Part 22

(31) Celei temătoare de Dumnezeu şi de trimisul Său, ce săvârşeşte şi fapte bune, îi vom mări răsplata de două ori, şi ei, Noi i-am pregătit o zestre îmbelşugată.

(32) O, voi, femei ale Profetului! Voi nu sunteţi asemenea nici unei alte femei! Dacă sunteţi temătoare, nu vă înjosiţi la vorbă ca cel care are boala de a vă râvni în inimă. Spuneţi vorbe cuviincioase!

(33) Staţi în casele voastre şi nu vă mai împopoţonaţi ca în vremurile dintâi ale Necunoaşterii. Săvârşiţi-vă rugăciunea, daţi milostenie, daţi ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său. O, oameni ai Casei! Dumnezeu vrea numai să îndepărteze de la voi spurcăciunea şi să vă dea curăţenie.

(34) Amintiţi-vă de ceea ce s-a recitat în casele voastre din versetele lui Dumnezeu şi din înţelepciune. Dumnezeu este Grijuliu, Cunoscător.

(35) Supuşilor şi supuselor, credincioşilor şi credincioaselor, pioşiilor pioaselor, sincerilor şi sincerelor, răbdătorilor şi răbdătoarelor, smeriţilor şi smeritelor, binefăcătorilor şi binefăcătoarelor, postitorilor şi postitoarelor, păzitorilor ruşinii şi păzitoarelor, pomenitorilor lui Dumnezeu şi pomenitoarelor, lor Dumnezeu le-a pregătit iertare şi mare răsplată.

(36) Când Dumnezeu şi trimisul Său s-au hotărât asupra unui lucru, nu se cade nici unui credincios, şi nici unei credincioase să stăruie în alegerea acelui lucru. Cel care nu dă ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său se va rătăci în chip vădit.

(37) Când tu spui celui pe care Dumnezeu l-a copleşit cu binefaceri şi celui pe care tu l-ai copleşit cu binefaceri: “Ţine-ţi soţia ta pentru tine şi teme-te de Dumnezeu!” Tu tăinuieşti în inima ta, de frica oamenilor, ceea ce Dumnezeu va da în vileag. Mai drept este înaintea lui Dumnezeu să te temi de El decât să te temi de oameni. Când Zaid a împlinit cele de cuviinţă faţă de ea, Noi ţi-am dat-o ţie soţie ca să nu li se mai facă un păcat credincioşilor care le iau pe soţiile copiilor lor de suflet, dacă au împlinit cele de cuviinţă faţă de ele. Porunca lui Dumnezeu trebuie împlinită.

(38) Nici un păcat nu i se face profetului pentru ceea ce Dumnezeu i-a rânduit să facă după obiceiul hotărît de Dumnezeu celor de odinioară. Porunca lui Dumnezeu este soartă hotărâtă.

(39) Cei care propovăduiau soliile lui Dumnezeu şi se temeau de El nu se temeau de nimeni afară de Dumnezeu. Dumnezeu este de-ajuns să ţină socoteală.

(40) Muhammad nu este tatăl nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este trimisul lui Dumnezeu şi pecetea profeţilor. Dumnezeu este Atotcunoscător.

(41) O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-l întotdeauna pe Dumnezeu!

(42) Preamăriţi-L dimineaţa şi seara!

(43) El este Cel ce îşi întinde binecuvântarea Sa asupra voastră şi a îngerilor Săi, şi vă scoate pe voi din întunecimi către lumină. El este Milostiv cu credincioşii.

(44) În Ziua când Îl vor întâlni, vor fi întâmpinaţi cu: “Pace!” El le-a pregătit o răsplată îmbelşugată.

(45) O, Profetule! Noi te-am trimis martor, vestitor, predicator,

(46) chemător a lui Dumnezeu, cu îngăduinţa Sa, şi răspânditor de strălucită lumină.

(47) Vesteşte-le credincioşilor că de la Dumnezeu va pogorî asupra lor mare har.

(48) Nu da ascultare nici tăgăduitorilor, nici făţarnicilor. Să nu-ţi pese de răutatea lor. Încredinţează-te lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este de-ajuns ca Apărător.

