Part 29

Al-Mulk

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Binecuvântat fie Cel ce are în mâna Sa împărăţia, Cel ce asupra tuturor are putere,

(2) Cel ce a creat viaţa şi moartea ca să dovedească care dintre voi este mai bun la faptă. El este Puternic, Iertător.

(3) Binecuvântat fie Cel ce a creat cele şapte ceruri puse unele asupra altora! Nu vei vedea în creaţia Milostivului nici o nepotrivire. Întoarce-ţi privirea! Zăreşti pe undeva vreun cusur?

(4) Roteşte-ţi apoi privirea încă de două ori! Şi privirea ţi se va întoarce obosită, slăbită.

(5) Noi am împodobit cerul cel mai apropiat cu lumini pe care le-am făcut ca să-i lovim pe diavolii cărora le-am pregătit şi osânda Iadului.

(6) Cei care L-au tăgăduit pe Domnul lor vor avea parte de osânda Gheenei. Ce rea devenire!

(7) Când vor fi aruncaţi acolo, vor auzi un răget, iar Gheena va clocoti

(8) gata să se sfarme de furie. De fiece dată când o ceată îi este aruncată, păzitorii săi vor întreba: “Nu vi s-a predicat şi vouă?”

(9) Ei vor spune: “Ba da, cineva a venit să ne predice, însă noi l-am hulit zicându-i: ‘Dumnezeu n-a pogorât nimic, iar voi sunteţi într-o adâncă rătăcire.’”

(10) Ei vor spune: “Dacă noi am fi ascultat ori dacă am fi înţeles, nu am fi fost acum printre soţii Focului.”

(11) Ei şi-au recunoscut păcatul. Să piară soţii Focului!

(12) Cei care s-au temut de Domnul lor întru Taină vor avea iertare şi mare răsplată.

(13) Fie că vă tăinuiţi vorbele, fie că le spuneţi tare, El cunoaşte lăuntrul inimilor voastre.

(14) Nu cunoaşte El ceea ce a creat, El, Pătrunzătorul, Cunoscătorul?

(15) El a făcut pământul supus vouă. Străbateţi marile sale întinderi şi mâncaţi din dăruirea Lui. Către El va fi Învierea.

(16) Credeţi oare că Cel ce este în Cer nu poate face pământul să vă înghită? Iată-l cum se zgâlţâie!

(17) Credeţi oare că Cel ce este în Cer nu poate dezlănţui asupra voastră o furtună de pietre? Atunci veţi şti ce a însemnat predica Mea!

(18) Cei dinaintea lor au hulit. Şi cum a fost mustrarea Mea!

(19) Ei nu văd păsările deasupra lor cum îşi întind şi îşi strâng aripile? Numai Milostivul le ţine acolo. El este Atotvăzător.

(20) Cel ce are o oştire pentru voi, vă poate ajuta în locul Milostivului? Tăgăduitorii sunt în amăgire.

(21) Cine v-ar putea hrăni, dacă Dumnezeu şi-ar lua darurile înapoi? Ei se încăpăţânează însă în obrăznicie şi ură.

(22) Cel care merge cu capul în jos este mai bine călăuzit decât cel care merge pe Calea cea Dreaptă cu capul sus?

(23) Spune: “El este Cel ce a făcut să vă naşteţi. El v-a dat auzul, văzul şi inimile.” Voi sunteţi însă atât de puţin recunoscători!

(24) Spune: “El este Cel ce v-a împrăştiat pe pământ şi la El veţi fi iarăşi strânşi.”

(25) Ei vor spune: “Când se va împlini această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”

(26) Spune: “Ştiinţa nu este decât la Dumnezeu. Eu nu sunt decât un predicator cu vorba limpede!”

(27) Când cei care tăgăduiesc o vor vedea de aproape, chipurile li se vor schimonosi. Li se va spune: “Aceasta este ceea ce aţi chemat!”

(28) Spune: “Ce credeţi? Fie că Dumnezeu mă va nimici pe mine şi pe cei dimpreună cu mine, fie că se va milostivi de noi, însă cine îi va apăra pe tăgăduitori de osânda dureroasă?”

(29) Spune: “El este Milostivul! Noi credem în El. Lui ne încredinţăm.” Veţi şti atunci cine este într-o rătăcire făţişă!

(30) Spune: “Ce credeţi? Dacă apa voastră se va scurge în pământ peste noapte cine vă va mai da apă de izvor?”

Al-Qalam

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Nun. Pe condei şi pe ceea ce scriu ei!

