Part 27
(31) Abraham spuse: “O, voi
trimişilor! Care este treaba voastră?”
(32) Ei spuseră: “Noi am fost
trimişi la un popor de nelegiuiţi
(33) ca să
trimitem asupra lui bolovani de lut
(34) însemnaţi
de Domnul tău pentru cei desfrânaţi.”
(35) Noi i-am scos aşadar din cetate
pe cei credincioşi şi
(36) nu am aflat
decât o casă de supuşi.
(37) Am pus în ea un
semn pentru cei care se tem de Osânda cea dureroasă,
(38) precum în
Moise când l-am trimis cu o împuternicire desluşită la Faraon
(39) care s-a
întors către
(40) Noi i-am luat pe ei şi
oştile lor şi i-am aruncat în mare, în vreme ce el se dojenea pe
sine.
(41) Aşa a fost şi cu adiţii
când am trimis asupra lor vântul pustiilor
(42) care nu a lăsat nimic peste care
a trecut fără să nu-l facă fărâme.
(43) Aşa a fost şi cu
tamudiţii când li s-a spus: “Bucuraţi-vă o vreme!”
(44) Ei n-au luat însă în seamă
porunca Domnului lor, iar trăsnetul i-a luat pe când priveau.
(45) Atunci nu s-au putut ţine pe
picioare şi nici ajuta.
(46) Aşa a fost şi cu poporul lui
Noe: Era un popor de desfrânaţi.
(47) Şi cerul? Noi l-am zidit cu
trăinicie şi i-am dat apoi lărgime!
(48) Şi pământul? Noi l-am
aşternut şi ce buni întinzători am fost!
(49) Din fiece lucru am creat o pereche.
Poate vă veţi aminti!
(50) Zoriţi către Dumnezeu! Eu de
la El vă previn desluşit!
(51) Nu puneţi lângă Dumnezeu alt
dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit!
(52) Aşa a fost întotdeauna. Nici un
trimis n-a venit la cei dinaintea lor fără ca ei să nu-i fi
spus: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!”
(53) Ei s-au sfătuit unii pe
alţii asupra lui? Acesta este un popor de ticăloşi!
(54) Întoarce-le spatele şi nu
vei fi dojenit!
(55) Adu-le aminte, căci amintirea le
este credincioşilor de folos.
(56) Eu nu i-am creat nici pe ginnii
şi nici pe oamenii decât ca să Mi se închine.
(57) Eu nu vreau nici un dar de la ei. Eu nu
vreau să Mă ospăteze.
(58) Dumnezeu este
Împărţitorul de bunuri. El este Stăpânul de nezdruncinat
al puterii.
(59) Cei care s-au ticăloşit în
păcate, precum păcatele semenilor lor, să nu o ceară
degrabă (Judecata)!
(60) Vai tăgăduitorilor pentru
Ziua ce li s-a făgăduit!
At-Tur
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Pe Munte!
(2) Pe Cartea scrisă
(3) pe un pergament desfăşurat!
(4) Pe Casa vizitată!
(5) Pe bolta înălţată!
(6) Pe marea umflată!
(7) Osânda Domnului tău va cădea
fără tăgadă
(8) şi nimeni nu-i va putea sta în
cale!
(9) În Ziua când cerul va fi
învârtejit,
(10) şi munţii se vor pune în
mişcare,
(11) în Ziua aceea, vai celor care hulesc
(12) şi celor care cu vorbe
deşarte se joacă!
(13) În Ziua aceea, vor fi
îmbrânciţi în Focul Gheenei:
(14) “Acesta este Focul pe care l-aţi
socotit minciună!
(15) Este o vrajă ori nu vedeţi
nimic?
(16) Ardeţi în el! De-l
răbdaţi ori nu-l răbdaţi, totuna-i pentru voi. Sunteţi
răsplătiţi pentru ceea ce aţi făptuit!”
(17) Cei care se tem de Dumnezeu vor
trăi în Grădini, în desfătare,
(18) bucurându-se de ceea ce Domnul lor
le-a dăruit. Domnul lor i-a ferit de osânda Iadului.
(19) “Mâncaţi şi beţi în
tihnă pentru ceea ce aţi făptuit,
(20) întinşi pe paturi rânduite!” Noi
le vom da de soţii hurii cu ochii mari.
(21) Pe cei care cred şi a căror
seminţie i-a urmat în credinţă, Noi îi vom aduna la un loc cu
seminţia lor şi cu nimic nu le vom micşora faptele lor. Fiece
suflet a ceea ce a agonisit este chezaş.