(49) O, voi cei ce credeţi! Când vă luaţi soţii femei credincioase de care vă lepădaţi apoi, fără să le fi atins, nu aveţi de ce să socoţi asupra lor vreun răstimp de aşteptare. Daţi-le bunuri şi apoi daţi-le drumul după cuviinţă.

(50) O, Profetule! Noi ţi le-am îngăduit ca soţii ţie pe cele cărora tu le-ai dat dotă, pe cele cuvenite ţie din prada ce ţi-a dat-o Dumnezeu, pe fiicele fratelui tatălui tău, pe fiicele surorilor tatălui tău, pe fiicele fratelui mamei tale, pe fiicele surorilor mamei tale, care au pribegit cu tine, şi pe orice femeie credincioasă ce se dăruieşte ea însăşi profetului, dacă profetul voieşte să o ia da soţie. Aceasta este ţi se cade numai ţie, nu şi celorlalţi credincioşi. Noi ştim ce le-am rânduit cu privire la soţii şi la cele cuvenite lor din pradă ca să nu fie asupra ta vreun păcat. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

(51) Nici o vină nu ţi se va face, dacă o laşi să aştepte pe cea care voieşti, dacă primeşti la tine pe cea care voieşti, şi dacă o doreşti pe cea pe care ai părăsit-o. Acesta este cel mai aproape de a le bucura şi a le îndepărta tristeţea, şi ele vor fi mulţumite de ceea ce tu le dăruieşti. Dumnezeu cunoaşte ceea ce este în inimile voastre. Dumnezeu este Ştiutor, Blând.

(52) Nu îţi este îngăduit să-ţi schimbi soţiile şi nici să-ţi iei alte femei afară de roabele tale, chiar dacă eşti fermecat de frumuseţea unora dintre ele. Dumnezeu asupra tuturor este Veghetor

(53) O, voi cei ce credeţi! Nu intraţi în casele profetului fără să vi se fi îngăduit să veniţi la masă şi fără să aşteptaţi timpul. Când sunteţi chemaţi, intraţi, însă apoi retrăgeţi-vă după ce aţi mâncat fără să vă desfătaţi cu poveşti, căci aşa îl necăjiţi pe profet, iar el se ruşinează de voi, însă Dumnezeu nu se ruşinează de Adevăr. Când cereţi ceva uneia (dintre soţiile profetului), cereţi-i de după un văl. Aşa este mai curat pentru inimile voastre şi pentru inimile lor. Nu se cade să-l necăjiţi pe profetul lui Dumnezeu, şi nici să luaţi vreodată de soţii pe fostele lui soţii, căci aceasta ar fi o grozăvie înaintea lui Dumnezeu.

(54) Fie că daţi ceva în vileag, fie că ascundeţi, Dumnezeu este Atotcunoscător.

(55) Nici o vină nu le va fi făcută (soţiilor tale), dacă stau de vorbă (fără văl) cu taţii lor, fiii lor, fraţii lor, fiii fraţilor lor, fiii surorilor lor, precum şi cu femeile şi roabele lor. Să se teamă de Dumnezeu, căci Dumnezeu asupra tuturor este Martor!

(56) Dumnezeu şi îngerii îl binecuvântează pe Profet. O, voi cei ce credeţi! Rugaţi-vă pentru el şi chemaţi asupra lui pacea.

(57) Dumnezeu îi blestemă în Viaţa de Acum şi în Viaţa de Apoi pe cei care îi necăjesc pe Dumnezeu şi pe Profet şi le pregăteşte o osândă umilitoare.

(58) Cei care îi necăjesc pe credincioşi şi pe credincioase pe nedrept se împovărează cu o blestemăţie şi cu un păcat greu.

(59) O, Profetule! Spune-le soţiilor tale, fiicelor tale şi femeilor credincioşilor să se acopere bine cu gilbaburile lor, căci numai aşa vor fi recunoscute şi nu vor fi necăjite. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

(60) Dacă făţarnicii, cei care au boala în inimă, zurbagii din Medina nu se potolesc, Noi te vom aţâţa asupra lor şi nu vor mai sta mult în preajma ta:

(61) blestemaţi vor fi oriunde s-ar afla, înrobiţi vor fi şi omorâţi,

(62) după obiceiul hotărât de Dumnezeu celor de odinioară. Tu nu vei afla nici o schimbare în obiceiul lui Dumnezeu.

