Part 19

(21) Cei care nu nădăjduiesc în întâlnirea Noastră spun: “Dacă ar pogorî la noi îngerii ori l-am vedea pe Domnul nostru!” Ei se îngâmfează şi sunt prea-plini de ei.

(22) În Ziua când cei nelegiuiţi vor vedea îngerii, în Ziua aceea nu vor avea o veste bună şi vor spune: “Este un prag de netrecut!”

(23) Noi ne vom apropia de faptele pe care le-au săvârşit şi le vom face praf şi pulbere.

(24) În Ziua aceea, locuitorii Grădinii vor avea o şedere plăcută şi un popas minunat.

(25) În Ziua când cerul se va fărâmiţa în nori şi îngerii vor fi pogorâţi în grabă,

(26) în Ziua aceea, adevărata împărăţie va fi a Milostivului. Aceasta va fi o Zi grozavă pentru tăgăduitori.

(27) În Ziua aceea cel nedrept îşi va muşca mâinile spunând: “Vai mie! Dacă aş fi urmat calea cu trimisul!

(28) Vai mie! Dacă nu mi-aş fi luat “un oarecare” drept prieten,

(29) căci el m-a rătăcit de la amintirea ce deja venise la mine! Diavolul este omului trădător.”

(30) Trimisul spuse: “O, Domnul meu! Poporul meu a luat acest Coran ca pe ceva de aruncat!”

(31) Astfel Noi am făcut fiecărui profet un vrăjmaş printre nelegiuiţi. Domnul tău este de ajuns ca ajutor şi călăuzitor!

(32) Cei care tăgăduiesc spun: “Dacă ar fi fost pogorât asupra lui Coranul deodată!” Noi l-am pogorât astfel ca să-ţi întărim cu el inima şi să-l facem să fie recitat cu grijă.

(33) Ei nu-ţi dau nici o pildă fără ca Noi să nu aducem adevărul cu o tâlcuire şi mai frumoasă.

(34) Cei care vor fi puşi faţă în faţă în Gheena vor fi în cel mai rău loc şi cei mai departe rătăciţi de Cale.

(35) Noi i-am dăruit Cartea lui Moise şi l-am pus lângă el pe fratele său Aaron ca sfetnic.

(36) Apoi Noi le-am spus: “Mergeţi amândoi la poporul care a socotit semnele Noastre minciuni.” Şi Noi l-am stârpit apoi întru totul.

(37) Şi poporul Noe! Când îi socoteau pe trimişi mincinoşi, Noi i-am înecat, făcând, astfel, din ei un semn pentru oameni. Celor nedrepţi le-am pregătit o dureroasă osândă.

(38) Şi astfel a fost şi cu adiţii, cu tamudiţii, cu locuitorii din Ar-Rass şi cu multe alte leaturi aflătoare între ei.

(39) Tuturor le-am dat întâi pilde, apoi i-am dat pierzaniei...

(40) Ei au trecut pe lângă cetatea asupra căreia a fost trimisă o ploaie a urgiei. Oare nu or fi văzut-o? Ei nu nădăjduiesc însă într-o înviere!

(41) Când te văd, nu fac decât să râdă de tine: “Acesta să fie cel pe care Dumnezeu l-a trimis ca profet?

(42) El ne-ar fi îndepărtat de dumnezeii noştri, dacă n-am fi fost atât de strâns legaţi de ei.” Când vor vedea osânda, vor şti cine este cel mai rătăcit de Cale.

(43) Nu l-ai văzut pe cel care îşi ia pofta sa drept dumnezeu? Tu îi vei fi oare sprijin?

(44) Socoţi că cei mai mulţi dintre ei aud ori pricep? Ei sunt, asemenea dobitoacelor, ba chiar mai rătăciţi de la Cale.

(45) Nu vezi cum Domnul tău întinde umbra? Şi dacă ar fi vrut, ar fi ţinut-o locului. Am făcut soarele arătătorul ei,

(46) şi apoi cu uşurinţă o luăm la Noi.

(47) El este Cel ce v-a făcut vouă noaptea veşmânt şi somnul odihnă. El v-a făcut vouă ziua pentru trezire.

(48) El este Cel ce trimite vânturile ca o vestire înainte-mergătoare a milostiveniei Sale. Noi trimitem din cer apă curată

(49) cu care înviem ţinutul mort şi cu care adăpăm mulţimea de dobitoace şi oameni pe care i-am creat.

