Part 21

(46) Nu vă certaţi cu oamenii Cărţii decât pentru o cale mai bună. Afară de cei dintre ei care sunt nedrepţi! Spuneţi: “Noi credem în ceea ce-a fost pogorât asupra noastră şi în ceea ce a fost pogorât asupra voastră. Dumnezeul nostru şi Dumnezeul vostru este Unul şi noi Lui îi suntem supuşi.”

(47) Noi am pogorât asupra ta Cartea. Cei cărora Noi le-am dăruit Cartea cred în ea, precum şi dintre ceilalţi sunt unii care cred. Numai tăgăduitorii se leapădă de semnele Noastre.

(48) Tu nu ai mai recitat înaintea ei din nici o Carte şi nici nu ai copiat-o cu dreapta ta, iar cei care se îndoiesc sunt înşelătorii.

(49) Ba nu, semnele sunt dovezi de netăgăduit în inimile celor cărora le-a fost dată ştiinţa. Numai cei nedrepţi se leapădă de semnele Noastre.

(50) Ei spun: “Şi chiar să fi pogorât asupra lui semne de la Domnul său?” Spune: “Semnele sunt numai la Dumnezeu, iar eu sunt doar un predicator cu vorbă desluşită.”

(51) Ori nu le este oare de ajuns că am pogorât asupra ta Cartea ce le este recitată? Întru aceasta sunt o milostivenie şi o amintire pentru un popor ce crede!

(52) Spune: “Dumnezeu este de ajuns ca Martor între mine şi voi. El cunoaşte ceea ce este în ceruri, precum şi pe pământ. Cei care cred în deşărtăciune, îl tăgăduiesc pe Dumnezeu. Aceştia sunt cei pierduţi.”

(53) Ei îţi cer să grăbeşti osânda. Dacă nu ar fi fost un anumit soroc, osânda le-ar fi venit pe loc fără ca ei să o simtă.

(54) Ei îţi cer să grăbeşti osânda, însă Gheena îi va învălui curând pe tăgăduitori.

(55) În Ziua când osânda îi va învălui de deasupra lor şi de sub tălpi, li se va spune: “Gustaţi ceea ce aţi făptuit!”

(56) O, voi, robii Mei care credeţi! Pământul meu este larg! Mie închinaţi-vă!

(57) După ce fiece suflet va gusta moartea, la Noi veţi fi întorşi.

(58) Celor care au crezut şi au săvârşit fapte bune, Noi le vom pregăti în Grădină încăperi pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Cât de minunată este răsplata celor truditori,

(59) care au răbdat şi Domnului lor s-au încredinţat.

(60) Câte vietăţi sunt care nu îşi pot purta de grijă! Dumnezeu este Cel ce le înzestrează pe ele, precum şi pe voi. El este Auzitorul, Ştiutorul.

(61) Dacă îi întrebi: “Cine a creat cerurile şi pământul, cine a supus soarele şi luna?” Ei vor spune: “Dumnezeu!” Cum de sunt atât de prefăcuţi?

(62) Dumnezeu înzestrează cu prisosinţă şi cu măsură pe cine voieşte dintre robii Săi. Dumnezeu este Atotcunoscător.

(63) Dacă îi întrebi: “Cine a trimis din cer apă cu care a înviat pământul după moartea sa?” Ei vor spune: “Dumnezeu!” Spune: “Laudă lui Dumnezeu!” Cei mai mulţi oameni însă nu pricep.

(64) Viaţa de Acum nu este decât o desfătare şi un joc, însă Lăcaşul de Apoi este cu adevărat Viaţa. O, dacă ei ar şti!

(65) Când ei urcă pe corabie, îl cheamă pe Dumnezeu curaţi lui în credinţă, însă după ce Dumnezeu îi mântuie ducându-i pe uscat, ei Îi fac alăturare.

(66) Să nu mulţumească pentru ce le-am dăruit şi să se bucure de cele vremelnice, căci curând vor afla!

(67) Ei nu văd că am făcut un loc sfânt, tihnit, pe când oamenii între ei se jefuiesc. Ei vor crede în deşărtăciune şi vor tăgădui harul lui Dumnezeu?