(63) Oamenii te întreabă despre Ceasul (Judecăţii). Spune: “Numai Dumnezeu are ştiinţa lui.” Ce te va face să ştii? S-ar putea ca Ceasul să fie aproape!

(64) Dumnezeu îi blestemă pe tăgăduitori cărora El le-a pregătit un Pârjol,

(65) unde vor veşnici şi unde nu vor afla nici oblăduitor, nici ajutor.

(66) În Ziua când chipurile le vor fi întoarse pe toate părţile în Foc, vor spune: “Vai nouă! O, dacă am fi dat ascultare lui Dumnezeu! O, dacă am fi dat ascultare Trimisului!”

(67) Ei vor mai spune: “Domnul nostru! Noi am dat ascultare domnilor noştri, mai marilor noştri, iar ei ne-au rătăcit de la Cale.

(68) Domnul nostru! Dă-le osândă îndoită şi blestemă-i cu blestem greu!”

(69) O, voi cei ce credeţi! Nu fiţi ca cei care l-au necăjit pe Moise. Dumnezeu l-a curăţit de ceea ce spuneau ei şi el fu la mare cinste la Dumnezeu.

(70) O, voi cei ce credeţi! Temeţi-vă de Dumnezeu! Vorbiţi drept

(71) ca El să vă îndrepte faptele şi să vă ierte vouă păcatele. Cine dă ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său va avea o fericire mare.

(72) Noi am înfăţişat cerurilor, pământului şi munţilor păstrarea credinţei, însă ei au refuzat să o ia asupra lor şi au fost cuprinşi de groaza ei. Numai omul a luat asupra sa această povară, însă el este nedrept şi neştiutor.

(73) Dumnezeu să-i osândească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe închinătorii şi pe închinătoarele la idoli şi să primească Dumnezeu căinţa credincioşilor şi credincioaselor. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

Saba

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Laudă lui Dumnezeu, Cel ce stăpâneşte cele din ceruri, precum şi de pe pământ! Laudă Lui în Viaţa de Apoi! El este Înţeleptul, Cunoscătorul.

(2) El cunoaşte ceea ce intră în pământ şi ceea ce iese din el, ceea ce se pogoară din cer şi ceea ce se înalţă la el. El este Milostivul, Iertătorul.

(3) Cei care tăgăduiesc spun: “Nu ne va veni Ceasul.” Spune: “Ba nu, pe Domnul meu, Ceasul vă va veni curând!” El cunoaşte Taina şi nici măcar un fir de praf nu-i scapă, fie din ceruri, fie de pe pământ. Nimic nu este nici prea mic şi nici prea mare ca să nu fie scris în Cartea cea desluşită

(4) încât cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor fi răsplătiţi. Aceştia vor afla iertare şi înzestrare îmbelşugată.

(5) Cei care trudesc să slăbească semnele Noastre, aceia vor avea parte de osândă de chin dureros!

(6) Cei cărora le-a fost dată ştiinţa văd că ceea ce a fost pogorât asupra ta de la Domnul tău este Adevărul ce călăuzeşte pe calea Puternicului, Lăudatului.

(7) Cei care tăgăduiesc spun: “Să vă arătăm un bărbat care vă dă de ştire că după ce veţi fi făcuţi fărâme, veţi avea iarăşi o nouă făptură?

(8) Oare a născocit o minciună despre Dumnezeu, ori a intrat vreun ginn în el?” Ba nu!... Cei care nu cred în Viaţa de Apoi, vor avea osânda şi rătăcirea cea adâncă.

(9) Ei nu văd oare ceea ce este înaintea lor şi ceea ce este înapoia lor, din cer şi de pe pământ? Dacă am voi, i-am scufunda în pământ ori am prăvăli asupra lor o bucată de cer. Întru aceasta este un semn pentru robul care se căieşte.

(10) I-am dăruit lui David un har de la Noi. “O, voi munţi şi voi păsări, ţineţi-i isonul!” Noi i-am înmuiat lui fierul:

(11) “Fă din el platoşe şi cumpăneşte la înzăuare!” Faceţi lucrătură bună! Eu sunt Văzător a ceea ce faceţi.

