Dumnezeu face ce voieşte!

(15) Cel care îşi închipuie că Dumnezeu nu îl va ajuta, nici în Viaţa de Acum, nici în Viaţa de Apoi, să întindă o funie până la cer şi apoi s-o taie: el va vedea dacă vicleşugul lui va nimici ceea ce îl înfurie!

(16) Noi l-am pogorât în Versete ca dovezi vădite. Dumnezeu călăuzeşte pe cine voieşte.

(17) Pentru cei care cred, cei care sunt evrei, sabeeni, nazareeni, magi şi închinători la idoli, Dumnezeu va hotărî între ei în Ziua Învierii. Dumnezeu asupra tuturor este Martor.

(18) Nu ai văzut oare că înaintea lui Dumnezeu se prosternează cei din ceruri şi de pe pământ: soarele, luna, stelele, munţii, copacii, dobitoacele şi mulţi dintre oameni, însă asupra multora se va împlini osânda. Pe cel care Dumnezeu îl umileşte, nimeni nu-l mai cinsteşte. Dumnezeu face ce voieşte.

(19) Aceştia sunt doi vrăjmaşi ce se ceartă asupra Domnului lor. Veşminte de foc vor fi croite tăgăduitorilor şi apă clocotită li se va turna în cap,

(20) şi le va topi ceea ce este în pântecele lor şi pielea.

(21) Şi pentru ei vor fi buzdugane de fier:

(22) când vor vrea să iasă din ea de durere, vor fi daţi înapoi: “Gustaţi osânda Pârjolului”

(23) Dumnezeu îi va lăsa să intre pe cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune în Grădini pe sub care curg râuri, unde vor fi împodobiţi cu brăţări de aur şi cu mărgăritare, iar veşmintele le vor fi de mătase.

(24) Ei au fost călăuziţi către Cuvântul cel Bun. Ei au fost călăuziţi pe Calea celui Lăudat.

(25) Celor care tăgăduiesc, celor care îndepărtează oamenii de la calea lui Dumnezeu şi de la Moscheea sfântă pe care am făcut-o oamenilor, fie el stătător locului, fie el umblător cu cortul, celui ce vrea s-o pângărească cu nelegiuirea, le vom da să guste o dureroasă osândă.

(26) Noi i-am hotărât lui Abraham locul pentru Casă: “Nu-Mi alătura pe nimeni! Curăţă-Mi Casa pentru cei care dau ocol, pentru cei care stau în picioare, pentru cei care îngenunche şi pentru cei care se prosternează.

(27) Cheamă-i pe oameni la pelerinaj. Ei vor veni la tine, pe jos ori pe cămile felurite din orice adâncă văgăună,

(28) ca să mărturisească binefacerile ce le-au fost dăruite, ca să amintească numele lui Dumnezeu în zilele hotărâte. Şi din dobitoacele ce v-au fost dăruite — mâncaţi voi şi hrăniţi-l şi pe năpăstuitul sărac! —

(29) să pună capăt opreliştilor să împlinească cele cerute, să dea ocol Casei celei Vechi.

(30) Aşa să faceţi! Cine preamăreşte ceea ce Dumnezeu a oprit are un bine la Domnul vostru. Dobitoacele din turme vă sunt îngăduite, afară de cele ce v-au fost oprite. Feriţi-vă de întinăciunea idolilor, feriţi-vă de vorba strâmbă.

(31) Ca drept credincioşi faţă de Dumnezeu să nu-I alăturaţi pe nimeni. Cel care-I alătură ceva lui Dumnezeu este ca şi cum ar pica din cer, apoi o pasăre îl răpeşte ori vântul îl prăvale într-un loc prăpăstios.

(32) Astfel va fi să fie, căci cine preamăreşte însemnele lui Dumnezeu, ştie că ele sunt din pioşenia inimilor.

(33) Voi veţi afla foloase în aceste dobitoace, până la un anumit soroc, iar locul lor de jertfire este Casa cea Veche.

(34) Noi am hotărât căile după care fiece adunare aminteşte numele lui Dumnezeu asupra dobitocului din turmă cu care a fost înzestrată. Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul! Supuneţi-vă Lui! Binevesteşte-le celor smeriţi

(35) ale căror inimi freamătă când numele lui Dumnezeu este amintit, celor care rabdă când sunt loviţi, celor care-şi săvârşesc rugăciunea, celor care dau milostenie din ceea ce i-am înzestrat.