(68) Cine este mai nedrept decât cel care născoceşte o minciună asupra lui Dumnezeu ori cel care socoate minciună Adevărul după ce i-a venit? Nu este oare în Gheena un loc de şedere pentru tăgăduitori?

(69) Noi îi călăuzim pe căile Noastre pe cei care au luptat pentru Noi. Dumnezeu este cu făptuitorii de bine!

Ar-Room

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Alif. Lam. Mim.

(2) Bizantinii au fost înfrânţi

(3) în ţinutul apropiat, însă după înfrângerea lor, ei vor înfrânge

(4) în câţiva ani. A lui Dumnezeu este Porunca şi înainte şi după. În ziua aceea, credincioşii se vor bucura

(5) de ajutorul lui Dumnezeu. El ajută cui voieşte. El este Puternicul, Milostivul.

(6) Aceasta este o făgăduială a lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu-şi calcă făgăduiala, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu.

(7) Ei cunosc poleiala Vieţii de Acum şi nu le pasă de Viaţa de Apoi.

(8) Nu chibzuiesc oare la ei înşişi? Dumnezeu nu a creat cerurile şi pământul şi ceea ce se află între ele decât întru Adevăr şi cu un anumit soroc. Mulţi sunt cei care nu cred în întâlnirea cu Domnul lor.

(9) Nu au străbătut pământul şi nu au văzut cum a fost sfârşitul celor dinaintea lor care erau mai tari ca putere decât ei? Ei au brăzdat pământul şi l-au desţelenit mai mult decât l-au desţelenit ei. Trimişii lor au venit la ei cu dovezi vădite. Nu Dumnezeu a fost Cel ce i-a nedreptăţit, ci ei înşişi s-au nedreptăţit.

(10) Sfârşitul celor care-au făcut rău a fost rău, căci ei au socotit semnele lui Dumnezeu minciuni şi le-au luat în derâdere.

(11) Dumnezeu dă la iveală făptura, apoi o duce înapoi. Către El veţi fi întorşi.

(12) În Ziua în care va veni Ceasul, cei vinovaţi vor fi deznădăjduiţi.

(13) Ei nu vor afla mijlocitori printre cei pe care I-i alătură lui Dumnezeu şi îi vor tăgădui pe cei alăturaţi.

(14) În Ziua când va veni Ceasul, în Ziua aceea ei se vor despărţi unii de alţii.

(15) Cei care cred şi săvârşesc fapte bune se vor bucura într-o grădină în floare,

(16) pe când tăgăduitorii, cei care socot semnele Noastre minciuni şi Întâlnirea din Viaţa de Apoi, vor fi daţi osândei.

(17) Mărire lui Dumnezeu, când intraţi în seară şi când intraţi în dimineaţă!

(18) Laudă Lui, în ceruri, precum şi pe pământ, noaptea, precum şi la amiază.

(19) El scoate viul din mort. El scoate mortul din viu. El învie pământul după moarte, precum şi pe voi vă va scoate.

(20) Dintre semnele Sale: El v-a creat din ţărână, şi iată-vă oameni ce vă răspândiţi (pe pământ).

(21) Dintre semnele Sale: El v-a creat vouă din voi înşivă soţii, lângă ele să vă odihniţi. Dragoste şi bunătate a pus apoi între voi. Întru aceasta sunt semne pentru un popor ce cugetă.

(22) Dintre semnele Sale: crearea cerurilor şi a pământului, deosebirea graiurilor şi a culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu.

(23) Dintre semnele Sale: Somnul vostru noaptea şi ziua, precum şi căutarea voastră a harului Său. Întru aceasta sunt semne pentru un popor ce aude.

(24) Dintre semnele Sale: El vă arată fulgerul, teamă şi râvnă. El trimite din cer apă cu care învie pământul după moarte. Întru aceasta sunt semne pentru poporul ce pricepe.

(25) Dintre semnele Sale: cerul şi pământul se ţin din porunca Sa. Când vă va chema o singură chemare, din pământ iată-vă ieşind

(26) Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pe pământ. Toţi Lui îi dau ascultare.

