Part 25

(47) A Lui este ştiinţa Ceasului. Nici un fruct nu iese din coaja sa, nici o femeie nu poartă rod şi nu naşte fără ştirea Sa. În Ziua când le va striga: “Unde sunt cei alăturaţi Mie?” Ei vor spune: “Te asigurăm că nu este printre noi nici un martor!”

(48) Cei pe care-i chemau odinioară se vor lepăda de ei şi nu vor afla cale de scăpare.

(49) Omul nu osteneşte să ceară binele. Când răul îl atinge însă, este deznădăjduit şi îndurerat.

(50) Dacă îi dăm să guste din milostivenia Noastră, după ce o nenorocire l-a atins, el spune: “Aceasta îmi este mie. Nu cred că Ceasul va veni. Şi dacă voi fi întors la Domnul meu, mie îmi va fi la El cel mai bine.” Noi le dăm de ştire celor care tăgăduiesc asupra a ceea ce au săvârşit şi le vom da să guste o grea osândă.

(51) Când ne pogorâm harul asupra omului, el întoarce spatele şi se îndepărtează. Când un rău îl atinge însă, înalţă rugi lungi.

(52) Spune: “Aţi văzut? Dacă aceasta este de la Dumnezeu, iar voi o tăgăduiţi? Cine se află în mai mare rătăcire decât cel care se desprinde, îndepărtându-se?

(53) Noi le vom arăta semnele Noastre curând în zări şi în ei înşişi, până ce li se va desluşi că acesta este Adevărul. Nu este de ajuns că Domnul tău este tuturor Martor?

(54) Mai stau la îndoială asupra întâlnirii cu Domnul lor? Nu este El oare Cel ce cuprinde totul?

Ash-Shura

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ha.Mim.

(2) ‘Ain. Sin. Qaf.

(3) Astfel ţi-a dezvăluit ţie, precum şi celor dinaintea ta, Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul

(4) Ale Lui sunt cele din ceruri, precum şi de pe pământ. El este Înaltul, Măreţul!

(5) Aproape că cerurile se frâng din înălţimea lor, când îngerii Îl preamăresc pe Domnul lor şi Îi cer iertare pentru cei de pe pământ. Oare Dumnezeu nu este Iertătorul, Milostivul?

(6) Dumnezeu îi ţine în pază pe cei care îşi iau oblăduitori în afara Lui, aşa că tu nu eşti apărătorul lor.

(7) Astfel, ţi-am dezvăluit ţie un Coran arab ca tu să o previi pe Maica Cetăţilor, precum şi pe împrejurimile sale, să le predici că în Ziua Adunării — asupra căreia nu este nici o îndoială — unii vor fi în Rai, iar alţii în Iad.

(8) Dacă Dumnezeu ar fi vrut, i-ar fi făcut o singură adunare, însă El lasă să intre în milostivenia Sa pe cine voieşte. Nedrepţii nu vor afla oblăduitor şi nici ajutor.

(9) Şi-au luat oblăduitori afară de El? Dumnezeu este singurul Oblăduitor! El îi va învia pe cei morţi, căci El asupra tuturor are putere.

(10) Oridece v-aţi certa, judecata este la Dumnezeu. Acesta este Dumnezeu, Domnul meu! Eu mă încredinţez Lui şi către El mă întorc!

(11) El este Creatorul cerurilor şi al pământului. El v-a făcut soţii din voi înşivă — precum şi dobitoacele sunt perechi — şi astfel, El vă înmulţeşte. Nimic nu este asemenea Lui! El este Auzitorul, Văzătorul!

(12) Ale Lui sunt cheile cerurilor şi ale pământului. El înzestrează cu prisosinţă, însă cu măsură, pe cine voieşte. El este Atotştiutor.

(13) El v-a rânduit vouă Legea cea pe care i-a poruncit-o lui Noe, cea pe care Noi ţi-o dezvăluim ţie, cea pe care le-am poruncit-o lui Abraham, lui Moise şi lui Iisus: “Ţineţi-vă Legea! Nu vă învrăjbiţi asupra ei!” Cât de mare pare închinătorilor la idoli Cel către care tu îi chemi: Dumnezeu cheamă la această Lege pe cine voieşte şi călăuzeşte către ea pe cel care se căieşte.

(14) Ei nu s-au împărţit, răzvrătindu-se unii împotriva altora decât după ce le-a venit ştiinţa. Dacă un cuvânt de la Domnul tău nu va veni înainte, la un anumit soroc se va împlini ceea ce li s-a hotărât. Cei care după ei, au primit moştenire Cartea au asupra ei o îndoială adâncă!