(12) Noi lui Solomon i-am supus vântul: cel de dimineaţă sufla o lună, iar cel de seară sufla o lună. Noi am făcut să curgă pentru el izvorul de bronz.Unii ginni trudeau pentru el cu îngăduinţa Domnului său. Pe cei care s-au abătut de la porunca Noastră, îi vom face să guste osânda Iadului.

(13) Ei făceau pentru el ceea ce voia: locuri de închinăciune, statui, talere cât havuzurile şi cazane neclintite. “O, casă a lui David! Daţi mulţumire, căci puţini dintre robii Mei sunt mulţumitori.”

(14) Când Noi i-am hotărât moartea, nimic nu ar fi arătat moartea sa dacă fiara pământului nu i-ar fi ros toiagul încât s-a prăbuşit, iar ginni au priceput că, dacă ar fi cunoscut taina, n-ar mai fi stat sub osânda cea umilitoare.

(15) Sabeeni au avut un semn în ţinutul lor — două grădini, una de-a dreapta şi alta de-a stânga: “Mâncaţi din înzestrarea Domnului vostru şi mulţumiţi-I, căci iată o ţară bună şi un Domn iertător.”

(16) Ei au întors însă spatele, iar Noi am trimis asupra lor viitura de la Arim şi le-am preschimbat cele două grădini în grădini cu poame amare, cu tamariscă şi câţiva copaci de lotus.

(17) Astfel i-am răsplătit pentru tăgada lor. Oare nu astfel îl răsplătim pe necredincios?

(18) Între sabeeni şi celelalte cetăţi pe care le-am binecuvântat am făcut alte cetăţi cât vezi cu ochii, şi am cumpănit umbletul prin ele: “Umblaţi prin ele, noapte şi zi, în tihnă.”

(19) Ei au spus: “Domnul nostru! Fă călătoriile noastre mai îndepărtate! Ei s-au nedreptăţit pe ei înşişi. I-am lăsat doar în poveşti, după ce i-am făcut fărâme. Întru aceasta sunt semne pentru cel răbdător şi mulţumitor.

(20) Iblis le-a turnat ca adevărată închipuirea sa, iar ei l-au urmat, în afara unora dintre credincioşi.

(21) El nu are împuternicire asupra lor decât ca Noi să-l cunoaştem pe cel care crede în Viaţa de Apoi şi pe cel care se îndoieşte. Domnul tău asupra tuturor este Păzitor.

(22) Spune: “Chemaţi-i pe cei pe care îi luaţi drept dumnezei în afară de Dumnezeu! Ei nu au putere nici măcar cât un fir de praf, nici în ceruri şi nici pe pământ. Ei nu sunt, nici aici şi nici acolo, alăturaţi Creatorului. Dumnezeu nu află nici un ajutor la ei.”

(23) Mijlocirea nu-i va sluji decât celui ce El îi îngăduie. Atunci când groaza le va fi alungată din inimi, vor fi întrebaţi: “Ce a spus Domnul Vostru?” Ei vor răspunde: “Adevărul! El este Înaltul, Marele!”

(24) Spune: “Cine vă înzestrează din ceruri şi de pe pământ?” Spune: “Dumnezeu!” Ori noi suntem, ori voi sunteţi, fie pe Calea cea Dreaptă, fie într-o rătăcire vădită.

(25) Spune: “Voi nu veţi fi întrebaţi de ceea ce noi am greşit, după cum nici noi nu vom fi întrebaţi de ceea ce voi aţi făptuit.”

(26) Spune: “Domnul nostru ne va aduna pe toţi şi va judeca între noi întru Adevăr, căci El este Deschizătorul, Ştiutorul”

(27) Spune: “Arătaţi-mi-i pe cei pe care I i-aţi alăturat Lui ca părtaşi! Nu!... El este Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.

(28) Noi te-am trimis tuturor oamenilor ca vestitor şi predicator, însă cei mai mulţi nu ştiu.

(29) Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”

(30) Spune: “Veţi avea o întâlnire într-o zi, de la care nu veţi putea întârzia, însă nici merge mai înainte.”

(31) Cei care tăgăduiesc spun: “Niciodată nu vom crede în acest Coran şi nici în cele de dinaintea lui.” Dacă ai vedea! Când nedrepţii vor sta înaintea Domnului lor îşi vor întoarce unii altora vorba. Cei care au fost umiliţi vor spune celor îngâmfaţi: “Fără voi, am fi fost credincioşi.”