(27) El este Cel ce dă la iveală făptura şi Cel ce o duce apoi înapoi. Acesta îi este lesne Lui. A Lui este pilda prea-înaltă atât în ceruri, cât şi pe pământ. El este Puternicul, Înţeleptul.

(28) El v-a dat o pildă de la voi înşivă. Oare sunt dintre cei stăpâniţi de dreapta voastră unii ce vă sunt părtaşi la ceea ce Noi v-am înzestrat ca şi cum aţi fi deopotrivă? Vă este frică de ei, precum vă este frică unii de alţii? Astfel desluşim semnele unui popor ce pricepe.

(29) Nedrepţii îşi urmează însă poftele lor, în neştire! Cine îi va călăuzi pe cei pe care Dumnezeu îi rătăceşte? Nu vor avea nici un ajutor!

(30) Ridică-ţi faţa către Lege ca un dreptcredincios, după firea cu care Dumnezeu a plăsmuit oamenii. Nimic nu se va schimba în creaţia lui Dumnezeu. Aceasta este Legea cea dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu.

(31) Întoarceţi-vă către El! Temeţi-vă de El! Săvârşiţi-vă rugăciunea! Nu fiţi dintre închinătorii la idoli,

(32) şi nici dintre cei care şi-au fărâmiţat Legea în secte, fiece alianţă bucurându-se de ceea ce are.

(33) Când o nenorocire îi atinge pe oameni, ei Îl cheamă pe Domnul lor şi către El se întorc. Când El le dă să guste apoi vreo milostivenie de la El, unii dintre ei Îi alătură alţi dumnezei,

(34) tăgăduind ceea ce le-am dat. Bucuraţi-vă o vreme! Veţi afla curând!

(35) Oare le-am pogorât lor vreo împuternicire care să le vorbească de cei pe care I-i alătură?

(36) Când le dăm oamenilor să guste o milostivenie, ei se bucură, însă când un rău îi loveşte pentru ceea ce mâinile lor au făcut, sunt deznădăjduiţi.

(37) Ei nu văd oare că Dumnezeu înzestrează cu prisosinţă şi cu măsură pe cine voieşte? Întru aceasta sunt semne pentru un popor ce crede.

(38) Dă rudei, sărmanului şi drumeţului ceea ce li se cuvine. Aceasta este un bine pentru cei care doresc Faţa lui Dumnezeu. Aceştia sunt cei fericiţi.

(39) Ceea ce daţi cu camătă, ca s-o înmulţiţi cu averile oamenilor, nu se va înmulţi înaintea lui Dumnezeu, însă ceea ce daţi milostenie dorind faţa lui Dumnezeu vă va îndoi averile voastre.

(40) Dumnezeu este Cel ce v-a creat, v-a înzestrat, apoi vă va da morţii, şi vă va învia. Oare este dintre cei pe care I-i alăturaţi vreunul care să facă ceva din acestea? Mărire şi înălţare Lui asupra celor pe care I-i alăturaţi!

(41) Stricăciunea s-a ivit pe uscat şi pe mare pentru ceea ce au agonisit mâinile oamenilor, aşa încât Dumnezeu le dă să guste din ceea ce au făptuit. Poate se vor întoarce!

(42) Spune: “Străbateţi pământul şi vedeţi cum a fost sfârşitul celor dinainte! Cei mai mulţi au fost închinători la idoli.”

(43) Ridică-ţi faţa către Legea cea Dreaptă înainte să vină o Zi fără întoarcere de la Dumnezeu. În Ziua aceea, (oamenii) vor fi împărţiţi în două:

(44) cei care au tăgăduit, asupra lor le va cădea tăgada, iar cei care au săvârşit fapte bune îşi vor aşterne lor înşişi.

(45) Dumnezeu, din harul Său, îi va răsplăti pe cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune. El nu-i iubeşte pe tăgăduitori.

(46) Dintre semnele Sale: El trimite vânturile binevestitoare ca să vă dea să gustaţi din milostivenia Sa, ca să plutească corabia din porunca Sa şi voi să căutaţi harul Său. Poate veţi mulţumi!