(15) De aceea, tu cheamă şi mergi drept precum ţi s-a poruncit şi nu urma poftelor lor. Spune: “Eu cred în ceea ce Dumnezeu a pogorât din Carte. Mi s-a poruncit să fiu drept faţă de voi. Dumnezeu este Domnul nostru, precum şi Domnul vostru! Noi cu faptele noastre, voi cu faptele voastre! Să nu fie pricină între noi şi voi. Dumnezeu ne va aduna, căci întru El este devenirea.”

(16) Cei care aduc pricini asupra lui Dumnezeu după ce I-au răspuns, (să ştie că) pricina lor nu are greutate înaintea Domnului lor. Mânie va fi asupra lor şi vor avea parte de aprigă osândă.

(17) Dumnezeu este Cel ce a pogorât Cartea întru Adevăr şi Cumpănire. De unde să ştii tu? Poate Ceasul este aproape!

(18) Cei care nu cred cer venirea lui degrabă, însă cei care cred se tem de el, căci ei ştiu că el este Adevărul. Cei care se îndoiesc asupra Ceasului nu sunt ei oare într-o rătăcire adâncă?

(19) Dumnezeu este binevoitor cu robii Săi. El înzestrează pe cine voieşte. El este Tarele, Puternicul!

(20) Cel care vrea să are ogorul Vieţii de Apoi, Noi îi înmulţim arătura. Vom dărui unele foloase celui ce doreşte ogorul Vieţii de Acum, însă în Viaţa de Apoi nu va mai avea parte.

(21) Ori au ei alţi dumnezei ce le-au legiuit ceea ce Dumnezeu nu le-a îngăduit? Dacă nu ar fi fost Cuvântul de Cumpănă totul s-ar fi sfârşit între ei. Nedrepţii vor avea parte de o osândă dureroasă.

(22) Îi vei vedea pe cei nedrepţi înfricoşaţi de ceea ce au agonisit când va cădea asupra lor. Credincioşii care au săvârşit fapte bune vor sta pe pajiştile Grădinilor. Ei vor avea, la Domnul lor, ce voiesc. Acesta este Harul cel mare!

(23) Aceasta este bunăvestirea pe care o dă Dumnezeu robilor Săi care cred şi săvârşesc fapte bune! Spune: “Eu nu vă cer vouă răsplată pentru aceasta, ci numai iubirea celor apropiaţi. Celui ce face un bine, Noi îi sporim binele.” Dumnezeu este Iertător, Mulţumitor.

(24) Ori ei spun: “El a născocit despre Dumnezeu o minciună?” Dacă Dumnezeu ar fi voit, ţi-ar fi pecetluit inima. Dumnezeu şterge zădărnicia şi întăreşte Adevărul prin Cuvintele Sale. El este Cunoscător al lăuntrului inimilor!

(25) El este Cel ce primeşte căinţa robilor Săi şi le iartă lor faptele rele. El ştie ceea ce făptuiţi.

(26) El răspunde celor care cred şi săvârşesc fapte bune. El sporeşte harul Său asupra lor. Tăgăduitorii vor avea parte de o osândă aprigă.

(27) Dacă Dumnezeu i-ar fi înzestrat cu priosinţă pe robii Săi, ei s-ar fi răsfăţat pe pământ. El face să pogoare cu măsură ce voieşte, căci El este Cunoscător şi Văzător al robilor Săi.

(28) El este Cel ce face să cadă ploaia când oamenii sunt deznădăjduiţi. El îşi întinde milostivenia Sa asupra lor. El este Oblăduitorul, Lăudatul.

(29) Dintre semnele Sale este crearea cerurilor şi a pământului şi a tuturor dobitoacelor pe care le-a răspândit în ele. El le poate aduna, când va voi.

(30) Dacă vă loveşte o nenorocire, ea este pentru ceea ce au agonisit mâinile voastre. Câte însă nu vă iartă!

(31) Voi nu-L veţi slăbi pe pământ. În afara Lui, nu aveţi oblăduitor şi nici ajutor.

(32) Dintre semnele Sale sunt şi corăbiile pe mare ca însemnele drumului în deşert.

(33) El potoleşte vântul, când voieşte, iar ele rămân neclintite pe faţa apei. Nu sunt în acestea semne pentru cel răbdător şi mulţumitor?