(36) Noi am rânduit dobitoacele jertfite între însemnele lui Dumnezeu. Întru aceasta este un bine pentru voi. Amintiţi numele lui Dumnezeu asupra dobitoacelor gata de jertfire, şi atunci când zac pe o parte, mâncaţi din ele şi daţi nevoiaşului şi cerşetorului. Noi vouă vi le-am supus. Poate veţi mulţumi!

(37) Nici carnea şi nici sângele lor nu ajung la Dumnezeu, însă ajunge la El pioşenia voastră. Astfel vi le-a supus vouă ca să-L preamăriţi pe Dumnezeu pentru călăuzirea voastră. Binevesteşte-le făptuitorilor de bine.

(38) Dumnezeu îi ocroteşte pe cei care cred. Dumnezeu nu-l iubeşte pe trădătorul tăgăduitor.

(39) Puterea de a se apăra le este dată celor care sunt atacaţi, căci ei sunt cei nedreptăţiţi, iar Dumnezeu pe ei îi ajută, căci El este Puternic.

(40) Precum şi celor care au fost izgoniţi pe nedrept din casele lor, numai pentru că au spus: “Domnul nostru este Dumnezeu!” Dacă Dumnezeu nu i-ar fi împins pe unii înapoi cu ajutorul altora, atunci chiliile ar fi fost dărâmate, precum şi sinagogile, paraclisurile, şi moscheile unde numele lui Dumnezeu este mult amintit. Dumnezeu îl ajută pe cel care Îl ajută. Dumnezeu este Tare, Puternic.

(41) Precum şi celor cărora Noi le dăm putinţa pe pământ, iar ei săvârşesc rugăciunea, dau milostenie, poruncesc cele de cuviinţă şi opresc urâciunea. Sfârşitul a toate este la Dumnezeu.

(42) Dacă ei te socot mincinos, atunci să ştii că înaintea lor, poporul lui Noe, adiţii, tamudiţii

(43) poporul lui Abraham, poporul lui Lot,

(44) oamenii din Madian au hulit, şi chiar Moise a fost socotit mincinos. Eu am dat răgaz tăgăduitorilor, însă apoi i-am luat. Cum a fost mustrarea Mea!

(45) Câte cetăţi n-am nimicit, căci au fost nedrepte! Ele stau năruite pe temeliile lor. Câte fântâni părăsite! Ce mai palate înălţate!

(46) Ei nu străbat oare pământul? Nu au inimi să priceapă şi urechi să audă? Nu ochii lor sunt orbi, ci inimile lor din piepturi sunt oarbe.

(47) Ei îţi cer să vină osânda degrabă. Dumnezeu nu-şi calcă făgăduiala, însă o singură zi, la Dumnezeu, este cât o mie de ani, după cum număraţi voi.

(48) Câtor cetăţi nu le-am dăruit un răgaz când erau nedrepte! Şi apoi le-am luat. Întru Mine este devenirea.

(49) Spune: “Voi, oameni! Eu nu vă sunt vouă decât un predicator limpede la vorbă.”

(50) Cei care cred şi sâvărşesc fapte bune vor avea iertare şi înzestrare îmbelşugată.

(51) Cei care trudesc să slăbească semnele Noastre, aceştia vor fi soţii Iadului.

(52) Noi n-am trimis înaintea ta nici un trimis, nici un profet fără ca Satan să nu-i fi aruncat ceva în spusele lui, însă Dumnezeu şterge ceea ce aruncă Satan şi astfel Dumnezeu întăreşte versetele Sale. Dumnezeu este Ştiutorul, Înţeleptul.

(53) Dumnezeu îi pune la încercare pe cei care au boala în inimi şi pe cei cu inimile crude cu ceea ce le aruncă Diavolul. Cei nedrepţi sunt într-o rătăcire adâncă.

(54) Cei cărora le-a fost dăruită ştiinţa recunosc că acesta este Adevărul de la Domnul tău, ei cred în El şi inimile lor se smeresc înaintea Lui. Dumnezeu îi călăuzeşte pe cei care cred pe Calea cea Dreaptă.

(55) Cei care tăgăduiesc stăruie în îndoială asupra Lui până când Ceasul le va veni deodată, ori le va veni osânda unei Zile pustiitoare.

(56) Împărăţia în Ziua aceea va fi a lui Dumnezeu şi El va judeca între ei. Cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor intra în Grădinile Plăcerii,

(57) iar cei care tăgăduiesc şi socot semnele Noastre minciuni vor avea o umilitoare osândă.