(2) Tu, har Domnului tău, nu eşti îndrăcit!

(3) O răsplată necurmată vei avea!

(4) Tu ai o fire prea-înălţată.

(5) Ai să vezi şi au să vadă,

(6) care dintre voi este apucatul.

(7) Domnul tău îi ştie prea bine pe cei care s-au rătăcit de la Calea Sa, precum îi ştie prea bine pe cei călăuziţi.

(8) Nu da ascultare celor care hulesc.

(9) Ar dori să-i măguleşti, ca şi ei să te măgulească.

(10) Nu da ascultare celui care se tot jură, însă este om de nimic,

(11) şi nici clevetitorului care umblă cu bârfa,

(12) nici celui care se pune în calea binelui, călcător de lege şi păcătos,

(13) nici celui lacom care, pe deasupra, mai este şi lepădat.

(14) Nu-i da ascultare chiar de este avut în bogăţie şi fii.

(15) Când versetele Noastre îi sunt citite, el spune: “Poveşti de-ale celor dintâi!”

(16) Atunci, Noi îl vom însemna pe nas!

(17) Noi îi vom pune la încercare, precum i-am pus pe stăpânii grădinii care juraseră că dimineaţa o vor culege toată,

(18) fără nici o îngrădire.

(19) O urgie de la Domnul tău a trecut peste ea, în vreme ce ei dormeau,

(20) iar dimineaţa, era ca şi culeasă!

(21) Sculându-se de dimneaţă, au început să se strige:

(22) “Plecaţi devreme la ogor, de sunteţi cu adevărat culegători.”

(23) Şi plecară la drum şuşotind între ei:

(24) “Astăzi, nu cumva să intre vreun sărman peste voi!”

(25) Plecară devreme cu aceasta în gând, deşi aveau destul.

(26) Când o văzură, spuseră: “Precis ne-am rătăcit!”

(27) Suntem acum lipsiţi de tot!”

(28) Cel mai cumsecade dintre ei spuse: “Nu v-am spus eu să-l fi preamărit pe Dumnezeu?”

(29) Ei spuseră: “Mărire Domnului nostru! Da, am fost nedrepţi.”

(30) Şi ei se întoarseră atunci unii către alţii dojenindu-se.

(31) Ei spuseră: “Vai nouă! Am fost nişte ticăloşi!

(32) Poate Domnul nostru ne va da nouă în schimb ceva mai bun decât aceasta. Către Domnul nostru noi căutăm.”

(33) Aceasta le-a fost osânda, însă osânda din Viaţa de Apoi va fi mult mai mare. O, dacă ar şti!

(34) Cei care se tem de Dumnezeu au, la Domnul lor, Grădinile Plăcerii.

(35) Cum să-i facem pe cei supuşi deopotrivă cu cei nelegiuiţi?

(36) Ce aveţi? Cum judecaţi?

(37) Aveţi vreo carte din care învăţaţi?

(38) Din care aveţi ce alege?

(39) Ori aveţi jurăminte de la Noi care ajung până în Ziua Învierii că veţi avea ceea ce judecaţi voi?

(40) Întreabă-i: “Care, dintre voi, este chezaş?”

(41) Au dumnezei-părtaşi? Să vină cu părtaşii lor, dacă spun adevărul.

(42) În Ziua când picioarele vor fi dezgolite, vor fi chemaţi să se prosterneze, însă nu vor mai putea.

(43) Îşi vor lăsa privirile în jos şi vor fi acoperiţi de ruşine, căci au fost chemaţi să se prosterneze pe când erau sănătoşi.

(44) Lasă-Mă cu cel care socoate mincinoasă această Spusă, Noi îl vom duce din treaptă în treaptă pe unde nici nu ştie!

(45) Eu le mai dau un răgaz. Vicleşugul meu este fără greş!

(46) Le ceri tu vreo răsplată? Atunci ar fi împovăraţi de datorii strivitoare.

(47) Ori sunt ei atât de aproape de Taină încât scriu!

(48) Rabdă întru judecata Domnului tău şi nu fi ca Omul din peşte care striga pe când se înăbuşea!

(49) Dacă un har de la Domnul său nu l-ar fi ajuns, ar fi fost aruncat ca un blestemat pe pământul gol.

(50) Domnul său l-a ales şi l-a făcut dintre cei drepţi.

(51) Tăgăduitorii mai că te străpung cu privirea când aud amintirea şi spun: “Cu adevărat este îndrăcit!”