(50) Aceasta le-am înfăţişat-o ca ei să-şi amintească, însă cei mai mulţi oameni se leapădă. Însă nu şi de tăgadă!

(51) Dacă am fi voit, am fi trimis în fiece cetate un predicator.

(52) Nu da ascultare tăgăduitorilor, ci luptă împotriva lor cu tărie.

(53) El este Cel ce a slobozit cele două mări: una dulce, plăcută la gust, cealaltă sărată, amară. El a făcut între ele un stăvilar şi un prag de netrecut.

(54) El este Cel ce l-a creat pe om din apă, iar apoi i-a făcut înrudire şi încuscrire. Domnul său asupra tuturor are putere.

(55) Ei se închină în locul lui Dumnezeu celor care nici nu le folosesc, nici nu îi păgubesc. Tăgăduitorul este sprijin vrăjmaşilor lui Dumnezeu!

(56) Noi te-am trimis vestitor şi predicator.

(57) Spune: “Eu nu vă cer răsplată, ci numai îndreptarea către Domnul său a celui care voieşte.”

(58) Încrede-te în Viul, ce nu moare! Preamăreşte-L cu laude! El este îndeajuns de Cunoscător al păcatelor robilor Săi.

(59) El este Cel ce a creat în şase zile cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele, apoi s-a aşezat pe Tron, El, Milostivul. Întreabă-l pe cel cunoscător despre El!

(60) Când li se spune: “Prosternaţi-vă înaintea Milostivului”, ei spun: “Cine este Milostivul? Să ne prosternăm, când ne porunceşti tu?” Şi ei sporesc întru îndărătnicie.

(61) Binecuvântat fie Cel ce a făcut zodiile pe cer, precum şi o candelă şi o lună luminoasă.

(62) El este Cel ce face ca noaptea şi ziua să-şi urmeze pentru cel care voieşte să-şi amintească de El ori voieşte să mulţumească.

(63) Robii lui Dumnezeu sunt cei care merg cu smerenie pe pământ, iar când le vorbesc neştiutorii, ei spun: “Pace!”,

(64) cei care petrec noaptea înaintea Domnului lor, prosternaţi ori în picioare,

(65) cei care spun: “Domnul nostru! Îndepărtează de noi osânda Gheenei, căci osânda ei este un chin necurmat”,

(66) — Rea este Gheena ca locuinţă şi loc de şedere! —

(67) cei care cheltuiesc fără să fie nici risipitori, nici zgârciţi, căci cumpătarea este calea de mijoc,

(68) cei care nu cheamă alt dumnezeu în afară de Dumnezeu, cei care nu ucid pe nimeni, căci Dumnezeu a oprit acest lucru dacă nu este după dreptate, cei care nu preacurvesc..., iar cei care vor face altminterea vor păcătui

(69) şi în Ziua Învierii osânda lor va fi îndoită şi necurmat vor fi umiliţi,

(70) însă nu şi pentru cel care se căieşte, care crede şi face binele. Aceştia sunt cei cărora Dumnezeu le va schimba faptele rele în fapte bune, căci Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

(71) Cel care se căieşte şi care săvârşeşte fapte bune se întoarce la Dumnezeu cu mare căinţă.

(72) Ei sunt cei care nu mărturisesc strâmb şi când trec pe lângă vorbe deşarte, trec cu demnitate.

(73) Ei nu sunt nici surzi, nici orbi când li se amintesc semnele Domnului lor.

(74) Ei sunt cei care spun: “Domnul nostru! Dăruieşte-ne soţii şi urmaşi care să ne bucure ochii! Fă-ne celor temători pildă de urmat!

(75) Căci au fost răbdători, ei toţi vor avea drept răsplată Casa Raiului, unde vor afla bună primire şi pace,

(76) şi acolo vor veşnici. Ce loc de şedere minunat!

(77) Spune: “Domnul meu nu se îngrijeşte de voi fiindcă huliţi şi nu-L chemaţi. Curând veţi fi fără scăpare.”

Ash-Shu'araa

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ta. Sin. Mim.

(2) Acestea sunt versetele Cărţii desluşite!

(3) S-ar putea să te îmbolnăveşti de mâhnire fiindcă ei nu sunt credincioşi!

(4) Dacă am voi, am pogorî din cer un semn asupra lor şi grumazurile lor se vor pleca smerite înaintea lui.