(32) Cei care s-au îngâmfat vor spune celor umiliţi: “Noi v-am oprit de la călăuzire după ce v-a fost arătată?” Ba nu!... Voi înşivă sunteţi nelegiuiţi!”

(33) Cei care au fost umiliţi, vor spune celor care au fost îngâmfaţi: “Aceasta este vicleşugul nopţilor şi al zilelor când ne porunceaţi să-L tăgăduim pe Dumnezeu şi să-I facem semeni.” Ei îşi vor tăinui remuşcarea când vor vedea osânda şi când le vom pune juguri pe grumazurile lor de tăgăduitori. Nu sunt răsplătiţi decât pentru ceea ce au făcut!

(34) Niciodată nu am trimis un predicator într-o cetate, fără ca îndestulaţii ei să spună: “Noi nu credem în aceea cu care ai fost trimis!”

(35) Şi să adauge: “Noi avem din belşug averi şi copii, aşa că nu vom fi osândiţi.”

(36) Spune: “Domnul meu înzestrează cu prisosinţă şi cu măsură pe cine voieşte, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu.”

(37) Nici averile şi nici copiii voştri nu vă vor apropia de Noi, afară de cei care cred şi săvârşesc fapte bune şi care vor primi răsplată îndoită pentru ceea ce au făcut. Ei vor trăi în tihnă în Încăperile Raiului,

(38) pe când cei care s-au trudit să slăbească semnele Noastre vor fi aduşi la osândă.

(39) Spune “Domnul meu înzestrează cu prisosinţă şi cu măsură pe cine voieşte dintre robii Săi. El vă va înapoia tot ceea ce voi daţi milostenie. El este prea-bunul Înzestrător.

(40) El va spune îngerilor în Ziua când îi va aduna pe toţi: “Vouă vi se închinau aceştia?”

(41) Îngerii vor spune: “Mărire Ţie! Tu eşti Oblăduitorul nostru, şi nu ei!” Ba nu, cei mai mulţi dintre ei se închinau ginnilor în care credeau!

(42) În Ziua aceea nu veţi avea unii de la alţii nici câştig, nici pagubă, iar Noi vom spune celor care au fost nedrepţi: “Gustaţi osânda Focului pe care îl socoteaţi minciună!”

(43) Când versetele Noastre le erau recitate ca dovezi vădite, ei spuneau: “Acesta este doar un om ce vrea să ne îndepărteze de cei cărora părinţii noştri li se închinau.” Şi mai spuneau: “Aceasta este o minciună născocită.” Cei care tăgăduiesc spun, când Adevărul ajunge la ei: “Aceasta nu este decât o vrajă vădită!”

(44) Noi nu le-am mai dat cărţi din care să înveţe şi nici nu le-am mai trimis pe nimeni înaintea ta ca să le predice.

(45) Cei dinaintea lor au hulit, însă aceştia n-au căpăt nici a zecea parte din ceea ce le-am dat strămoşilor lor care i-au hulit pe trimişii Mei. Cum a fost mustrarea Mea!

(46) Spune: “Eu una vă predic: Ridicaţi-vă înaintea lui Dumnezeu, câte unul ori câte doi, apoi chibzuiţi. Prietenul vostru nu are nici un ginn în el: el nu vă este decât un predicator înaintea unei osânde aprige”

(47) Spune: “Eu nu vă cer nici o răsplată, aceasta va fi a voastră, căci răsplata mea va fi la Dumnezeu. El, asupra tuturor, este Veghetor.”

(48) Spune: “Domnul meu răspândeşte Adevărul. El este Cel ce cunoaşte Tainele.”

(49) Spune: “Adevărul a venit! Deşărtăciunea să nu mai înceapă, să nu se mai întoarcă!”

(50) Spune: “Dacă rătăcesc, atunci rătăcesc asupra mea însumi. Dacă sunt bine călăuzit, aceasta este harul Domnului care mie mi-a fost dezvăluit. El este Auzitorul, Aproapele.”

(51) Dacă ai vedea! Când se vor îngrozi, fără de scăpare, vor fi luaţi dintr-un loc apropiat

(52) şi vor spune: “Noi credem în El!” Cum să ajungă însă ei la credinţă dintr-un loc îndepărtat,

(53) când odinioară tăgăduiau şi se lepădau de Taină?