(34) El îi lasă să piară pentru ceea ce au agonisit. Câte însă nu vă iartă?

(35) Să ştie cei care se ceartă asupra semnelor Noastre că ei nu vor avea scăpare!

(36) Ceea ce vi s-a dăruit nu este decât o bucurie vremelnică în Viaţa de Acum. Ceea ce se află la Dumnezeu este mult mai bun şi mai trainic pentru cei care cred şi se încred în Domnul lor,

(37) pentru cei care ocolesc păcatele grele şi faptele ruşinoase, pentru cei care iartă când s-au mâniat,

(38) pentru cei care răspund Domnului lor, penru cei care îşi săvârşesc rugăciunea, pentru cei care ţin sfat între ei asupra treburilor lor, pentru cei care dăruiesc din ceea ce i-am înzestrat,

(39) pentru cei care se ajută când îi loveşte o nedreptate.

(40) Răsplata unui rău este un rău asemenea lui, însă cel care iartă şi caută împăcarea va afla răsplata sa la Dumnezeu. El nu îi iubeşte pe cei nedrepţi.

(41) Cel care răzbună o nedreptate, nu are nici un necaz.

(42) Necazul nu-l au decât cei care sunt nedrepţi faţă de oameni, şi pe nedrept, se răzvrătesc pe pământ. Aceştia vor avea o dureroasă osândă.

(43) Cel care este răbdător şi iartă, nu îşi arată decât tăria sa asupra lucrurilor.

(44) Pe cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte, nu va mai afla stăpân în afara Lui. Îi vei vedea pe cei nedrepţi spunând când vor vedea osânda: “Este vreo cale de întoarcere?”

(45) Îi vei vedea înfăţişaţi Gheenei, smeriţi în ruşine, privind cu coada ochiului. Cei care cred vor spune: “În Ziua Învierii, cei pierduţi sunt cei care s-au pierdut pe ei şi pe ai lor.” Cei nedrepţi vor fi într-o osândă necurmată.

(46) Ei nu vor avea în afară de Dumnezeu oblăduitori care să-i ajute. Cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte nu va mai avea o altă cale.

(47) Răspundeţi Domnului vostru mai înainte ca Ziua cea fără de scăpare să vină de la Dumnezeu. În Ziua aceea nu veţi afla adăpost şi nu vă veţi putea lepăda.

(48) Dacă ei se întorc de la tine, Noi nu ne-am trimis la ei ca păzitor asupra lor, ci asupra ta este doar înştiinţarea. Dacă-l facem pe om să guste din milostivenia Noastră, el se bucură. Dacă un rău îl ajunge pentru ceea ce mâinile sale au agonisit, atunci este tăgăduitor.

(49) A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului. El creează ceea ce voieşte. El dăruieşte fiice cui voieşte El. El dăruieşte fii cui voieşte El.

(50) Ori îi dăruieşte perechi, fii şi fiice. El face sterp pe cine voieşte. El este Ştiutorul, Puternicul.

(51) Nici unui om nu i-a fost dat ca Dumnezeu să-i vorbească altfel decât prin dezvăluire ori de după un voal ori trimiţându-i un trimis căruia i s-a dezvăluit cu îngăduinţa Sa ceea ce El voieşte. El este Înaltul, Înţeleptul.

(52) Noi ţi-am dezvăluit un duh din Porunca Noastră pe când tu nu cunoşteai nici Cartea şi nici credinţa. Noi l-am făcut lumină cu care călăuzim pe cine voim dintre robii Noştri. Tu să călăuzeşti pe o Cale Dreaptă,

(53) calea lui Dumnezeu care stăpâneşte ceea ce se află în ceruri, precum şi pe pământ! Oare nu la Dumnezeu se întorc toate?

Az-Zukhruf

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ha.Mim.

(2) Pe Cartea cea desluşită!

(3) Noi am făcut-o un Coran arab! Poate veţi pricepe!

(4) El este la Noi, măreţ şi înţelept, în Maica Scripturii.

(5) Oare vă vom scuti de amintire pentru că sunteţi un popor necumpănit?

(6) Câţi profeţi n-am trimis la cei dintâi!

(7) Nici un profet nu a venit însă la ei, fără ca ei să nu-l batjocorească.

(8) Noi am nimicit oameni mult mai de temut decât ei, însă pilda celor dintâi a trecut.

(9) Dacă i-ai întreba: “Cine a creat cerurile şi pământul?” Ei îţi vor spune: “Puternicul, Ştiutorul le-a creat.”