(22) Noi le vom rostui fructele şi
carnea ce poftesc.
(23) Ei îşi vor trece unii altora
pocale ce nu duc la vorbe deşarte, nici la învinuire de păcate.
(24) Flăcăiandrii, ce vor umbla
printre ei, în slujba lor, vor fi asemenea mărgăritarelor ascunse.
(25) Ei se vor întoarce unii către
alţii întrebându-se.
(26) Vor spune: “Ne temeam mai înainte
pentru ai noştri,
(27) însă Dumnezeu ne-a oblăduit
şi ne-a ferit de osânda vântului arzător.
(28) Noi L-am chemat şi mai înainte,
căci El este Blândul, Milostivul”
(29) Aminteşte-ţi! Tu nu
eşti, har Domnului tău, nici prezicător şi nici
îndrăcit!
(30) Ei vor spune: “Este un poet! Şi
pentru el aşteptăm necazurile vremii!”
(31) Spune: “Aşteptaţi! Eu sunt
cu voi printre cei care aşteaptă!”
(32) Oare visele lor le poruncesc aceasta
ori sunt un popor de ticăloşi?
(33) Vor spune: “El l-a născocit!”
Nu!... Ei nu cred.
(34) Să aducă o spusă
asemenea lui, dacă spun adevărul!
(35) Au fost creaţi din nimic ori sunt
ei creatorii?
(36) Au creat ei cerurile şi
pământul? Nu!... Ei nu sunt convinşi!
(37) Au ei comorile Domnului tău ori
le pot stăpâni?
(38) Au ei vreo scară de pe care
să asculte? Să vină cel care a ascultat dintre ei cu o
împuternicire desluşită!
(39) Dumnezeu o fi având fiice, iar voi
fii?
(40) Le ceri tu vreo răsplată?
Atunci ar fi împovăraţi de datorii!
(41) Au ei Taina, aşa încât să o
scrie?
(42) Vor vreun vicleşug? Cei care au
tăgăduit vor fi cei vicleniţi!
(43) Au ei un dumnezeu afară de
Dumnezeu? Mărire lui Dumnezeu. deasupra celor pe care I-i
alătură!
(44) Dacă văd o bucată de
cer năruindu-se, ei vor spune: “Sunt numai nori
vălătuciţi.”
(45) Lasă-i până când vor întâlni
Ziua în care vor fi trăsniţi,
(46) Ziua în care vicleşugul lor nu le
va mai sluji la nimic, Ziua în care nu vor mai fi ajutaţi.
(47) Ticăloşii vor avea parte de
o osândă înaintea acesteia, însă cei mai mulţi dintre ei nu vor
şti nimic.
(48) Rabdă pentru Judecata Domnului
tău, căci tu eşti sub ochii Noştri. Preamăreşte-L
cu laude pe Domnului tău când te scoli!
(49) Preamăreşte-L noaptea
şi la pălitul stelelor!
An-Najm
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Pe stelele ce asfinţesc!
(2) Prietenul vostru nu se
rătăceşte şi nici nu cade în greşeală:
(3) el nu vorbeşte din patimă.
(4) Aceasta este o Dezvăluire ce i-a
fost dezvăluită.
(5) I-a făcut-o cunoscută cel
tare la putere,
(6) cel cu iscusinţă, ce s-a
aşezat.
(7) pe orizontul cel mai înalt,
(8) apoi s-a apropiat stând aninat.
(9) El era la o depărtare de
două aruncături de suliţă
(10) şi atunci i-a dezvăluit
robului Său ceea ce i-a dezvăluit.
(11) Inima nu a socotit amăgire ceea
ce el a văzut.
(12) Vă îndoiţi de ceea ce el a
văzut?
(13) El l-a văzut încă o
dată,
(14) lângă Lotusul de la capăt
(15) unde se află Grădina
Lăcaşului,
(16) atunci când Lotusul era învăluit
de ceea ce era învăluit.
(17) Privirea sa nu s-a abătut şi
nici nu a fost stingherită.
(18) El a văzut semnele cele mari ale
Domnului său.
(19) Ce socotiţi despre Al-Lat şi
Al-Uzza,
(20) şi cealaltă, Manat, a treia?
(21) Veţi avea voi băieţi
şi El fete?
(22) Ce împărţire
samavolnică!
(23) Nu sunt decât nişte nume pe care
voi şi taţii voştri li le-aţi dat, fără ca
Dumnezeu să vă fi pogorât vouă vreo împuternicire pentru
aceasta. Părinţii voştri nu-şi urmează decât
închipuirea şi ceea ce poftesc sufletele lor, cu toate că le-a venit
de la Domnul lor călăuzire.