(5) Nici o nouă amintire de la Milostivul nu le va veni fără ca ei să nu-i întoarcă spatele.

(6) Ei hulesc acum, însă curând le vor veni proorocirile despre ceea ce ei batjocoresc.

(7) Oare ei nu văd pământul? Câte soiuri folositoare am făcut să răsară pe el!

(8) Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

(9) Domnul tău este Puternicul, Milostivul.

(10) Domnul tău l-a strigat pe Moise: “Du-te la poporul nedrept,

(11) poporul lui Faraon. Oare ei nu se tem?”

(12) El spuse: “Domnul meu! Mă tem că mă vor socoti mincinos.

(13) Inima mi se strânge, limba mi se împleticeşte. Trimite-l pe Aaron!

(14) Ei vor arunca asupra mea vreun păcat şi îmi este teamă că mă vor ucide”

(15) Dumnezeu spuse: “Ba nu!... Plecaţi amândoi cu semnele Noastre. Vom fi cu voi şi vom asculta.

(16) Duceţi-vă amândoi la Faraon şi spuneţi-i: “Noi suntem solia Domnului lumilor!

(17) Trimite-i cu noi pe fiii lui Israel!”

(18) Faraon spuse: “Nu te-am crescut între noi pe când erai copil? N-ai petrecut între noi ani din viaţa ta?

(19) Tu ai făcut apoi fapta pe care ai făcut-o, căci eşti dintre cei nemulţumitori.”

(20) Moise spuse: “Am făcut-o pe când eram între cei rătăciţi.

(21) Am fugit de la voi, căci îmi era frică de voi. Domnul meu mi-a dăruit înţelepciunea şi m-a rânduit între trimişi.

(22) Oare binefacerea pe care mi-ai arătat-o să fie aceea că ai robit pe fiii lui Israel?”

(23) Faraon spuse:”Cine este, aşadar, Domnul lumilor?”

(24) Moise spuse: “Este Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce se află între ele. O, dacă aţi crede cu tărie!”

(25) Faraon spuse suitei sale: “Aţi auzit?”

(26) Moise spuse: “Este Domnul vostru, Domnul strămoşilor voştri dintâi.”

(27) Faraon spuse: “Trimisul ce v-a fost trimis este nebun.”

(28) Moise spuse: “El este Domnul Răsăritului şi al Asfinţitului şi a ceea ce se află între ele. O, dacă aţi pricepe!”

(29) Faraon spuse: “Dacă îţi iei alt dumnezeu în locul meu, te voi arunca între întemniţaţi.”

(30) Moise spuse: “Şi dacă îţi voi aduce un lucru fără tăgadă?”

(31) Faraon spuse: “Adu-l dacă eşti sincer!”

(32) Atunci îşi aruncă toiagul, şi iată-l un adevărat balaur!

(33) El întinde mâna, şi iat-o albă pentru cei care priveau!

(34) Faraon spuse căpeteniilor care îl înconjurau: “Acesta este un vrăjitor iscusit!

(35) El vrea să vă alunge din ţinutul vostru prin vraja sa. Ce porunciţi?”

(36) Ei au răspuns: “Spune-le să aştepte, el şi fratele său şi trimite solii în cetăţi să-i adune

(37) şi să-ţi aducă pe toţi vrăjitorii iscusiţi.”

(38) Fură adunaţi toţi vrăjitorii la vremea din ziua hotărâtă

(39) şi li se spuse oamenilor: “V-aţi adunat?

(40) Poate îi vom urma pe vrăjitori, dacă vor ieşi învingători.”

(41) Vrăjitorii i-au spus lui Faraon apropiindu-se: “De vom ieşi învingători, vom căpăta vreo răsplată?”

(42) “Da, şi veţi fi în suita mea.”

(43) Moise le spuse: “Aruncaţi ce aveţi de aruncat.”

(44) Ei îşi aruncară funiile şi toiegele spunând: “Prin puterea lui Faraon, vom fi învingători!”

(45) Moise îşi aruncă toiagul şi acesta înghiţi ceea ce ei născociseră.

(46) Vrăjitorii căzură atunci în genunchi

(47) spunând: “Noi credem în Domnul lumilor!

(48) Domnul lui Moise şi al lui Aaron!”