(10) El este Cel ce v-a făcut vouă pământul leagăn şi drumuri v-a tăiat pe el. Poate vă veţi lăsa călăuziţi!

(11) El trimite din cer apă cu măsură şi cu ea Noi dăm viaţă ţinutului mort. Tot aşa veţi fi şi voi scoşi.

(12) El este Cel ce a creat soiurile toate şi v-a făcut vouă corăbii şi dobitoace ca să mergeţi cu ele

(13) şi să vă aşezaţi pe spatele lor. Amintiţi-vă, atunci, binefacerile Domnului vostru când vă aşezaţi pe ele şi spuneţi: “Mărire Celui ce ne-a supus nouă acestea, căci Noi nu le-am fi dovedit.

(14) Da, către Domnul nostru noi ne întoarcem.”

(15) Ei i-au făcut dintre robii Săi parte, căci omul este un nerecunoscător vădit.

(16) Şi-ar fi luat El fiice dintre cei pe care i-a creat, iar vouă v-ar fi ales fii?

(17) Dacă i se vesteşte vreunuia ceea ce El dă drept pildă pentru Milostivul, chipul i se umbreşte, i se înegreşte şi se sufocă:

(18) “Aş! Cel ce creşte între odoare şi la luptă nu se iveşte?”

(19) Ei îi fac pe îngerii care sunt robii lui Dumnezeu femei. Au fost ei martori la crearea lor? Mărturia lor se va scrie, iar ei vor fi întrebaţi.

(20) Ei spun: “Dacă Milostivul ar fi vrut, noi nu ne-am fi închinat lor. Întru aceasta ei nu au nici o ştiinţă, ci numai presupun.

(21) Le-am dat Noi vreo carte înaintea acesteia, iar ei sunt ţinătorii ei?

(22) Ba nu! Ei spun: “Noi i-am aflat pe taţii noştri într-o adunare, iar noi după urmele lor ne călăuzim.”

(23) Astfel, nu am trimis înaintea ta nici un predicator vreunei cetăţi fără ca îndestulaţii ei să nu-i spună: “Noi i-am aflat pe taţii noştri într-o adunare, iar noi pe urmele lor mergem.”

(24) Spune: “Şi dacă vă aduc o călăuzire mai dreaptă decât cea pe care aţi aflat-o la taţii voştri?” Ei spun: “Noi nu credem în cea cu care ai fost trimis.”

(25) Noi ne-am răzbunat pe ei. Vezi cum a fost sfârşitul hulitorilor!

(26) Abraham spuse tatălui său şi poporului său: “Eu mă lepăd de cei cărora voi vă închinaţi,

(27) însă nu de Cel ce m-a creat, căci El mă va călăuzi.”

(28) El a rostit un cuvânt care să rămână la urmaşii săi. Poate se vor întoarce!

(29) Eu le-am dăruit bucurii, lor şi taţilor lor, până ce au venit la ei Adevărul şi un trimis cu vorba limpede.

(30) Când Adevărul le-a venit, ei spuseră: “Este o vrajă! Nu credem în ea!”

(31) Ei vor mai spune: “Dacă acest Coran ar fi fost pogorât asupra unui mare bărbat din cele două cetăţi!...”

(32) Oare ei sunt cei care împart milostivenia Domnului tău? Noi le-am împărţit traiul în Viaţa de Acum. Noi i-am ridicat pe unii deasupra celorlalţi cu câteva trepte ca unii să-i supună pe ceilalţi. Milostivenia Domnului tău este mai bună decât ceea ce ei adună.

(33) Dacă oamenii nu ar fi să fie o singură adunare, Noi le-am fi făcut celor care Îl tăgăduiesc pe Milostivul case cu terase de argint şi cu scări pe care să urce.

(34) Le-am fi făcut casele cu uşi şi paturi pe care să se întindă

(35) şi cu podoabe. Toate acestea nu sunt însă decât bucurii vremelnice în Viaţa de Acum, iar Viaţa de Apoi, la Domnul tău, este a celor temători.

(36) Celui ce se abate de la amintirea Milostivului, Noi îi vom da un diavol ca însoţitor.

(37) Şi îi îndepărtează de drum, însă ei se socot bine călăuziţi

(38) până ce vor zice, când vor veni la Noi: “Vai!, O, dacă între mine şi tine ar fi depărtarea dintre cele două Răsărituri!” Ce nenorocit însoţitor!