(24) Va avea omul ceea ce-şi
doreşte?
(25) Ale lui Dumnezeu sunt Viaţa de
Apoi şi Viaţa Dintâi.
(26) Câţi îngeri sunt în cer?
Mijlocirea lor nu va sluji la nimic decât după ce Dumnezeu îngăduie
aceasta pentru cine voieşte El şi pentru cel de care El este
mulţumit.
(27) Cei care nu cred în Viaţa de Apoi
dau îngerilor nume de femei.
(28) Ei nu au nici o
ştiinţă, ci urmează o închipuire. Închipuirea nu
slujeşte la nimic în faţa Adevărului.
(29) Îndepărtează-te de cel
care întoarce spatele amintirii şi care nu doreşte decât Viaţa
de Acum.
(30) Aceasta este toată întinderea
ştiinţei lor! Domnul tău îl ştie prea bine pe cel care se
rătăceşte de la calea Sa, precum îl ştie prea bine şi
pe cel drept călăuzit.
(31) Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri
şi de pe pământ. El îi va răsplăti pe cei care fac
răul după ceea ce fac, precum îi va răsplăti şi pe cei
care fac binele cu şi mai bine.
(32) Domnul tău este darnic la iertare
cu cei care se feresc de păcatele grele şi de desfrâu, precum şi
cu cei care săvârşesc greşeli uşoare. El vă ştie
prea bine de pe când v-a înălţat din pământ şi de pe când
eraţi feţi în pântecele mamelor voastre. Nu vă daţi voi
singuri mântuirea! El îi ştia prea bine pe cei care se tem!
(33) L-ai văzut pe cel care a întors
spatele,
(34) Are el ştiinţa Tainei ca s-o
poată vedea?
(35) Nu i s-a dat de ştire oare de
ceea ce era în sulurile lui Moise
(36) şi în cele ale lui Abraham cel
atât de credincios?
(37) Nimănui nu i se va pune în
cârcă povara altuia.
(38) Omul nu va avea decât ceea ce
trudeşte.
(39) Truda sa va fi recunoscută
(40) şi va fi din plin
răsplătit.
(41) La Domnul tău este capătul!
(42) El este Cel ce dăruieşte
râsul şi Cel ce dăruieşte plânsul.
(43) El este Cel ce dăruieşte
moartea şi Cel ce dăruieşte viaţa.
(44) El a creat perechea, bărbat
şi femeie,
(45) dintr-o picătură de
sămânţă după ce a fost vărsată.
(46) A Lui este Facerea cea de apoi.
(47) El îmbogăţeşte şi
îndestulează.
(48) El este Domnul lui Sirius.
(49) El i-a nimicit pe adiţii de
odinioară,
(50) precum şi pe tamudiţi — pe
nimeni n-a lăsat dintre ei —
(51) şi mai înainte pe poporul lui Noe
— oameni nedrepţi şi ticăloşi.
(52) El a dărâmat cetatea cea
de-a-ndoaselea,
(53) acoperind-o cu ceea ce trebuia s-o
acopere.
(54) Care sunt binefacerile Domnului
tău pe care tu le tăgădui?
(55) Aceasta este o mustrare dintre
mustrările dintâi.
(56) Cea care trebuie să se apropie,
se va apropia!
(57) Nimeni, afară de Dumnezeu, nu o
poate dezvălui.
(58) Sunteţi miraţi de
această spusă?
(59) Râdeţi în loc să
plângeţi?
(60) Voi sunteţi nepăsători!
(61) Prosternaţi-vă înaintea lui
Dumnezeu şi Lui închinaţi-vă!
(62) Se apropie Ceasul şi luna se
despică!
Al-Qamar
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Dacă ei văd vreun semn, se
întorc spunând: “Este o vrajă neîncetată!”
(2) Ei hulesc şi-şi urmează
poftele, însă fiece lucru este hotărât!
(3) Le-a venit dintre veşti una
înfricoşătoare
(4) cu o înţelepciune
pătrunzătoare. Prevenirile nu le sunt însă de folos!
(5) Întoarce-le spatele! În
Ziua când îi va chema Chemătorul la ceva fără seamăn,
(6) vor ieşi din morminte, cu
privirea smerită şi se vor grăbi către Chemător,
asemenea lăcustelor răzleţite.
(7) Tăgăduitorii vor spune
atunci: “Aceasta este o Zi grea!”
(8) Poporul lui Noe, înaintea lor, a hulit
şi ei l-au socotit pe robul Nostru mincinos. Ei au spus: “Este un
îndrăcit!” Şi astfel a fost alungat!