(49) Faraon spuse: “Voi aţi crezut în El înainte ca eu să vă dau îngăduinţa, căci El este mai marele vostru care v-a învăţat vrăjitoria. Veţi afla curând! Voi pune să vi se taie mâinile şi picioarele în curmeziş, iar apoi voi pune să vă răstignească pe toţi”

(50) Ei spuseră: “Nu ne pasă, căci noi la Domnul nostru ne întoarcem.

(51) Noi cu tărie dorim ca Domnul nostru să ne ierte nouă greşelile noastre, căci noi suntem întâii credincioşi.”

(52) Noi i-am dezvăluit lui Moise: “Pleacă cu robii Mei noaptea. Veţi fi urmăriţi.”

(53) Faraon îşi trimise adunători în cetăţi:

(54) “Aceştia nu sunt decât o ceată mică

(55) şi sunt foarte furioşi pe noi,

(56) însă noi suntem mulţi şi cu mintea trează.”

(57) Noi i-am izgonit din grădini, de la izvoare,

(58) de la comori şi de la loc îmbelşugat.

(59) Astfel Noi le-am dat moştenire fiilor lui Israel.

(60) I-au urmărit înspre Răsărit.

(61) Când cele două gloate se zăriră, soţii lui Moise spuseră: “Suntem ajunşi din urmă!”

(62) Moise spuse: “Ba nu!... Domnul meu este cu mine şi El mă va călăuzi!

(63) Noi i-am dezvăluit atunci lui Moise: “Loveşte marea cu toiagu-ţi.” Ea se va despica atunci, şi fiece parte va fi asemenea unui munte grozav.

(64) Noi i-am lăsat pe ceilalţi să se apropie,

(65) în timp ce pe Moise l-am mântuit cu cei care se aflau cu el,

(66) i-am înecat pe cei care îi urmăreau.

(67) Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

(68) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.

(69) Istoriseşte-le povestea lui Abraham!

(70) El spuse tatălui său şi poporului său: “Cui vă închinaţi voi?”

(71) Ei spuseră: “Ne închinăm unor idoli, de care rămânem legaţi.”

(72) El spuse: “Vă aud când îi chemaţi?

(73) Vă folosesc ori vă păgubesc?”

(74) Ei spuseră: “Nu!... Noi i-am aflat şi pe taţii noştri făcând la fel.”

(75) El spuse: “Aţi văzut la ce vă închinaţi,

(76) voi şi strămoşii voştri dintâi?

(77) Aceşti idoli îmi sunt vrăjmaşi, şi nu Domnul lumilor

(78) care m-a creat. El este Cel ce mă călăuzeşte;

(79) El este Cel ce mă hrăneşte şi mă adapă;

(80) El este Cel ce mă lecuieşte când sunt bolnav;

(81) El este Cel ce mă va da morţii şi El mă va învia;

(82) El este Cel ce — aşa râvnesc — îmi va ierta mie greşelile mele în Ziua judecăţii.

(83) Domnul meu! Dăruieşte-mi înţelepciunea şi rânduieşte-mă între cei drepţi.

(84) Fă-mi o limbă ce va vesti Adevărul celor care va să vină.

(85) Rânduieşte-mă printre moştenitorii Grădinii plăcerilor.

(86) Iartă-i tatălui meu, căci el a fost dintre cei rătăciţi.

(87) Nu mă ruşina în Ziua când (oamenii) vor fi sculaţi,

(88) în Ziua când nici averile, nici copiii nu vor sluji la nimic,

(89) în afara celor care vin la Dumnezeu cu o inimă curată.”

(90) Grădinile vor fi apropiate de cei temători,

(91) iar Iadul va fi ivit celor rătăciţi.

(92) Li se va spune: “Unde sunt cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu?

(93) Vă vor ajuta pe voi ori se vor ajuta pe ei înşişi?”

(94) Vor fi repeziţi în Gheena, ei şi toţi rătăciţii,

(95) precum şi toate oştirile lui Iblis.

(96) Ei vor spune certându-se între ei:

(97) “Pe Dumnezeu! Noi ne aflam într-o rătăcire vădită

(98) când ne socoteam deopotrivă cu Domnul lumilor!

(99) Numai cei nelegiuiţi ne-au rătăcit!

(100) Noi nu avem nici un mijlocitor,

(101) nici un prieten zelos!

(102) Dacă ar mai fi pentru noi întoarcere, atunci am fi credincioşi!”

(103) Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

(104) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.