(39) În Ziua aceea, el nu vă va mai fi de vreun folos, căci aţi fost nedrepţi, iar la osândă îi veţi fi părtaşi.

(40) Şi tu? Îl vei face să audă pe cel surd? Îl vei călăuzi pe cel orb şi pe cel aflat în vădită rătăcire?

(41) Chiar dacă te luăm pe tine, ne vom răzbuna pe ei

(42) ori îţi vom arăta ceea ce le-am făgăduit, căci Noi suntem Puternici asupra lor.

(43) Ţine ceea ce ţi s-a dezvăluit, căci Tu eşti pe o Cale Dreaptă.

(44) Aceasta este o amintire, pentru tine şi pentru poporul tău, de care veţi fi întrebaţi.

(45) Întreabă-i pe cei pe care i-am trimis înaintea ta. Am făcut Noi, afară de cel Milostiv, dumnezei cărora ei să se închine?

(46) Noi l-am trimis pe Moise, cu semnele Noastre, la Faraon şi la sfetnicii săi. Moise le spuse: “Eu sunt trimisul Domnului lumilor.”

(47) Când el le-a adus semnele Noastre, ei au râs de ele,

(48) cu toate că nu le-am arătat nici un semn care să nu fie mai grozav decât cel dinainte. Noi i-am luat cu osânda. Poate se vor întoarce!

(49) Ei îi spuseră: “O, tu vrăjitorule! Roagă-te Domnului tău pentru noi, în numele legământului pe care l-a făcut cu tine. Noi vom fi bine călăuziţi!”

(50) Când îndepărtăm însă de la ei osânda, îşi calcă jurămintele.

(51) Faraon şi-a chemat atunci poporul spunând: “O, popor al meu! Împărăţia Egiptului nu este a mea cu râurile ce îmi curg la picioare? Nu vedeţi, oare?

(52) Nu sunt eu mai bun decât acest netrebnic care abia poate vorbi?

(53) Dacă nu i se aruncă brăţări de aur ori dacă nu vin cu el îngerii însoţitori...”

(54) El a făcut poporul uşuratic să-i dea ascultare. Ei erau un popor desfrânat!

(55) Când ne-au înfuriat, Noi ne-am răzbunat pe ei înecându-i cu totul.

(56) Noi i-am făcut apoi amintire şi pildă celorlalţi.

(57) Şi când fiul Mariei, le-a fost dat drept pildă, ei s-au întors de la el,

(58) spunând: “Dumnezeii noştri nu sunt mai buni decât el?” Ei nu ţi-au spus aceasta decât pentru ceartă, căci ei sunt un popor certăreţ.

(59) El nu a fost decât un rob asupra căruia am pogorât harul Nostru, facându-l pildă fiilor lui Israel.

(60) Dacă am fi vrut, v-am fi făcut pe unii dintre voi îngeri, urmaşi pe pământ!

(61) Iisus este spre ştiinţa Ceasului. Nu vă îndoiţi, ci urmaţi-mă! Aceasta este o Cale Dreaptă!

(62) Satan să nu vă îndepărteze de ea, căci el vă este vouă vrăjmaş făţiş.

(63) Când Iisus a adus dovezile vădite spuse: “Eu am venit cu înţelepciunea ca să vă desluşesc pentru ce vă învrăjbeaţi. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!

(64) Dumnezeu este Domnul meu şi Domnul vostru. Închinaţi-vă Lui! Aceasta este o Cale Dreaptă!”

(65) Alianţele s-au certat între ele. Vai celor nedrepţi de osânda unei Zile dureroase!

(66) Ei aşteaptă oare ca Ceasul să vină deodată asupra lor fără ca să simtă?

(67) În Ziua aceea, pietenii vor deveni vrăjmaşi unii altora, afară de cei temători.

(68) “O, robii Mei! Nu vă va fi teamă în Ziua aceea şi nu vă veţi mâhni!

(69) Celor care cred în semnele Noastre şi sunt supuşi:

(70) “Intraţi în Rai, voi şi soţiile voastre! Şi veţi fi înveseliţi!”

(71) Printre ei vor umbla tipsii şi pocaluri cu tot ceea ce sufletele le poftesc şi ochii le desfată. Acolo voi veţi veşnici.

(72) Acesta este Raiul ce vi s-a dat moştenire ca răsplată a ceea ce aţi făptuit! ce! Căci vor afla curând!”

(73) Veţi avea fructe multe din care veţi mânca.