(9) El l-a chemat pe Domnul său:
“Sunt biruit! Ajută-mă!”
(10) Atunci am deschis stăvilarele
cerului dând drumul apelor vijelioase
(11) şi am rupt izvoarele pământului,
iar apele s-au contopit după o Poruncă dată.
(12) L-am dus pe Noe pe o corabie din
scânduri şi sfoară de curmal.
(13) El a plutit sub ochii noştri ca
răsplată de la Cel ce a fost tăgăduit.
(14) Şi Noi l-am lăsat ca semn.
Mai este cineva care îşi aminteşte?
(15) Cum au fost osânda Mea şi
prevenirile Mele!
(16) Noi am făcut uşor Coranul
întru amintire. Mai este cineva care îşi aminteşte?
(17) Adiţii au hulit. Cum au fost
osânda Mea şi prevenirile Mele!
(18) Noi am dezlănţuit împotriva
lor furtuna care urla într-o zi nefericită şi nesfârşită.
(19) Acea furtună i-a smuls pe oameni
de parcă ar fi fost trunchiuri găunoase de curmali.
(20) Cum au fost osânda Mea şi
prevenirile Mele!
(21) Am făcut uşor Coranul întru
amintire. “Mai este cineva care-şi aminteşte?
(22) Tamudiţii au socotit prevenirile
minciunii
(23) şi au spus: “Să urmăm
un om asemenea nouă? Atunci am fi în rătăcire şi nebunie.
(24) Amintirea i-a fost aruncată când
se afla printre noi? Nu! Atunci este un mincinos neruşinat!”
(25) Mâine vor afla însă cine este
mincinosul neruşinat.
(26) Le vom trimite o cămilă ca
ispită. Urmăreşte-i şi ai răbdare!
(27) Dă-le de ştire că apa
trebuie împărţită între ei şi că fiecare va bea la
rândul său.
(28) Ei îl chemă pe unul de-al lor
care o luă şi o ologi.
(29) Cum au fost osânda Mea şi
prevenirile Mele!
(30) Noi le-am trimis un singur
Strigăt şi s-au făcut asemenea nuielelor uscate pe care le
aruncă îngrăditorul.
(31) Noi am făcut uşor Coranul
întru amintire. Mai este cineva care să-şi amintească?
(32) Poporul lui Lot a socotit prevenirile
minciuni.
(33) Noi am dezlănţuit o
furtună de pietre împotriva lor, în afară de casa lui Lot pe care am
mântuit-o în zori
(34) ca o binefacere de la Noi, căci
aşa îi răsplătim pe cei mulţumitori.
(35) Noe îi prevenise de tăria
Noastră, însă ei au trecut peste aceste preveniri ale sale.
(36) Ei i-au vrut oaspeţii săi de
la el, însă Noi le-am lovit ochii cu orbire. “Gustaţi osânda Mea
şi prevenirile Mele!”
(37) Mâine în zori o osândă
hotărâtă îi aşteaptă!
(38) “Gustaţi osânda Mea şi
prevenirile Mele!”
(39) Noi am făcut uşor Coranul
întru amintire. Mai este cineva care să-şi amintească?
(40) Prevenirile au ajuns şi la
oamenii lui Faraon,
(41) însă ei au socotit semnele
Noastre minciuni. Atunci i-am luat cum ia un puternic, tare!
(42) Tăgăduitorii voştri
sunt mai buni decât aceia? Ori poate aveţi vreo mântuire în condici?
(43) Ei vor spune: “Sântem o mulţime
biruitoare!”
(44) Această mulţime va fi
înfrântă însă, iar ei vor întoarce spatele.
(45) Va veni însă Ceasul când
iarăşi se vor întâlni, ceasul cel prea dureros şi prea amarnic.
(46) Nelegiuiţii sunt în
rătăcire şi nebunie.
(47) În Ziua când vor fi târâţi
cu faţa în jos în Foc, li se va spune: “Gustaţi mângâierea Focului
mistuitor!”
(48) Noi am creat totul cu măsură.
(49) Porunca Noastră este un singur
cuvânt iute precum clipitul ochilor.
(50) Noi i-am dat pierzaniei pe
părtaşii voştri. Mai este cineva care să-şi
amintească?
(51) Orice lucru pe care îl fac este în
condici,
(52) fie mare, fie mic, acolo stă
scris.
(53) Cei care se tem de Dumnezeu vor
trăi în Grădini cu râuri,
(54) în lăcaşul Adevărului,
la un Rege Puternic.