(54) O stavilă se va pune între ei şi ceea ce poftesc, precum altădată s-a făcut cu schismaticii lor care se aflau într-o îndoială adâncă.

Faatir

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Mărire lui Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului, Cel ce îi rânduieşte pe îngeri ca trimişi cu două, trei şi patru aripi! El adaugă creaţiei ceea ce voieşte. Dumnezeu asupra tuturor are putere.

(2) Ceea ce deschide Dumnezeu oamenilor din milostenia Sa, nimeni nu poate opri, iar ceea ce El opreşte, nimeni nu poate trimite după El. El este Puternicul, Înţeleptul.

(3) O, voi oameni! Amintiţi-vă de harul lui Dumnezeu asupra voastră! Oare este vreun creator, afară de Dumnezeu, care să vă înzestreze din cer şi de pe pământ? Nu este dumnezeu afară de El. Cum de vă întoarceţi!

(4) Dacă te socot mincinos, află că trimişii dinaintea ta au fost socotiţi mincinoşi! Toate la Dumnezeu se întorc.

(5) O, voi oameni! Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr! Viaţa de Acum să nu vă amăgească! Nici Amăgitorul, asupra lui Dumnezeu, să nu vă amăgească!

(6) Satan vă este vrăjmaş vouă. Luaţi-l ca pe un vrăjmaş! El nu îşi cheamă aliaţii decât ca să fie soţii Focului.

(7) Cei care tăgăduiesc vor avea o osândă aprigă, iar ce ce cred şi săvârşesc fapte bune vor avea iertare şi răsplată mare.

(8) Ce va fi cu cel căruia îi este împodobită răutatea faptelor sale încât le vede bune? Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Să nu ţi se frângă sufletul în suspine pentru ei! Dumnezeu este Ştiutor a ceea ce făptuiesc.

(9) Dumnezeu este Cel ce trimite vânturile ca să ridice norii pe care Noi îi mânăm către un ţinut mort şi dăm viaţă pământului după moartea sa. Aşa va fi şi Învierea!

(10) Cine vrea putere, să ştie că puterea toată este a lui Dumnezeu. Către El urcă cuvântul cel bun şi fapta cea bună pe care El o înălţă. Cei care urzesc rele vor avea o osândă aprigă! Zadarnic le va fi vicleşugul.

(11) Dumnezeu v-a creat din ţărână, apoi dintr-o picătură de sămânţă. El v-a făcut perechi. Nici o femeie nu va purta rod ori nu va naşte fără ştiinţa Lui. Viaţa nici unei făpturi nu este lungită ori scurtată fără ca să nu fie scris într-o Carte. Acesta Îi este lesne lui Dumnezeu!

(12) Cele două mări nu sunt deopotrivă: aceasta este bună, dulce, plăcută la băut, cealaltă este sărată şi amară. Din amândouă mâncaţi, însă, o carne proaspătă şi din ele scoateţi podoabe cu care vă gătiţi. Vezi corabia cum îi taie valurile ca să puteţi căuta din harul Său? Poate veţi mulţumi!

(13) El face ca noaptea să străpungă ziua, iar ziua să străpungă noaptea. El a supus soarele şi luna să alerge fiecare către un anumit soroc. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru! A Lui este împărăţia. Cei pe care îi chemaţi afară de El, nu au putere nici cât o pieliţă de sâmbure de curmală.

(14) Dacă îi chemaţi, ei nu aud chemarea voastră, şi chiar dacă ar auzi-o, tot nu v-ar răspunde. În Ziua Învierii, ei vor tăgădui alăturarea voastră. Nimeni nu îţi dă de ştire precum cel Cunoscător.

(15) O, voi oameni! Voi sunteţi săraci înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Bogatul, Lăudatul.

(16) Dacă ar voi, v-ar lua pe voi şi ar aduce o nouă creaţie.

(17) Acesta nu Îi este greu lui Dumnezeu.

(18) Nimeni nu poartă povara altuia. Dacă vreunul, copleşit de greutatea poverii, strigă, nimeni nu îl va ajuta, chiar dacă i-ar fi rudă. Tu îi previi doar pe cei care se tem de Dumnezeu în Taina Sa şi pe cei care îşi săvârşesc rugăciunea. Cel care se curăţă, nu se curătă decât pentru el însuşi. Întru Dumnezeu este devenirea!