(74) Nelegiuiţii vor avea osânda Gheenei pe veci,

(75) şi nu le va fi curmată. Acolo vor fi deznădăjduiţi.

(76) Noi nu am fost nedrepţi cu ei, ci ei au fost nedrepţi cu ei înşişi.

(77) Ei vor striga: “O, Malik! Domnul tău să ne izbăvească!” Malik le va spune: “Veţi sta acolo pe vecie!”

(78) Noi v-am adus Adevărul, însă cei mai mulţi urăsc Adevărul.

(79) Au luat o hotărâre de nezdruncinat? Noi suntem Cei care luăm hotărârile de dezdruncinat!

(80) Socot că Noi nu le auzim tainele şi spovedaniile? Ba da! Trimişii noştri aflaţi lângă ei scriu totul.

(81) Spune: “Dacă Milostivul ar avea vreun fiu, aş fi cel dintâi ce lui m-aş închina.”

(82) Mărire Domnului cerurilor şi al pământului, Domnul Tronului, deasupra a ceea ce ei înfăţişează!

(83) Lasă-i să bârfească şi să se joace până ce vor întâlni Ziua ce le-a fost făgăduită.

(84) El este Cel ce în cer este Dumnezeu, precum şi pe pământ este Dumnezeu. El este Înţeleptul, Ştiutorul.

(85) Binecuvântat fie Cel ce are împărăţia cerurilor, a pământului şi ceea ce se află între ele. La El este ştiinţa Ceasului şi către El veţi fi întorşi.

(86) Cei care cheamă în afara Lui, nu vor avea parte de milostivenie, ci numai cei care mărturisesc Adevărul şi ştiu.

(87) Dacă îi întrebi cine i-a creat, vor spune: “Dumnezeu!” Cum se mai prefac!

(88) Spusa lui este: “O, Domnul meu! Aceştia sunt un popor care nu crede!”

(89) Întoarce-te de la ei şi spune: “Pace! Căci vor afla curând!”

Ad-Dukhaan

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ha. Mim.

(2) Pe Cartea cea desluşită!

(3) Noi am pogorât-o într-o noapte binecuvântată. Noi suntem Cei care predicăm!

(4) În noaptea aceea, va fi lămurită fiece Poruncă înţeleaptă!

(5) Cu Poruncă de la Noi, o vom trimite

(6) ca milostivenie de la Domnul tău. El este Auzitorul, Ştiutorul.

(7) El este Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce se află între ele. Dacă credeţi cu tărie!

(8) Nu este dumnezeu afară de El. El dăruieşte viaţa. El dăruieşte moartea. El este Domnul vostru şi Domnul strămoşilor voştri dintâi.

(9) Ei stau însă la îndoială, jucându-se.

(10) Pândeşte Ziua când cerul va aduce un fum gros

(11) care va învălui oamenii: aceasta este o osândă dureroasă

(12) “Domnul nostru! Îndepărtează de la noi osânda, căci noi suntem credincioşi!”

(13) Cum de au amintirea? Un profet cu vorba limpede a venit la ei.

(14) Ei i-au întors însă spatele, spunând: “Este un însemnat, un îndrăcit!”

(15) Vom îndepărta osânda puţin, însă voi vă veţi întoarce (la ce aţi fost).

(16) În Ziua când îi vom zdrobi de tot, atunci ne vom răzbuna.

(17) Înaintea lor, Noi am pus la încercare poporul lui Faraon şi a venit la ei un trimis cinstit.

(18) “Aduceţi la mine pe robii lui Dumnezeu! Eu vă sunt vouă trimis vrednic de încredere!

(19) Nu vă ridicaţi împotriva lui Dumnezeu! Eu vin la voi cu o împuternicire desluşită.

(20) Eu caut izbăvire la Domnul meu şi Domnul vostru ca voi să nu mă ucideţi cu pietre.

(21) Lăsaţi-mă singur, dacă nu aveţi încredere în mine.”

(22) El îl chemă pe Domnul său: “Aceşti oameni sunt nelegiuiţi.”

(23) “Pleacă cu robii Mei noaptea! Veţi fi urmăriţi...

(24) Lasă marea să se despice! Ei vor fi o oştire înecată”

(25) Câte grădini şi izvoare au părăsit,

(26) şi semănături şi loc îmbelşugat,

(27) şi plăceri în care se desfătau!

(28) Aceasta, căci Noi am lăsat aceste bunuri moştenire unui alt popor.