(55) Milosul
Ar-Rahmaan
Madinan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) a dat ştiinţa Coranului.
(2) El a făcut omul
(3) şi apoi i-a dat ştiinţa
vorbirii.
(4) Soarele şi luna le-a făcut
cu socoteală.
(5) Stelele şi copacii Lui i se
închină.
(6) Cerul l-a înălţat şi a
statornicit cântarul.
(7) Să nu umflaţi la cântar,
(8) ci faceti cântărirea drept
şi nu păgubiţi la cântar!.
(9) El a hotărnicit făpturilor
(10) El a hotărnicit făpturilor
(11) pe care sunt roade, curmali cu
ciorchini,
(12) grâne cu ale lor paie şi ierburi
miresmate.
(13) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(14) Din lut a făcut omul precum
ulcioarele,
(15) iar ginii i-a făcut din pară
de foc.
(16) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(17) Domn al celor două
Răsărituri, Domn al celor două Asfinţituri!
(18) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(19) El a făcut cele două
mări gata să se contopească,
(20) însă a pus o stavilă între
ele pe care nu o trec.
(21) Aşadar, care sunt binefacerile Domnului
vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(22) Din ele se scot mărgăritare
şi mărgean.
(23) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(24) Ale Lui sunt corăbiile ce pe
mări se sumeţesc ca munţii.
(25) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(26) Totul de pe pământ este pieritor,
numai faţa Domnului tău
(27) dăinuie în mărire şi în
cinstire.
(28) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(29) Cei din ceruri şi de pe
pământ Lui îi cer ajutorul, iar El, în fiece zi, îşi arată
puterea.
(30) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(31) Curând ne vom îngriji de voi doi,
poveri ce sunteţi!
(32) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(33) O, adunări de ginni şi de
oameni! De puteţi străpunge tăriile cerurilor şi ale
pământului, străpungeţi-le! Nu le veţi putea însă
străpunge decât dacă veţi avea împuternicire.
(34) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(35) Vor fi trimise asupra voastră, a
amândurora, jerbe de foc şi de aramă topită şi nu veţi
fi oblăduiţi.
(36) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(37) Când cerul se va despica, roşu ca
un pergament scorojit...
(38) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(39) În ziua aceea, nici om, nici
ginn nu vor fi întrebaţi de păcatele lor.
(40) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(41) Păcătoşii vor fi
ştiuţi după semnele lor şi vor fi apucaţi de păr
şi de picoare.
(42) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(43) Aceasta este Gheena pe care
nelegiuţii o socot minciună.
(44) Ei vor rătăci între ea
şi o apă clocotindă.
(45) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(46) Două grădini vor fi
dăruite celor temători de înălţimea Domnului lor...
(47) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(48) ...cu ramuri în floare,...
(49) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(50) ...în care curg două izvoare...
(51) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(52) ...şi au din tot rodul perechi.
(53) Aşadar, care sunt binefacerile Domnului
vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(54) Ei vor sta pe aşternuturi
căptuşite cu brocart, iar rodul celor două grădini le va
sta la îndemână.
(55) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(56) Acolo le vor întâlni pe cele cu
priviri nevinovate pe care nici om, nici ginn nu le-au atins înaintea lor.
(57) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(58) Ele vor fi asemenea hiacintului
şi mărgeanului.
(59) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(60) Răsplata binelui poate fi oare
altceva decât un bine?
(61) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(62) Şi mai sunt două grădini
peste cele două,...
(63) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(64) ...cu umbră deasă,...
(65) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(66) ...din care ţâşnesc
două izvoare,...
(67) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(68) ...în ele sunt roade, curmali şi
rodii.
(69) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(70) Acolo vor fi fecioare frumoase şi
bune...
(71) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(72) ...şi hurii la umbră de
corturi,...
(73) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(74) ...şi pe care nici om, nici ginn
nu le-au atins înaintea lor.
(75) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(76) Vor sta sprijiniţi pe perne
verzi, întinşi pe frumoase covoare.
(77) Aşadar, care sunt binefacerile
Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
(78) Binecuvântat fie Numele Domnului
tău în mărire şi cinstire!
Al-Waaqia
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Când faptul se va împlini,
(2) nimeni nu-l va mai socoti minciună.
(3) El coboară, El ridică!
(4) Când pământul va fi zgâlţâit
din ţâţâni,
(5) când munţii vor fi
făcuţi fărâme
(6) şi vor fi precum praful
spulberat,
(7) atunci veţi fi voi de trei
feluri.
(8) Cei de-a dreapta! Cine vor fi oare cei
de-a dreapta?
(9) Cei de-a stânga! Cine vor fi oare cei
de-a stânga?