(47) Am trimis înaintea ta trimişi la poporul lor aducând dovezi vădite. Apoi ne-am răzbunat pe cei care săvârşeau nelegiuiri şi, precum se cuvenea, i-am ajutat pe credincioşi.

(48) Dumnezeu este Cel ce trimite vânturile care stârnesc norii pe care El îi întinde pe cer cum voieşte, apoi îl face bucăţi: atunci vei vedea ploaia ieşind din mijlocul lor. Când o trimite asupra cui voieşte dintre robii Săi, aceştia sunt cuprinşi de bucurie,

(49) însă sunt deznădăjduiţi atunci când ploaia nu cade peste ei.

(50) Uită-te la urmele milostiveniei lui Dumnezeu cum învie pământul odată mort. El este al morţilor de viaţă dătător. El asupra tuturor are putere.

(51) Dacă trimitem un vânt şi îl văd îngălbenit (de nisip), vor stărui, după el, să tăgăduiască.

(52) Şi tu! Tu nu-i vei face pe morţi să audă, tu nu-i vei face pe cei surzi să audă Chemarea când întorc spatele,

(53) tu nu eşti cel care îi călăuzeşte pe orbi afară din rătăcirea lor. Tu nu-i faci să audă decât pe cei care cred în semnele Noastre şi sunt supuşi.

(54) Dumnezeu este Cel ce vă creează în slăbiciune şi după slăbiciune vă dă putere, şi după putere vă dă slăbiciune şi cărunteţe. El creează ceea ce voieşte. El este Ştiutorul, Puternicul.

(55) În Ziua când va veni Ceasul, nelegiuiţii vor jura că n-au zăcut decât o oră. Aşa sunt ei de-a-ndoaselea!

(56) Pe când cei dăruiţi cu ştiinţă şi credinţă vor spune: “Voi aţi zăcut după Cartea lui Dumnezeu până în Ziua Învierii, însă voi nu ştiţi.”

(57) În Ziua aceea, nu v-a sluji la nimic dezvinovăţirea celor nedrepţi, căci nu li se va da ascultare.

(58) Noi le-am dat oamenilor în Coran pilde de tot soiul, însă cei care tăgăduiesc spun când vii la ei cu vreun semn: “Voi nu sunteţi decât nişte înşelători!”

(59) Astfel, Dumnezeu pecetluieşte inimile celor care nu ştiu.

(60) Rabdă! Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr. Cei care tăgăduiesc cu înverşunare să nu te clintească!

Luqman

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Alif. Lam. Mim.

(2) Acestea sunt versetele Cărţii înţelepte,

(3) călăuzire şi milostivenie făptuitorilor de bine

(4) care îşi săvârşesc rugăciunea, care dau milostenie şi care cred cu tărie în Viaţa de Apoi.

(5) Aceştia sunt călăuziţi de Domnul lor. Aceştia vor fi cei fericiţi!

(6) Dintre oameni, cineva cumpără poveşti vesele cu care rătăceşte de la Calea Domnului cu neştiinţă şi spre a-şi bate joc. Aceştia vor avea o osândă umilitoare.

(7) Când i se recită versetele Noastre, se întoarce cu trufie, ca şi cum nici nu le-ar auzi, ca şi cum urechile lui ar fi lovite de surzenie. Vesteşte-i o dureroasă osândă.

(8) Grădinile plăcerii sunt ale celor care cred şi săvârşesc fapte bune,

(9) şi în ele vor veşnici. Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr. El este Puternicul, Înţeleptul.

(10) El a creat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeţi, a înfipt munţii pe pământ ca să nu se clatine cu voi şi a împrăştiat pe el vietăţi de tot soiul. Noi am trimis din cer apă şi am făcut să răsară pe el perechi din toate soiurile folositoare.

(11) Aceasta este creaţia lui Dumnezeu! “Arătaţi-mi ceea ce alţii, în afară de El, au creat!” Cei nedrepţi însă sunt într-o vădită rătăcire!

(12) Noi i-am dăruit lui Luqman înţelepciunea: “Mulţumeşte-i lui Dumnezeu. Cel care mulţumeşte, mulţumeşte pentru sufletul lui, iar cel care este nemulţumitor, să ştie că Dumnezeu este Bogat, Lăudat.”