(105) Poporul lui Noe i-a socotit pe trimişi mincinoşi,

(106) când fratele lor Noe le spuse: “Nu vă temeţi, oare?

(107) Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere.

(108) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!

(109) Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.

(110) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!”

(111) Ei spuseră: “Să credem în tine, când cei care te urmează sunt cei prea-umili?”

(112) El spuse: “Nu am ştiinţă de ceea ce fac ei,

(113) numai Domnul meu îi poate judeca. O, dacă v-aţi da seama!

(114) Eu nu-i alung pe credincioşi,

(115) căci eu nu sunt decât un predicator cu vorbă limpede.”

(116) Ei spuseră: “Dacă nu încetezi, o, Noe, vei fi omorât cu pietre!”

(117) El spuse: “Domnul meu! Poporul meu m-a socotit mincinos.

(118) Judecă între mine şi ei. Mântuieşte-mă pe mine şi pe credincioşii ce sunt cu mine.”

(119) Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care erau cu el pe arca încărcată,

(120) şi i-am înecat apoi pe cei rămaşi.

(121) Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

(122) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.

(123) Adiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi,

(124) când Hud, fratele lor le spuse: “Nu vă temeţi, oare?”

(125) Eu vouă vă sunt trimis vrednic de încredere.

(126) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.

(127) Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.

(128) Veţi zidi pe fiece înălţime un semn ca să vă jucaţi?

(129) Vă veţi face întărituri ca şi cum aţi veşnici?

(130) Când loviţi, loviţi ca nişte despoţi?

(131) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.

(132) Temeţi-vă de Cel ce v-a dăruit ceea ce ştiţi,

(133) de Cel ce v-a dăruit dobitoace şi copii,

(134) grădini şi izvoare.

(135) Eu mă tem pentru voi de osânda unei Zile mari.”

(136) “Deopotrivă ne este dacă ne ţii predici ori dacă nu ne ţii!

(137) Aceasta nu este decât felul de a fi al celor dintâi şi

(138) noi nu vom fi osândiţi.”

(139) Ei l-au socotit mincinos şi Noi, atunci, i-am nimicit. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

(140) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.

(141) Tamudiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi,

(142) când Salih, fratele lor, le spuse: “Nu vă temeţi, oare?

(143) Eu vouă vă sunt trimis vrednic de încredere.

(144) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!

(145) Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.

(146) Veţi fi lăsaţi oare să vă tihnească ceea ce aveţi aici

(147) grădini şi izvoare,

(148) holde şi curmali cu ciorchini grei?

(149) Vă scobiţi cu îndemânare case în munţi?

(150) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.

(151) Nu ascultaţi porunca celor necumpătaţi

(152) care seamănă stricăciune pe pământ şi nu fac nimic drept.”

(153) Ei spuseră: “Tu eşti dintre cei vrăjiţi!

(154) Şi fiindcă eşti un om asemenea nouă, adu-ne un semn, dacă spui adevărul!”

(155) El spuse: “Această cămilă va bea, şi voi veţi bea, fiecare în ziua hotărâtă.

(156) Nu-i faceţi nici un rău, căci o osândă într-o zi mare vă va lua.”

(157) Ei o ologiră, însă dimineaţa se căiră,

(158) căci osânda îi luă. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

(159) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.

(160) Poporul lui Lot i-a socotit pe trimişi mincinoşi,

(161) când Lot, fratele lor, le spuse: “Nu vă temeţi, oare?

(162) Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere.

(163) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.

(164) Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.

(165) Vă apropiaţi de bărbaţii din aceste lumi

(166) părăsindu-vă soţiile, create vouă de Domnul vostru? Sunteţi un popor călcător al legii.”

(167) Ei spuseră: “Dacă nu încetezi, o, Lot, vei fi izgonit.”

(168) El spuse: “Urăsc fapta voastră!

(169) Domnul meu! Mântuieşte-mă pe mine şi pe ai mei de ceea ce fac ei.”

(170) Noi l-am mântuit pe el şi pe toţi ai săi,

(171) în afara unei bătrâne rămase în urmă,

(172) şi i-am stârpit apoi pe ceilalţi,

(173) trimiţând asupra lor o ploaie. Rea a fost ploaia pentru cei cărora li s-a predicat!

(174) Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

(175) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.

(176) Oamenii din al’Aika i-au socotit pe trimişi mincinoşi,

(177) când Şu’aib le spuse: “Nu vă temeţi, oare?