(10) Cei înainte mergători.
Înainte mergătorii,
(11) ei vor fi cei apropiaţi.
(12) În Grădinile Plăcerii
(13) vor fi mulţime dintre primii
(14) şi puţinii dintre ultimii,
(15) pe paturi împletite,
(16) întinşi pe ele faţă în
faţă.
(17) Flăcăiandri nemuritori vor
umbla printre ei
(18) cu potire şi ibrice, şi un
pocal de la izvor
(19) de care nu-i va durea capul şi
nici nu se vor îmbăta;
(20) fructele vor fi pe alese
(21) şi carnea de pasăre
după poftă.
(22) Vor avea acolo hurii cu ochi
(23) asemenea mărgăritarelor
ascunse
(24) drept răsplată a faptelor
lor.
(25) Şi nu vor auzi acolo vorbe
deşarte şi nici învinuiri de păcate
(26) ci numai un singur cuvânt: “Pace!...
Pace!”
(27) Cei de-a dreapta! Ce va fi cu cei de-a
dreapta?
(28) Ei vor sta sub lotuşi
despinaţi,
(29) sub salcâmi frumos înşiraţi.
(30) sub umbră întinsă,
(31) lângă apă curgătoare,
(32) cu fructe din belşug
(33) neculese dinainte şi neoprite,
(34) pe aşternuturi înălţate.
(35) Noi le-am făcut pe ele în chip
deosebit,
(36) Noi le-am făcut fecioare,
(37) iubitoare, însoţitoare
(38) celor de-a dreapta.
(39) Mulţi vor fi dintre cei dintâi
(40) şi mulţi vor fi dintre cei
de pe urmă.
(41) Cei de-a stânga! Ce va fi cu cei de-a
stânga?
(42) Ei vor sta sub un vânt arzător
într-o apă clocotindă,
(43) sub o umbră de fum negru,
(44) nici răcoroasă şi nici
plăcută.
(45) Înainte îndestulaţi fiind,
(46) stăruiau în marele păcat.
(47) Ei spuneau: “După ce vom muri
şi vom fi ţărână şi oase, vom mai fi noi oare
sculaţi
(48) ori strămoşii noştri
dintâi?”
(49) Spune: “Cei dintâi şi cei de pe
urmă,
(50) vor fi adunaţi la vremea
cunoscută a unei Zile.”
(51) O, voi cei rătăciţi,
cei hulitori!
(52) Veţi mânca fructe din copacul
Zaqqum
(53) până vă veţi umple
burţile,
(54) apoi veţi bea după ele
apă clocotindă —
(55) veţi bea precum cămilele
însetate.
(56) Aşa va fi găzduirea lor în
Ziua Judecăţii!
(57) Noi v-am creat. De ce nu credeţi
totuşi?
(58) Vedeţi sămânţa pe care
o vărsaţi?
(59) Voi aţi creat-o ori Noi suntem
Creatorii?
(60) Noi am sorocit moartea printre voi
şi nimeni nu Ne-o poate lua înainte
(61) ca să vă înlocuim cu
alţii asemenea vouă şi să vă facem cum voi nici nu
ştiţi.
(62) Cunoaşteţi întâia facere? De
ce nu vă aduceţi aminte însă?
(63) Aţi văzut ceea ce aţi
arat?
(64) Voi îl veţi semăna ori Noi
vom fi Semănătorii?
(65) Dacă am vrea, l-am face pustiu.
V-ar mai arde, atunci, de glume?
(66) “Iată-ne datornici,
(67) ba chiar de tot lipsiţi!”
(68) Aţi văzut apa pe care o
beţi?
(69) Voi aţi pogorât-o din nori ori
Noi suntem Cei care am pogorât-o?
(70) Dacă am vrea, am face-o
amară! De ce nu mulţumiţi totuşi!
(71) Aţi văzut focul pe care-l
aprindeţi?
(72) Voi aţi făcut să
crească copacul lui ori Noi suntem cei care l-am făcut?
(73) Noi am făcut toate acestea drept
amintire şi bucurie pentru călătorii pustiului.
(74) Preamăreşte numele Domnului
tău cel Mare.
(75) Nu!... Jur pe asfinţitul
stelelor!
(76) Şi este un jurământ,
dacă ştiţi, greu!
(77) Acesta este un Coran Prea-cinstit.
(78) dintr-o Carte ascunsă.
(79) Să nu-l atingă decât cei
curaţi,
(80) căci este o Pogorâre de la Domnul
lumilor!
(81) Vă îndoiţi de această
spusă?