(13) Luqman îi spuse fiului său pe când îl dăscălea: “O, fiul meu! Nu alătura pe nimeni lui Dumnezeu. Închinăciunea la idoli este o nelegiuire grozavă.”

(14) Noi l-am sfătuit pe om cu privire la părinţii lui. Mama sa l-a purtat pe când el era în neputinţă şi l-a înţărcat după doi ani. Mulţumeşte-mi Mie şi părinţilor tăi. Întru Mine este devenirea.

(15) Dacă amândoi te silesc să-Mi alături ceva de care tu nu ai ştiinţă, nu le da ascultare. Fii alături de ei pe lumea aceasta după cuviinţă, însă urmează calea celui ce către Mine se căieşte. Întoarcerea voastră va fi către Mine, iar Eu vă voi da de ştire de ceea ce aţi făptuit.

(16) “O, fiul meu! Chiar dacă este ceva greu cât o boabă de muştar, ascuns într-o stâncă, fie în ceruri, fie pe pământ, Dumnezeu îl va scoate la lumină. Dumnezeu este Blând, Cunoscător.

(17) O, fiul meu! Săvârşeşte-ţi rugăciunea, porunceşte ceea ce este cuviincios, opreşte ceea ce este urâcios, rabdă ceea ce a căzut asupra ta. Întru aceasta este tăria firii.

(18) Nu-ţi întoarce obrazul de la oameni, nu umbla semeţ pe pământ, căci Dumnezeu nu-l iubeşte pe lăudărosul fudul.

(19) Fii simplu în umbletul tău. Domoleşte-ţi glasul, căci cel mai urât glas este glasul măgarului.”

(20) Nu vedeţi că Dumnezeu v-a supus vouă cele din ceruri, precum şi cele de pe pământ? El a răspândit asupra voastră harurile Sale văzute şi nevăzute. Şi printre oameni unii se ceartă asupra lui Dumnezeu fără ştiinţă, fără călăuzire, fără Carte luminoasă!

(21) Dacă li se spune: “Urmaţi ceea ce Dumnezeu a pogorât”, ei răspund: “Ba nu! Noi urmăm ceea ce am aflat de la taţii noştri...” Dacă Diavolul îi cheamă însă la osânda Iadului...?

(22) Cel care îşi supune faţa lui Dumnezeu şi săvârşeşte fapte bune, apucă toarta cea mai trainică, căci la Dumnezeu este urmarea lucrurilor!

(23) Tăgada necredinciosului să nu te mâhnească, căci întoarcerea tăgăduitorilor va fi către Noi şi atunci le vom da de ştire ceea ce au făptuit. Dumnezeu este Cunoscător al lăuntrului inimilor.

(24) Îi vom lăsa să se bucure o vreme de Viaţa de Acum, apoi îi vom sili la o grea osândă.

(25) Dacă îi întrebi: “Cine a creat cerurile şi pământul?”, vor spune: “Dumnezeu!” Spune: “Laudă lui Dumnezeu!” Cei mai mulţi dintre ei nu ştiu însă!

(26) Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu este Bogatul, Lăudatul.

(27) Dacă toţi copacii de pe pământ ar fi condeie şi dacă marea, şi încă şapte mări asemenea ei, ar da cerneală, Cuvintele lui Dumnezeu tot nu s-ar sfârşi. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.

(28) Crearea voastră şi învierea voastră nu sunt decât ca ale unui singur suflet. Dumnezeu este Auzitor, Văzător,

(29) Nu vezi oare că Dumnezeu face noaptea să străpungă ziua şi ziua să străpungă noaptea! El a silit soarele şi luna să alerge fiecare către un anumit soroc. Dumnezeu a ceea ce făptuiţi este Cunoscător.

(30) Aceasta pentru că Dumnezeu este Adevărul, iar ceea ce voi chemaţi, în afară de El, este deşărtăciune. Dumnezeu este Înaltul, Marele!

(31) Nu vedeţi cum corabia pluteşte pe mare prin harul lui Dumnezeu ca să vă arate din semnele Sale. Întru acestea sunt semne pentru orice răbdător, mulţumitor.