(19) Orbul şi văzătorul nu sunt deopotrivă,

(20) nici întunecimile şi lumina,

(21) nici umbra şi arşiţa.

(22) Viii şi morţii nu sunt deopotrivă. Dumnezeu face să audă pe cine voieşte, pe când tu nu îi poţi face să audă pe cei din morminte.

(23) Tu nu eşti decât un predicator.

(24) Noi te-am trimis cu Adevărul ca vestitor şi predicator, căci nu este nici o adunare la care să nu fi venit un predicator.

(25) Dacă ei te socot mincinos, află că şi cei dinaintea lor i-au socotit mincinoşi pe trimişii ce au venit la ei cu dovezile vădite, cu Psalmii şi cu Cartea cea luminoasă.

(26) Eu i-am luat apoi pe cei care tăgăduiau. Şi cum a fost mustrarea Mea!

(27) Nu vezi că Dumnezeu trimite din cer apa cu care dăm la iveală roade felurite la culoare? Şi munţii sunt vârstaţi cu alb, cu roşu, cu felurite culori şi cu negru-corb.

(28) Şi oamenii, fiarele, dobitoacele sunt felurite la culoare. Se tem însă de Dumnezeu numai robii Săi cei ştiutori. Dumnezeu este Puternicul, Iertătorul.

(29) Cei care recită Cartea lui Dumnezeu, cei care îşi săvârşesc rugăciunea, cei care dau milostenie, fie pe ascuns, fie pe faţă, din ceea ce i-am înzestrat, nădăjduiesc la un negoţ care nu va pieri niciodată,

(30) ca Dumnezeu să le dea răsplăţile lor şi să le sporească din harul Său! El este Iertătorul, Mulţumitorul.

(31) Ceea ce v-a fost dezvăluit din Carte este Adevărul ce întăreşte ceea ce a fost înaintea ei. Dumnezeu este Cunoscător, Văzător al robilor Săi.

(32) Noi am dat Cartea moştenire robilor Noştri pe care i-am ales: printre ei este cel care se nedreptăţeşte singur, precum şi cel cumpătat, cel care o ia înaintea tuturor cu faptele sale bune, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Acesta este harul cel mare!

(33) Ei vor intra în Grădinile Edenului unde vor fi împodobiţi cu brăţări de aur şi mărgăritare, iar straiele lor vor fi din mătase.

(34) Ei vor spune: “Mărire lui Dumnezeu care a îndepărtat tristeţea de la noi! Domnul nostru este Iertător, Mulţumitor.

(35) Prin harul Său, ne-a îngăduit nouă Lăcaşul Trăiniciei în care nu ne va atinge nici durere şi nici oboseală.”

(36) Cei care tăgăduiesc vor avea Focul Gheenei, unde nu vor fi omorâţi, însă nici osânda nu le va fi uşurată. Astfel, Noi îl răsplătim pe cel nerecunoscător.

(37) Acolo, ei vor striga: “Domnul nostru! Scoate-ne de aici. Vom face numai bine, nu precum am făcut odinioară!” Nu v-am dăruit Noi o viaţă destul de lungă ca cel care chibzuieşte să chibzuiască? Predicatorul a venit la voi: “Gustaţi! Nu este ajutor pentru nedrepţi!

(38) Dumnezeu cunoaşte taina cerurilor şi a pământului. El este Ştiutor al lăuntrului piepturilor.

(39) El este Cel ce v-a ales pe voi ca să îi fiţi urmaşi Lui pe pământ. Cel care este tăgăduitor, asupra sa va fi tăgada. Tăgada tăgăduitorilor nu sporeşte înaintea Domnului lor decât în stricăciune. Tăgada tăgăduitorilor nu sporeşte decât în pagubă.”

(40) Spune: “Nu-i vedeţi pe cei pe care I-i alăturaţi lui Dumnezeu şi pe care-i chemaţi? Arătaţi-mi ceea ce au creat pe pământ! Au fost părtaşi la crearea cerurilor? Le-am dăruit vreo Carte ca să aibă dovezi vădite?” Nu! Făgăduielile pe care cei nedrepţi şi le fac între ei nu sunt decât amăgire.