(82) Vreţi să vă
câştigaţi traiul hulind?
(83) Când sufletul dă să
iasă
(84) şi voi, în clipa aceea îl
priviţi,
(85) Noi suntem mult mai aproape de el
decât voi cei ce-l înconjuraţi, însă nu Ne puteţi zări.
(86) Dacă nu aţi fi printre cei
care vor fi judecaţi,
(87) de ce nu întoarceţi acest suflet,
dacă spuneţi adevărul?
(88) Dacă acest om este dintre cei
apropiaţi de Dumnezeu,
(89) va găsi tihna, parfumurile
şi Grădinile Plăcerii.
(90) Dacă este dintre cei de-a
dreapta:
(91) “Pace ţie!... Tu eşti cu cei
de-a dreapta!”
(92) Dacă este însă dintre
hulitorii rătăciţi,
(93) va fi găzduit în apă
clocotindă
(94) şi apoi aruncat în Iadul cu
flăcări.
(95) Acesta este Adevărul sigur!
(96) Preamăreşte Numele Domnului
tău cel Mare!
Al-Hadid
Madinan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Cele din ceruri şi de pe
pământ îl preamăresc pe Dumnezeu. El este Puternicul, Înţeleptul.
(2) A Lui este împărăţia
cerurilor şi a pământului. El dăruieşte viaţa şi
dăruieşte moartea. El asupra tuturor are putere.
(3) El este Întâiul şi Ultimul,
Cel din afară şi Cel din lăuntru. El este Atotcunoscător.
(4) El este Cel ce a creat cerurile
şi pământul în şase zile, apoi s-a aşezat pe Tron. El
ştie ceea ce intră în pământ şi ce iese din el, precum
şi ceea ce coboară din cer şi ceea ce urcă la el. Oriunde
aţi fi, El este cu voi. Dumnezeu este Văzător a ceea ce
făptuiţi,
(5) A Lui este împărăţia
cerurilor şi a pământului. Poruncile, la El, se întorc.
(6) El face ca noaptea să
străpungă ziua şi ca ziua să străpungă noaptea.
El este Cunoscător al lăuntrului inimilor
(7) Credeţi în Dumnezeu şi în
trimisul Său! Dăruiţi din ceea ce v-a dat ca urmaşi. Cei
dintre voi care au crezut şi au dăruit vor avea o mare
răsplată.
(8) De ce nu credeţi în Dumnezeu,
când trimisul vă cheamă să credeţi în Domnul vostru? El a
încheiat un legământ cu voi, dacă spuneţi adevărul!
(9) El este Cel ce pogoară asupra
robului Său semne vădite ca să vă scoată din
întunecimi către lumină. Dumnezeu este Blând şi Milostiv cu voi.
(10) Ce aveţi de nu dăruiţi
pentru calea lui Dumnezeu, atunci când moştenirea cerurilor şi a
pământului este a lui Dumnezeu? Voi nu sunteţi toţi deopotrivă:
cel care a dăruit şi a luptat înainte de biruinţă este pe o
treaptă mai înaltă decât cei care au dăruit şi au luptat
după aceea. Tuturor Dumnezeu le făgăduieşte prea binele.
Dumnezeu este Ştiutor a ceea ce făptuiţi.
(11) Cine este cel care dă un frumos
împrumut lui Dumnezeu? El îi înapoiează îndoit şi are o
răsplată îmbelşugată.
(12) Într-o zi îi vei vedea pe
credincioşi şi pe credincioase a căror lumină se va zori
înaintea şi în dreapta lor: “O veste bună vouă, astăzi!
Grădini pe sub care curg râuri, unde veţi veşnici! Aceasta este
fericirea cea mare.”
(13) Într-o Zi făţarnicii
şi făţarnicele vor spune credincioşilor:
“Aşteptaţi-ne să luăm din lumina voastră.” Li se va
spune: “Întoarceţi-vă şi veţi găsi lumină!”
Un zid cu poartă va fi înălţat între ei. În lăuntrul
lui va fi milostivenia, iar în afara lui osânda.
(14) Ei le vor striga credincioşilor:
“Nu aţi fost împreună cu noi?” Aceştia vor zice: “Ba da! Voi
v-aţi ispitit pe voi înşivă, aţi tărăgănat
şi v-aţi îndoit. Nădejdile voastre v-au înşelat până
ce a venit Porunca lui Dumnezeu. Înşelătorul v-a înşelat
cu privire la Dumnezeu.
(15) Astăzi, nu se ia nici o
răscumpărare, nici de la voi, nici de la tăgăduitori.