(32) Când un val asemenea întunecimilor îi acoperă, oamenii îl cheamă pe Dumnezeu curaţi Lui în credinţă După ce îi mântuie Dumnezeu ducându-i pe uscat, unii vor fi chibzuiţi, însă numai schimbătorul nemulţumitor se va lepăda de semnele Noastre.

(33) O, voi oameni! Temeţi-vă de Domnul vostru! Să vă fie frică de Ziua când un tată nu va putea face nimic pentru fiul său, şi nici fiul pentru tatăl său. Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr! Viaţa de Acum să nu vă amăgească şi nici amăgitorul să nu vă amăgească asupra lui Dumnezeu.

(34) Numai Dumnezeu are ştiinţa Ceasului. El trimite ploaia. El ştie ceea ce este în pântecele mamelor. Nimeni nu ştie ce va agonisi mâine, nimeni nu ştie pe ce pământ va muri. Dumnezeu este Ştiutor, Cunoscător!

As-Sajda

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Alif. Lam. Mim.

(2) Pogorârea Cărţii, fără nici o îndoială, este de la Domnul lumilor.

(3) Vor spune, oare: “El a născocit-o!” Ba nu! Această Carte este Adevărul de la Domnul tău ca tu să previi un popor la care nici un prevenitor nu a mai venit înaintea ta. Poate se vor lăsa călăuziţi!

(4) Dumnezeu este Cel ce a creat în şase zile cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele, apoi s-a aşezat pe Tron. Nu aveţi afară de El oblăduitor şi nici mijlocitor. Nu chibzuiţi, oare?

(5) El cârmuieşte totul de la cer la pământ, şi apoi totul se va ridica la El într-o Zi mare cât o mie de ani, după cum număraţi voi.

(6) El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Puternicul, Milostivul

(7) care a făcut frumos ceea ce a creat şi care a început crearea omului din lut,

(8) apoi i-a făcut pe urmaşii lui să iasă dintr-o apă lepădată.

(9) El l-a desăvârşit şi a suflat în el din duhul Său. El v-a creat vouă auzul, văzul şi inimile. Voi, puţin, îi sunteţi însă mulţumitori!

(10) Ei spun: “După ce ne vom fărâmiţa în ţărână, vom avea iarăşi o nouă făptură?”, căci ei nu cred în Întâlnirea cu Domnul lor.

(11) Spune: “Îngerul morţii căruia i-aţi fost încredinţaţi vă va culege, apoi la Domnul vostru veţi fi întorşi.”

(12) O, dacă i-ai vedea atunci pe cei nelegiuiţi cu capetele plecate înaintea Domnului lor! “Domnul nostru! Am văzut şi am auzit. Întoarce-ne pe pământ, căci vom face numai bine şi vom crede cu tărie.”

(13) Dacă am fi vrut, am fi dăruit fiecărui suflet călăuzirea. Spusa de la Mine se împlineşte: “Voi umple Gheena cu ginni şi cu oameni laolaltă.”

(14) Gustaţi că aţi uitat întâlnirea cu această zi a voastră. Şi Noi v-am uitat! Gustaţi osânda veşniciei pentru ceea ce aţi făptuit.

(15) Numai aceia cred în semnele Noastre, care se prosternează când le sunt amintite şi care-L preamăresc în laude pe Domnul lor şi nu se arată îngâmfaţi.

(16) Ei se smulg din aşternuturile lor ca să-L cheme pe Domnul lor cu teamă şi râvnă şi dau milostenie din ceea ce i-am înzestrat.

(17) Nici un suflet nu ştie ce bucurii îi sunt sortite ca răsplată a faptelor sale!

(18) Credinciosul este deopotrivă cu cel stricat?! Nu, ei nu sunt deopotrivă!

(19) Cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor avea Grădinile Limanului ca loc de şedere pentru faptele lor,

(20) iar cei stricaţi vor avea Focul ca liman. De fiece dată când vor încerca să iasă, vor fi daţi înapoi spunându-li-se: “Gustaţi osânda Focului pe care îl socoteaţi minciună.”