(29) N-au plâns după ei nici cerul, nici pământul şi nici nu au fost aşteptaţi.

(30) Noi i-am mântuit pe fiii lui Israel de osânda umilitoare,

(31) de Faraon care era trufaş peste măsură.

(32) Noi cu ştiinţă i-am ales dintre lumi.

(33) Le-am adus semne cu o dovadă vădită.

(34) Aceşti oameni spuneau:

(35) “Nu este decât moartea noastră dintâi, iar după aceea nu vom mai fi sculaţi.

(36) Aduceţi-i pe taţii noştri, dacă spuneţi adevărul!”

(37) Oare sunt ei mai buni decât poporul lui Tubba’ ori decât cei dinaintea lor pe care i-am nimicit fiindcă erau nelegiuiţi?

(38) Noi nu am creat în joacă nici cerurile, nici pământul şi nici ceea ce se află între ele.

(39) Noi le-am creat întru Adevăr, însă cei mai mulţi nu ştiu!

(40) Ziua Cumpenei va fi sorocul adunării tuturor,

(41) ziua când nimeni nu va putea oblădui pe nimeni şi când oamenii nu vor mai fi ajutaţi,

(42) afară de cei pe care Dumnezeu îi va milui. El este Puternicul, Milostivul.

(43) Copacul Zaqqum

(44) este hrana păcătosului

(45) ce îi va fierbe în pântece precum argintul topit,

(46) precum apa clocotindă.

(47) “Luaţi-l şi târâţi-l în fundul Iadului!

(48) Turnaţi-i pe cap, ca osândă, apă clocotindă...”

(49) “Gustă! Tu eşti puternicul, mărinimosul!?”

(50) Aceasta este cea de care vă îndoiaţi!

(51) Cei temători vor sta într-un loc tihnit,

(52) în grădini, la izvoare.

(53) Vor fi înveşmântaţi în mătase şi brocart şi aşezaţi faţă în faţă.

(54) Noi le vom dărui drept soţii hurii cu ochii mari.

(55) Acolo, vor cere în tihnă fructe de tot soiul.

(56) Ei nu vor mai gusta moartea, după moartea lor dintâi, căci Dumnezeu i-a ferit de osânda Iadului.

(57) Har Domnului tău! Aceasta este fericirea cea mare!

(58) Noi l-am făcut lesne de înţeles în limba ta. Poate îşi vor aminti!

(59) Pândeşte-i, căci şi ei te pândesc pe tine!

Al-Jaathiya

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ha. Mim.

(2) Pogorârea Cărţii este de la Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.

(3) În ceruri, precum şi pe pământ, sunt semne pentru credincioşi.

(4) În făptura voastră şi a dobitoacelor pe care le-a răspândit sunt semne pentru un popor care crede cu tărie.

(5) În deosebirea nopţii de zi, în apa dătătoare de hrană pe care Dumnezeu o trimite din cer dând prin ea viaţă pământului după moarte, în dezlănţuirea vânturilor, sunt semne pentru un popor ce are minte.

(6) Acestea sunt versetele lui Dumnezeu pe care ţi le recităm întru Adevăr. În ce spusă, după Dumnezeu şi versetele Sale, vor mai crede?

(7) Vai clevetitorului păcătos!

(8) El ascultă versetele lui Dumnezeu recitându-i-se, însă stă îngâmfat de parcă nici nu le-ar fi auzit. Vesteşte-i o dureroasă osândă!

(9) Când cunoaşte din semnele Noastre, le ia în zeflemea. Aceştia sunt cei care vor avea o osândă umilitoare.

(10) Gheena va fi în spatele lor. Ceea ce au agonisit nu le va sluji la nimic şi nici oblăduitorii pe care şi i-au luat în afara lui Dumnezeu şi vor avea parte de o mare osândă.

(11) Aceasta este o călăuzire. Cei care tăgăduiesc semnele Domnului lor vor suferi, ca osândă, o urgie dureroasă.

(12) Dumnezeu este Cel ce v-a supus vouă marea ca pe ea să plutească corăbiile din porunca Sa şi pentru ca voi să căutaţi harul Său. Poate veţi mulţumi!

(13) El v-a supus vouă cele din ceruri, precum şi de pe pământ. Totul este de la El. Întru acestea sunt semne pentru un popor care gândeşte!

(14) Spune celor care cred să ierte celor care nu nădăjduiesc la zilele lui Dumnezeu, pentru că El va răsplăti fiece popor după ceea ce a agonisit.