(178) Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere.

(179) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.

(180) Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.

(181) Fiţi cinstiţi la măsură şi nu fiţi dintre cei păgubitori.

(182) Cântăriţi cu drept cântar.

(183) Nu-i păgubiţi pe oamenii în avutul lor. Nu săvârşiţi fărădelegi pe pământ, semănând stricăciune!

(184) Temeţi-vă de Cel ce v-a creat pe voi şi pe leaturile dintâi.”

(185) Ei spuseră: “Tu eşti dintre cei vrăjiţi!

(186) Şi fiindcă nu eşti decât un om asemenea vouă, noi gândim că eşti dintre mincinoşi.

(187) Prăvale cerul în bucăţi asupra noastră, dacă spui adevărul!”

(188) El spuse: “Domnul meu ştie prea bine ceea ce faceţi.”

(189) Ei l-au socotit pe Şu’aib mincinos, însă i-a luat osânda zilei Întunecării. Şi a fost osânda unei zile mari.

(190) Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.

(191) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.

(192) El este o pogorâre de la Domnul lumilor.

(193) Duhul lui credincios a pogorât cu el

(194) asupra inimii tale ca tu să fii dintre predicatori,

(195) într-o limbă arabă desluşită.

(196) Aceasta se află deja în Psalmii celor dintâi.

(197) Nu este pentru ei un semn pe care învăţaţii fiilor lui Israel îl cunosc?

(198) Dacă l-am fi pogorât asupra unui străin

(199) şi li l-ar fi citit, ei n-ar fi crezut.

(200) Astfel îi tăiem drum în inimile nelegiuiţilor,

(201) însă ei nu cred în el, până ce nu văd osânda cea dureroasă

(202) ce le va veni deodată, fără ca ei să presimtă.

(203) Ei vor spune atunci: “Ni se mai dă un răgaz?”

(204) Ei cer venirea osândei Noastre degrabă?

(205) Chiar de le dăruim bucurii ani de zile, tu nu vezi că

(206) tot vine la ei ceea ce li s-a făgăduit şi

(207) îndestularea nu le va mai fi de nici un folos?

(208) Noi n-am nimicit nici o cetate care să nu fi avut predicatori.

(209) întru amintire, căci Noi nu suntem nedrepţi.

(210) Nu diavolii s-au pogorât cu el!

(211) Acesta nu le este pe plac, însă sunt neputincioşi!

(212) Ei vor fi îndepărtaţi de la ascultarea lui.

(213) Nu chema alt dumnezeu alături de Dumnezeu, căci astfel vei fi printre cei osândiţi.

(214) Previne-i pe cei mai apropiaţi din obştea ta!

(215) Coboară-ţi aripa asupra credincioşilor care te urmează.

(216) Spune-le când nu-ţi dau ascultare: “Eu n-am nici o vină pentru ceea ce faceţi!”

(217) Încrede-te în Puternicul, Milostivul.

(218) El te vede când te ridici

(219) şi când te vânzoleşti printre cei prosternaţi.

(220) El este Auzitorul, Ştiutorul!

(221) Să vă dau de ştire asupra cui vor pogorî diavolii?

(222) Ei pogoară asupra oricărui clevetitor păcătos!

(223) Ei ciulesc urechea..., însă cei mai mulţi sunt mincinoşi.

(224) Şi poeţii! Ei sunt urmaţi doar de cei care se rătăcesc.

(225) Nu-i vezi oare? Ei aiurează în fiece vale,

(226) spunând ceea ce nu fac,

(227) în afară de cei care cred şi săvârşesc fapte bune şi-L amintesc pe Dumnezeu adesea, şi se apără când sunt nedreptăţiţi. Cei nedrepţi vor cunoaşte curând pe ce parte s-au întors!

An-Naml

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ta. Sin. Acestea sunt versetele Coranului, ale unei Cărţi desluşite,

(2) călăuzire şi vestire pentru credincioşii

(3) ce îşi săvârşesc rugăciunea, ce dau milostenie şi cred cu tărie în Viaţa de Apoi.

(4) Celor care nu cred în Viaţa de Apoi, Noi le-am împodobit faptele în ochii lor, iar ei merg orbeşte.

(5) Aceştia vor avea osânda cea mai rea şi vor fi pierduţi în Viaţa de Apoi.

(6) Tu primeşti Coranul de la un Înţelept, un Ştiutor.