(21) Noi îi vom face să guste osânda cea blândă înainte de osânda cea mare. Poate se vor întoarce!

(22) Cine este mai nedrept decât cel care se întoarce de la semnele Domnului său după ce i-au fost amintite? Noi ne răzbunăm pe nelegiuiţi.

(23) Noi am dăruit Cartea lui Moise — nu te îndoi că n-a primit-o — şi am rânduit-o călăuzire fiilor lui Israel.

(24) Noi am făcut căpetenii dintre ei care să-i călăuzească din porunca Noastră, când erau răbdători şi credeau cu tărie în semnele Noastre.

(25) Domnul tău va judeca între ei în Ziua Învierii şi le va desluşi de ce se învrăjbeau.

(26) Oare nu le este învăţătură văzând câte leaturi am nimicit înaintea lor şi prin ale căror aşezăminte ei merg acum? Întru aceasta sunt semne! Ei nu aud, oare?!

(27) Ei nu au văzut cum mânăm apa către ţinutul sterp şi facem să crească din el grâne din care mănâncă ei şi dobitoacele lor? Ei văd, oare?

(28) Ei spun: “Când va veni biruinţa aceasta, dacă spuneţi adevărul?”

(29) Spune: :”Ziua cuceririi nu slujeşte la nimic celor care nu au crezut, căci ei nu au nimic de aşteptat!”

(30) Îndepărtează-te de ei şi aşteaptă! Căci şi ei aşteaptă...

Al-Ahzaab

Madinan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) O, profetule! Teme-te de Dumnezeu! Nu da ascultare tăgăduitorilor şi nici făţarnicilor! Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept

(2) Urmează ceea ce ţi se dezvăluie de la Domnul tău! Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce făptuiţi.

(3) Încredinţează-te lui Dumnezeu, căci Dumnezeu îţi este de ajuns ca apărător!

(4) Dumnezeu n-a pus două inimi în trupul omului. El nu le-a făcut pe soţiile voastre de care vă despărţiţi deopotrivă cu mamele voastre, precum nu i-a făcut nici pe copiii voştri de suflet deopotrivă cu fiii voştri. Aceasta este numai spusa voastră cu gurile voastre, însă Dumnezeu spune Adevărul, căci El arată Calea.

(5) Chemaţi-i după taţii lor, aşa este mai drept înaintea lui Dumnezeu, însă dacă nu le cunoaşteţi taţii, ei sunt fraţii voştri întru credinţă, oblăduiţii voştri. Nu vi se va face nici o vină dacă greşiţi, ci numai dacă inimile voastre au făcut-o înadins. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

(6) Profetul este mai aproape de credincioşi decât sunt ei unii de alţii: soţiile sale le sunt lor mame. Cei care se înrudesc sunt mai legaţi unii de alţii — după Cartea lui Dumnezeu — decât de alţi credincioşi şi de pribegi, afară de cei care fac bine prietenilor tăi. Aşa stă scris în Carte.

(7) Când am făcut legământul cu profeţii, cu tine, cu Noe, cu Abraham, cu Moise şi cu Iisus, fiul Mariei, am făcut un legământ puternic,

(8) ca El să-i cerceteze pe cei sinceri asupra sincerităţii lor, iar tăgăduitorilor le-a pregătit o osândă dureroasă.

(9) O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-vă de harul lui Dumnezeu asupra voastră! Când oştirile veneau asupra voastră, Noi am trimis asupra lor furtună şi oştiri nevăzute. Dumnezeu a ceea ce faceţi este Văzător.

(10) Când ei veneau asupra voastră de sus şi de jos, când privirile se roteau, când inimile ajunseră în gât, voi aţi prins să vă faceţi închipuiri despre Dumnezeu.

(11) Astfel credincioşii fură puşi la încercare şi zguduiţi cu aprigă zguduire.

(12) Şi când cei făţarnici şi cei care au în inimi boală spuneau: “Ceea ce ne-a făgăduit Dumnezeu şi trimisul Său nu este decât amăgire!”