(15) Cine face un bine, sieşi şi-l face. Cine face un rău, sieşi şi-l face. Voi la Domnul vostru veţi fi întorşi.

(16) Noi le-am dăruit fiilor lui Israel Cartea, înţelepciunea şi proorocirea, i-am înzestrat cu bunuri şi i-am ales înaintea lumilor.

(17) Le-am dat dovezi vădite ale Poruncii, iar ei nu s-au învrăjbit decât după ce le-a venit ştiinţa, urându-se unii pe alţii. Da, Domnul tău îi va judeca în Ziua Învierii pentru ceea ce se învrăjbeau.

(18) În ceea ce priveşte Porunca, Noi te-am pus pe un drum sigur. Urmează-l! Nu urma poftele celor care nu ştiu!

(19) Ei nu-ţi vor sluji la nimic înaintea lui Dumnezeu. Cei nedrepţi sunt oblăduitori unii altora. Dumnezeu este Oblăduitorul celor temători.

(20) Aceasta este oamenilor un Îndemn desluşit, o călăuzire şi o milostivenie pentru un popor care crede cu tărie.

(21) Oare cei care săvârşesc fapte rele socot că Noi o să-i aşezăm ca pe cei care săvârşesc fapte bune fiindcă toţi ar fi deopotrivă întru viaţă şi moarte? Rău mai judecă!

(22) Dumnezeu a creat cerurile şi pământul întru Adevăr ca fiece suflet să fie răsplătit după ceea ce a agonisit. Ei nu vor fi nedreptăţiţi.

(23) L-ai văzut pe cel care îşi ia pofta drept dumnezeu al său? Dumnezeu cu ştiinţă l-a rătăcit. I-a pecetluit auzul şi inima, şi un văl i-a pus peste văz. Cine în afară de Dumnezeu îl va călăuzi? Oare nu chibzuiţi?

(24) Ei spun: “Nu avem decât Viaţa de Acum. Murim şi trăim. Doar timpul ne nimiceşte. Ei nu au nici o ştiinţă despre acestea, ci numai ceea ce îşi închipuie.

(25) Când versetele Noastre le sunt recitate ca dovezi vădite, nu au alt răspuns decât în a spune: “Aduceţi-i pe taţii noştri, dacă spuneţi adevărul!”

(26) Spune: “Dumnezeu vă dăruieşte viaţa, apoi vă dăruieşte moartea. El vă va strânge în Ziua Învierii.” Nu este nici o îndoială în aceasta. Cei mai mulţi oameni nu ştiu însă.

(27) A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului. În Ziua când va veni Ceasul, în ziua aceea, cei care îl credeau zadarnic vor fi pierduţi.

(28) Vei vedea fiece adunare îngenunchiată. Fiece adunare va fi chemată înaintea Cărţii sale: “Astăzi veţi fi răsplătiţi pentru ceea ce aţi făptuit.”

(29) “Aceasta este Cartea Noastră! Ea rosteşte asupra voastră întru Adevăr. Noi am scris ceea ce aţi făptuit.”

(30) Celor care cred şi săvârşesc fapte bune, Domnul lor va pogorî asupra lor milostivenia Sa. Aceasta este fericirea vădită!

(31) Celor care au tăgăduit: “Nu v-au fost recitate versetele Mele? V-aţi îngâmfat, căci sunteţi un popor nelegiuit.”

(32) Când vi se spunea: “Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr, nu este nici o îndoială asupra Ceasului”, voi spuneaţi: “Nu ştim ce va fi Ceasul acela, însă noi gândim că nu este decât o închipuire, aşa că nu suntem convinşi.”

(33) Faptele rele pe care le-au săvârşit le vor apare, iar cea de care îşi băteau joc îi va învălui.

(34) Li se va spune: “Vă uităm astăzi, precum şi voi aţi uitat întâlnirea cu această zi a voastră. Limanul vostru este Focul. Nimeni nu vă este de ajutor.

(35) Aceasta, căci aţi luat în zeflemea semnele lui Dumnezeu, iar Viaţa de Acum v-a amăgit. Din Ziua aceea, nu vor mai fi scoşi din Gheena şi nici nu vor fi chemaţi la căinţă.

(36) Mărire lui Dumnezeu, Domnul cerurilor, Domnul pământului, Domnul tuturor lumilor!

(37) A Lui este măreţia, atât în ceruri, precum şi pe pământ. El este Puternicul, Înţeleptul!