(7) Moise spuse alor săi: “Zăresc un foc. Vă voi aduce o veste de la el ori vă voi aduce un tăciune aprins. Poate vă veţi încălzi!

(8) Când ajunse acolo, fu strigat: “Binecuvântat fie Cel ce este în foc şi împrejurul lui! Mărire lui Dumnezeu, Stăpânul lumilor!

(9) O, Moise! Eu sunt Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.

(10) Aruncă-ţi toiagul!” Când Moise îl văzu scuturându-se precum ginni, o rupse la fugă fără să se mai întoarcă. “O, Moise! Nu-ţi fie teamă! Trimişii nu se tem de Mine,

(11) în afară de cei nedrepţi. Eu sunt Iertătorul, Milostivul pentru cei care au întors răului binele.

(12) Bagă-ţi mâna în deschizătura mantiei şi va ieşi albă, fără nici un beteşug. Acesta este unul dintre cele nouă semne pentru Faraon şi poporul său. Ei sunt stricaţi.”

(13) Când semnele Noastre vin la ei să-i facă să vadă, ei spun: “Aceasta este o vrajă!”

(14) Ei s-au lepădat de ele pe nedrept şi cu trufie, chiar dacă în străfundul lor credeau cu tărie. Vezi cum a fost sfârşitul celor care-au semănat stricăciunea!

(15) Noi le-am dăruit ştiinţa lui David şi lui Solomon. Ei spuneau: “Laudă lui Dumnezeu care ne-a dat întâietate asupra multora din robii Săi credincioşi!”

(16) Solomon l-a moştenit pe David şi spuse: “O, voi oameni! Am fost învăţaţi limba zburătoarelor. Am fost copleşiţi cu bunuri de tot soiul. Cu adevărat aceasta este din harul de netăgăduit.”

(17) Şi i se adunară oştirile lui Solomon din ginni, oameni şi zburătoare şi se orânduiră.

(18) Când ajunseră în Valea Furnicilor, o furnică spuse: “O, voi furnici! Intraţi în lăcaşurile voastre ca să nu vă strivească Solomon şi oştirile sale fără să-şi dea seama.”

(19) Solomon zâmbi cu voioşie la spusa ei şi spuse la rândul său: “Domnul meu! Îngăduie-mi să-Ţi mulţumesc pentru harul ce l-ai pogorât asupra mea şi asupra părinţilor mei şi să săvârşesc binele ce Ţie Ţi-ar aduce mulţumire. În milostivenia Ta, lasă-mă să intru între robii Tăi cei drepţi.”

(20) Solomon cercetă zburătoarele, apoi spuse: “De ce oare n-am văzut pupăza? Oare este din cei care lipsesc?

(21) O voi osândi la aprigă osândă, o voi înjunghia, de nu-mi va veni cu o împuternicire desluşită.”

(22) După un timp veni lângă el şi spuse: “Eu ştiu ceea ce tu nu ştii! Îţi aduc o veste sigură de la Saba.

(23) Am aflat acolo o femeie ce domneşte peste ei. A fost dăruită cu toate bunurile şi are un tron măreţ.

(24) Eu am aflat-o pe ea şi poporul ei prosternându-se înaintea soarelui şi nu înaintea lui Dumnezeu. Diavolul le-a împodobit faptele şi i-a îndepărtat de la Calea cea Dreaptă şi ei nu sunt drept călăuziţi!”

(25) De ce nu se prosternează înaintea lui Dumnezeu, Cel ce scoate la iveală cele ascunse din ceruri şi de pe pământ, Cel ce ştie ceea ce tăinuiţi şi ceea ce dezvăluiţi?

(26) Dumnezeu!... Nu este dumnezeu afară de El! El este Domnul Tronului cel Mare!”

(27) Solomon spuse: “Vom vedea dacă ai spus adevărul ori ai minţit.

(28) Pleacă cu această carte a mea, aruncă-le-o, apoi ţine-te la o parte şi aşteaptă răspunsul lor.”

(29) Regina spuse: “O, voi, căpetenii ale poporului! O carte cinstită mi-a fost aruncată;

(30) ea vine de la Solomon, iat-o: “În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv!

(31) Nu vă semeţiţi în faţa mea, ci către mine veniţi supuşi.”

(32) Ea mai spuse: “O, voi căpetenii ale poporului! Sfătuiţi-mă în această treabă, eu nu voi hotărî nimic fără ca voi să nu fiţi martori.”