(13) Şi când o parte dintre ei spuneau: “O, voi oameni din Yatrib! Nu este loc pentru voi! Duceţi-vă înapoi!”, atunci unii dintre ei au cerut profetului îngăduinţă spunând: “Casele noastre au rămas vraişte.” Ele nu au rămas însă vraişte, ci ei nu vor decât să fugă.

(14) Dacă s-ar intra peste ei din toate părţile (cetăţii) şi li s-ar cere răzmeliţă, ar face-o după ce s-ar codi puţin,

(15) cu toate că înainte se legaseră înaintea lui Dumnezeu că nu vor întoarce spatele. Legământul cu Dumnezeu va fi cercetat.

(16) Spune: “Fuga nu vă slujeşte la nimic, dacă fugiţi de moarte ori de luptă, căci bucuria voastră va fi scurtă”

(17) Spune: “Cine vă va apăra de Dumnezeu, dacă El vă voieşte un rău ori vă voieşte o milostivenie? Ei nu vor afla afară de Dumnezeu oblăduitor şi nici ajutor.

(18) Dumnezeu îi cunoaşte pe împiedicătorii dintre voi şi pe cei care spun fraţilor lor: “Haideţi la noi!” Aceştia nu dovedesc decât puţină vitejie

(19) întru zgârcenia lor faţă de voi. Când îi cuprinde frica, îi vei vedea cum te privesc rotindu-şi ochii ca cel învăluit de moarte, însă când frica îi părăseşte, te rănesc cu limbile lor ascuţite, lăcomind la ce este mai bun. Aceştia sunt cei care nu cred. Dumnezeu le va face deşarte faptele lor şi acesta îi este lesne lui Dumnezeu.

(20) Ei socot că alianţele nu au plecat şi dacă alianţele ar veni iarăşi, le-ar plăcea să plece în pustiu, între beduini, şi de acolo să ceară veşti despre voi. Dacă rămân printre voi, se vor lupta fără vlagă.

(21) Voi aveţi în trimisul lui Dumnezeu o frumoasă pildă pentru voi, pentru cel care nădăjduieşte la Dumnezeu şi la Ziua de Apoi şi ce Îl aminteşte întotdeauna pe Dumnezeu.

(22) Când credincioşii văd alianţele, ei spun: “Aceasta este ceea ce ne-au făgăduit Dumnezeu şi trimisul Său. Dumnezeu şi trimisul Său au spus adevărul.” Aceasta nu face decât să le mărească credinţa şi supunerea.

(23) Printre credincioşi, sunt oameni ce au respectat legământul făcut cu Dumnezeu. Unii plătesc cu viaţa, alţii aşteaptă şi nu se schimbă deloc,

(24) căci Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei sinceri întru sinceritatea lor şi îi osândeşte, dacă voieşte, pe cei făţarnici ori le primeşte căinţa. Dumnezeu este Iertător, Milostiv!

(25) Dumnezeu i-a dat înapoi pe cei care tăgăduiesc întru furia lor: ei nu vor dobândi nimic bun. Dumnezeu i-a cruţat pe credincioşi în bătălie. Dumnezeu este Tare, Puternic.

(26) El i-a coborât din întăriturile lor pe aceia dintre oamenii Cărţii care le-au susţinut din urmă (pe alianţe) şi le-a aruncat groaza în inimi. Atunci voi i-aţi ucis pe unii şi i-aţi înrobit pe alţii.

(27) El v-a lăsat moştenire ţinutul lor, aşezările lor, bunurile lor şi un pământ pe care nu aţi mai călcat înainte. Dumnezeu asupra tuturor are putere.

(28) O, Profetule! Spune soţiilor tale: “Dacă vreţi Viaţa Lumii şi podoaba ei, veniţi, vă voi da bunuri şi vă voi da apoi drumul după cuviinţă.

(29) Dacă îl vreţi pe Dumnezeu, pe trimisul Său şi Lăcaşul de Apoi, să ştiţi că Dumnezeu a pregătit o mare răsplată celor, dintre voi, făptuitoare de bine.”

(30) O, voi, femei ale Profetului! Celei, dintre voi, care săvârşeşte o neruşinare vădită i se va mări osânda de două ori! Aceasta îi este lesne lui Dumnezeu.