Limanul vostru este Focul: el este însoţitorul vostru. Ce rea devenire!
(16) Nu a venit oare clipa ca inimile
credincioşilor să se smerească auzind amintirea lui Dumnezeu
şi ceea ce s-a pogorât din Adevăr şi să nu fie asemenea
celor care au primit altădată Cartea? Vreme îndelungată a trecut
peste ei, inimile li s-au împietrit, iar mulţi sunt desfrânaţi.
(17) Să ştiţi că
Dumnezeu va da viaţă pământului după moarte. Noi v-am
desluşit semnele! Poate veţi pricepe!
(18) Bărbaţilor şi femeilor
care dau milostenie, cei care dau un frumos împrumut lui Dumnezeu, El li-l
dă îndoit înapoi. Ei vor avea o răsplată îmbelşugată.
(19) Drepţi sunt cei care cred în
Dumnezeu şi în trimisul Său, ei sunt martorii Domnului lor de la care
îşi vor primi răsplata şi lumina. Cei care au tăgăduit
şi au socotit semnele Noastre minciuni vor fi soţii Focului.
(20) Să ştiţi că
Viaţa de Acum nu este decât un joc, o desfătare, o găteală
fără rost, o luptă a trufiilor voastre, o duşmănie în
a aduna cât mai multe averi şi a avea cât mai mulţi prunci. Ea este
asemenea unei răpăieli de ploaie; verdeaţa ce va creşte
după ea place tăgăduitorilor, apoi se usucă. Tu o vezi cum
se îngălbeneşte, apoi se usucă şi se
fărâmiţează. În Viaţa de Apoi, veţi avea fie o
osândă aprigă, fie iertarea şi mulţumirea lui Dumnezeu.
Viaţa de Acum nu este decât o plăcere înşelătoare.
(21) Grăbiţi-vă către
iertarea Domnului vostru, către Grădina cea mare cât cerul şi
pământul, pregătită celor care au crezut în Dumnezeu şi în
trimişii Săi. Aceasta este harul lui Dumnezeu pe care El îl
dăruieşte cui voieşte. Dumnezeu este Stăpânul Harului cel
Mare!
(22) Nici o nenorocire nu atinge
pământul şi nici pe voi înşivă fără ca aceasta
să nu fie scrisă într-o Carte, înainte chiar de a fi
descătuşat-o. Aceasta Îi este lesne lui Dumnezeu!
(23) Aceasta ca să nu vă
mâhniţi de ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă
bucuraţi de ceea ce El v-a dat. Dumnezeu nu îl iubeşte pe
lăudărosul îngâmfat
(24) şi nici pe zgârciţii ce
poruncesc oamenilor să fie zgârciţi. Cel care întoarce spatele
să ştie că Dumnezeu este Bogatul, Lăudatul.
(25) Noi i-am trimis pe trimişii
Noştri cu dovezi vădite. Noi am pogorât odată cu ei Cartea
şi balanţa ca oamenii să se poarte drept. Noi am pogorât de
asemenea fierul în care este o nenorocire cumplită şi în care sunt
foloase oamenilor pentru ca Dumnezeu să-i ştie pe cei ce-L ajută
pe El, precum şi trimişii Săi, în taină. Dumnezeu este
Tare, Puternic.
(26) Noi i-am trimis pe Noe şi pe
Abraham şi i-am dat seminţiei lor proorocirea şi Cartea. Unii au
fost călăuziţi, alţii — cei mai mulţi — au fost
desfrânaţi.
(27) Noi am trimis pe urmele lor alţi
trimişi de-ai Noştri. Noi l-am trimis pe Iisus, fiul Mariei. Noi i-am
dat lui Evanghelia şi am pus în inimile celor care îl urmau blândeţea
şi milostenia, însă călugăria pe care ei au întemeiat-o,
Noi nu le-am scris-o decât pentru a căuta mulţumirea lui Dumnezeu. Ei
nu au păzit-o însă aşa cum se cuvenea s-o păzească.
Cei care crezură, dintre ei, avură răsplata, însă
mulţi fură desfrânaţi!
(28) O, voi cei ce credeţi!
Temeţi-vă de Dumnezeu! Credeţi în trimisul Său pentru ca
Dumnezeu să vă dea îndoit din milostivenia Sa şi să vă
dăruiască o lumină în care să mergeţi şi să
vă ierte vouă. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
(29) Oamenii Cărţii să
ştie că nu pot nimic asupra harului lui Dumnezeu. Harul este în mâna
lui Dumnezeu şi El îl dăruie cui voieşte. Dumnezeu este
Stăpânul Harului cel Mare!