(41) Dumnezeu ţine cerurile şi pământul să nu se năruie. Dacă s-ar nărui, nimeni după El nu le-ar mai putea ţine. El este Blând, Iertător.

(42) Ei se jură pe Dumnezeu în jurămintele lor grele că dacă le-ar veni un predicator ar fi călăuziţi mai bine decât orice altă adunare. Când le vine însă vreun predicator, aceasta le sporeşte ura şi viclenia întru rău.

(43) Viclenia nu-i învăluie însă decât pe cei care o poartă! Ei nu văd ce soartă au avut cei dintâi? Nu vei afla nici o schimbare, nici o abatere în obiceiul lui Dumnezeu.

(44) Ei nu au străbătut pământul? Nu au văzut cum a fost sfârşitul celor dinaintea lor şi care erau mai tari ca putere decât ei? Nimic din ceruri şi de pe pământ nu Îl poate slăbi pe Dumnezeu. El este Ştiutor, Puternic.

(45) Dacă Dumnezeu s-ar mânia pe oameni pentru ceea ce au agonisit, n-ar mai lăsa pe faţa pământului nici o vietate, însă El îi păsuieşte până la un anumit soroc. Când le va veni sorocul, Dumnezeu îi va vedea pe robii Săi!

Yaseen

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ya. Sin

(2) Pe înţeleptul Coran!

(3) Tu eşti dintre trimişii

(4) pe o Cale Dreaptă!

(5) Pogorâre de la Puternicul, Milostivul,

(6) ca tu să previi un popor aşa cum nu au fost preveniţi strămoşii săi care erau nepăsători!

(7) Spusa s-a împlinit asupra celor mai mulţi dintre ei, însă ei tot nu cred.

(8) Le vom pune grumazurile în juguri până la bărbii încât vor sta cu capetele ţepene.

(9) Noi le vom pune o stavilă înainte şi o stavilă după, ca să-i învăluim şi ei să nu mai vadă.

(10) Deopotrivă le este lor, fie că-i previi, fie că nu-i previi, căci tot nu vor crede.

(11) Tu previne-l pe cel care urmează amintirea şi se teme de Milostivul în Taina Sa. Lui vesteşte-i iertare şi răsplată îmbelşugată!

(12) Noi îi înviem pe morţi şi scriem ceea ce au făcut înainte, precum şi urmele lor. Noi ţinem socoteala fiecărui lucru într-o Carte desluşită.

(13) Dă-le pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii!

(14) Când le-am trimis doi i-au socotit mincinoşi, încât i-am întărit cu al treilea. Ei au spus: “Noi am fost trimişi la voi.”

(15) Atunci ei au spus: “Voi nu sunteţi decât oameni asemenea nouă! Milostivul nu a pogorât asupra voastră nimic, ci voi doar minţiţi!”

(16) Ei au spus: “Domnul nostru ştie că am fost trimişi la voi

(17) şi asupra noastră este doar înştiinţarea cea desluşită.”

(18) Ei au răspuns “Noi prevestim că va fi rău cu voi! Dacă nu încetaţi, vă vom omorî cu pietre şi vă va atinge de la noi o dureroasă osândă.”

(19) Profeţii au spus: “Prevestirea voastră este legată de voi înşivă! Dacă vi s-ar fi amintit...! Ba nu! Sunteţi un popor necumpătat!”

(20) Un bărbat veni în fugă din capătul cetăţii şi spuse: “O, popor al meu! Urmaţi-i pe trimişi!

(21) Urmaţi-i pe cei care nu vă cer răsplată şi sunt drept călăuziţi.

(22) Ce aş avea să nu mă închin Celui ce m-a creat? Şi voi veţi fi întorşi către El!

(23) De ce mi-aş lua dumnezei afară de El? Dacă Milostivul îmi vrea vreun rău, mijlocirea lor nu-mi va sluji la nimic şi ei nu mă vor mântui,

(24) iar eu atunci voi fi într-o vădită rătăcire.

(25) Eu cred însă în Domnul vostru! Ascultaţi-mă!”

(26) I se va spune: “Intră în Rai!” El va spune: “Ce bine ar fi dacă poporul meu ar şti

(27) cum Domnul meu m-a iertat şi m-a făcut dintre cei care vor primi cinstire!”