(33) Ei au spus: “Noi avem putere şi mare vitejie, însă porunca este la tine, aşa că vezi ce vei porunci!”

(34) Ea spuse: “Când regii intră într-o cetate, o strică şi pe cei mai puternici locuitori ai ei îi umilesc. Aşa fac ei.

(35) Pe când eu, le voi trimite un dar şi voi aştepta ce-mi vor aduce înapoi solii.”

(36) Când solul veni la Solomon, acesta îi spuse: “Vreţi să mă ajutaţi cu averile voastre? Ceea ce Dumnezeu mi-a dăruit mie este mai bun decât ceea ce v-a dăruit vouă, şi totuşi voi vă bucuraţi de darul vostru!

(37) Întoarce-te la ei! Vom veni asupra lor cu oştiri cărora nu se vor putea împotrivi. Îi vom alunga din ţinutul lor, umilindu-i şi atunci ei îşi vor vedea micimea.”

(38) Solomon a mai spus: “O, căpetenii ale poporului meu! Care dintre voi îmi va aduce tronul ei, înainte ca sabeeni să vină la mine supuşi?”

(39) Un ifrit, dintre ginni spuse: “Eu ţi-l voi aduce înainte să te ridici de pe locul tău. Eu sunt puternic pentru aceasta şi sunt vrednic de încredere.”

(40) Unul ce avea o ştiinţă a Cărţii spuse: “Eu ţi-l voi aduce înainte ca privirea ta să se întoarcă la tine.” Când Solomon îl văzu stând înaintea lui, spuse: “Acesta este harul Domnului meu care vrea să mă încerce: voi mulţumi ori voi tăgădui? Cel care mulţumeşte, să ştie că Domnul meu este Bogat, Dăruitor.”

(41) Solomon a mai spus: “Pociţi-i tronul şi atunci vom vedea dacă este călăuzită ori este dintre cei care nu se lasă călăuziţi.”

(42) Când ea a venit, i se spuse: “Acesta este tronul tău?” Ea spuse: “El pare a fi. Ştiinţa ne-a fost dăruită înainte şi acum suntem supuşi!”

(43) Cei cărora se închina în locul lui Dumnezeu o rătăciseră şi ea era astfel dintr-un popor de tăgăduitori.

(44) I se spuse: “Intră în palat!” Când îl văzu, crezu tulburată că este o mare de apă încât îşi dezveli coapsele. Solomon îi spuse: “Este un palat pavat cu cristal!” Ea spuse: “Domnul meu! Eu m-am nedreptăţit pe mine însămi. Împreună cu Solomon mă supun lui Dumnezeu, Domnul lumilor!”

(45) Noi l-am trimis la tamudiţi pe Salih, fratele lor: “Închinaţi-vă lui Dumnezeu!” Ei prinseră însă a se certa între ei şi a se împărţi în două tabere.

(46) Salih le spuse: “O, popor al meu! De ce vă grăbiţi să faceţi răul înaintea binelui? Dacă aţi cere iertare lui Dumnezeu, poate aţi fi miluiţi!”

(47) Ei au spus: “Noi avem o presimţire rea cu tine şi cu cei care sunt ca tine.” El le spuse: “Soarta voastră este în mâinile lui Dumnezeu, iar acum sunteţi puşi la încercare.”

(48) În cetate erau nouă inşi care semănau stricăciune pe pământ şi care nu făceau nimic drept.

(49) Ei au spus: “Juraţi-vă pe Dumnezeu că vom năvăli noaptea peste el şi ai săi, apoi vom spune celui ce va voi să-l răzbune: “Noi nu am fost martori la nimicirea alor săi. Noi spunem adevărul!”

(50) Ei au viclenit, însă şi Noi am viclenit fără ca ei să-şi dea seama.

(51) Vezi care a fost sfârşitul vicleşugului lor! Noi i-am nimicit pe ei şi pe poporul lor în întregime.

(52) Întru aceasta este un semn pentru poporul ce ştie.

(53) Noi i-am mântuit pe cei care credeau şi se temeau.

(54) Amintiţi-vă de Lot. El spuse poporului său: “Voi vă dedaţi desfrâului, atunci când vedeţi desluşit?

(55) Voi vă apropiaţi cu poftă de bărbaţi în loc de femei? Sunteţi un popor neştiutor.”