(58) Celor care pleacă în pribegie pentru calea lui Dumnezeu, care sunt omorâţi sau mor, Dumnezeu le va da o bună înzestrare, căci Dumnezeu este prea-bunul Înzestrător.

(59) El îi va duce într-un loc ce le va fi plăcut. Dumnezeu este Îngăduitorul, Iertătorul.

(60) Şi astfel, pe cel care osândeşte, precum a fost osândit, şi apoi suferă iar o nedreptate, Dumnezeu îl va ajuta. Dumnezeu este Îngăduitor, Iertător.

(61) Dumnezeu învăluie noaptea în zi, şi învăluie ziua în noapte. Dumnezeu este Auzitorul, Văzătorul.

(62) Dumnezeu este Adevărul, iar ceea ce ei cheamă în locul Lui este nimicul. Dumnezeu este Înaltul, Marele.

(63) Nu vezi cum Dumnezeu trimite apă din ceruri şi pământul înverzeşte. Dumnezeu este Binevoitor, Cunoscător.

(64) Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu este Bogatul, Lăudatul.

(65) Nu vezi că Dumnezeu v-a supus vouă ceea ce este pe pământ, iar corabia, din porunca Sa, pluteşte pe mare? El ţine cerul să nu se prăvale pe pământ numai cu îngăduinţa Sa. Dumnezeu este, cu oamenii, Blând, Milos.

(66) El este Cel ce v-a dat viaţa, El este Cel ce vă va da moartea, şi apoi El vă va învia. Omul este tare nerecunoscător!

(67) Noi am făcut o pravilă fiecărei adunări. Aşadar, ei s-o urmeze şi să nu se certe cu tine asupra acestui lucru! Cheamă-L pe Domnul tău! Tu eşti pe o Cale Dreaptă.

(68) Dacă ei se ceartă cu tine, spune-le: “Dumnezeu ştie prea bine ceea ce făptuiţi.

(69) Dumnezeu vă va judeca în Ziua Invierii pentru ceea ce vă învrăjbeaţi.”

(70) Tu ştii că Dumnezeu cunoaşte ceea ce este în cer şi pe pământ? Totul stă scris într-o Carte. Aceasta îi este lesne lui Dumnezeu.

(71) Ei se închină altora în locul lui Dumnezeu, fără ca El să le fi pogorât lor vreo împuternicire întru aceasta, şi de care ei nu au nici o ştiinţă. Nedrepţii nu vor avea ajutor.

(72) Când versetele Noastre sunt recitate, ca dovezi vădite, vei vedea dezgustul pe chipurile celor care tăgăduiesc. Mai că s-ar năpusti asupra celor care le recită versetele Noastre. Spune: “Să vă vestesc ceva mai rău decât aceasta? Focul făgăduit tăgăduitorilor? Ce rău sfârşit!

(73) O, voi oameni! O pildă vă este dată! Ascultaţi-o: Cei pe care-i chemaţi în locul lui Dumnezeu nu vor crea niciodată nici măcar o muscă chiar de se unesc cu toţii... şi dacă musca le fură vreun lucru, ei nu vor putea să şi-l ia înapoi! Cât de slab este cel care cere şi cel de la care se cere!”

(74) Ei nu-i dau lui Dumnezeu adevărata Sa măsură. Dumnezeu este Tare, Puternic.

(75) Dumnezeu a ales trimişi dintre îngeri şi dintre oameni. Dumnezeu este Auzitor, Văzător.

(76) El ştie ceea ce se află înaintea şi înapoia lor. Toate la Dumnezeu se întorc.

(77) O, voi cei ce credeţi! Îngenunchiaţi! Prosternaţi-vă, închinaţi-vă Domnului vostru, faceţi binele! Poate veţi fi fericiţi!

(78) Străduiţi-vă pentru Dumnezeu cu străduinţa ce i se cuvine Lui. El este Cel ce v-a ales. El nu v-a pus nimic neplăcut în Lege, credinţa tatălui vostru, Abraham. El este Cel ce v-a numit supuşi odinioară ca Profetul să fie martor asupra voastră, iar voi să fiţi martori asupra oamenilor. Faceţi-vă rugăciunea, daţi milostenie! Ţineţi la Dumnezeu cu tărie: El este Stăpânul vostru, un minunat Stăpân, un minunat Ajutor!