(52) Aceasta nu este însă decât o amintire pentru lumi!

Al-Haaqqa

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Cea care înconjoară!

(2) Ce este cea care înconjoară?

(3) Cum vei şti tu oare ce este cea care înconjoară?

(4) Tamudiţii şi adiţii au socotit-o pe cea care bate minciună!

(5) Tamudiţii pieriră în tunete şi fulgere.

(6) Adiţii pieriră în vântul şuierător, năpraznic,

(7) pe care l-am dezlănţuit asupra lor şapte nopţi şi opt zile de prăpăd. Să fi văzut poporul acela trântit ca nişte găunoase buturugi de curmal!

(8) Vezi, cumva, c-ar fi rămas ceva după ei?

(9) Faraon şi cei care au trăit înaintea lui, precum şi cetăţile cele de-a-ndoaselea, au adus păcatul.

(10) Ei nu au dat ascultare trimisului Domnului lor şi Dumnezeu i-a luat fără zăbavă.

(11) Când apele s-au revărsat, v-am luat în arcă,

(12) ca să vă facem vouă din aceasta o amintire pe care urechea păstrătoare să o păstreze.

(13) Când se va suna din trâmbiţă o dată,

(14) când pământul şi munţii vor fi căraţi şi fărâmiţaţi deodată,

(15) cea care cade neapărat în Ziua aceea va cădea,

(16) iar cerul se va crăpa şi se va despica în Ziua aceea.

(17) Îngerii se vor ţine de marginile lui, iar opt dintre ei vor purta Tronul Domnului în Ziua aceea.

(18) În Ziua aceea veţi fi întorşi pe toate părţile şi nici o taină de-a voastră nu va rămâne ascunsă.

(19) Celui ce i se va da cartea sa în mâna dreaptă va spune: “Iată, citiţi cartea mea!

(20) Îmi închipui că îmi voi găsi socoteala!”

(21) El va avea un trai plăcut

(22) într-o Grădină prea-înaltă,

(23) cu roade de cules la îndemână.

(24) “Mâncaţi şi beţi în pace ca răsplată a ceea ce aţi săvârşit în zilele duse.”

(25) Celui ce i se va da cartea sa în mâna stângă va spune: “Vai mie! Ce bine ar fi fost de nu mi s-ar fi dat cartea

(26) şi nu mi-aş fi ştiut socoteala!

(27) Vai! Ce bine era de-ar fi fost săvârşitoare (moartea)!

(28) Averea la nimic nu mi-a slujit

(29) şi puterea mi-a pierit!”

(30) “Luaţi-l şi înjugaţi-l!

(31) Aruncaţi-l în Iad!

(32) Legaţi-l apoi cu un lanţ de şaptezeci de coţi.”

(33) El nu credea în Dumnezeu cel Mare

(34) şi nu îndemna pe nimeni să ospăteze sărmanul.

(35) Astăzi, nu mai are nici un prieten apropiat,

(36) nici mâncare afară de ghislin

(37) pe care o mănâncă numai păcătoşii.

(38) Ba nu! Jur pe ceea ce vedeţi

(39) şi pe ceea ce nu vedeţi!

(40) Acestea sunt spusele unui trimis cinstit,

(41) şi nu sunt spusele unui poet — atât de puţin credeţi!

(42) şi nici ale unui prezicător — atât de puţin cugetaţi!

(43) Ci este o Pogorâre de la Domnul lumilor!

(44) Dacă acesta ar fi făcut născociri asupra Noastră,

(45) l-am fi apucat cu mâna dreaptă,

(46) apoi i-am fi tăiat vena gâtului

(47) şi nici unul dintre voi nu ne-ar fi putut sta în cale!

(48) Aceasta este drept amintire celor temători,

(49) însă Noi ştim că unii dintre voi o socotesc minciună!

(50) Ea este tânguire celor tăgăduitori!

(51) Acesta este Adevărul cel adevărat!

(52) Preamăreşte Numele Domnului tău cel Mare!

Al-Ma'aarij

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Unul a cerut o osândă ce va să cadă

(2) asupra tăgăduitorilor şi nimeni să nu-i poată sta în cale,

(3) căci vine de la Dumnezeu, Stăpânul Treptelor

(4) pe care îngerii şi Duhul le urcă către El într-o zi cât cincizeci de mii de ani.

(5) Rabdă-i cu cuviincioasă răbdare.

(6) Ei o văd departe,

(7) însă Noi o vedem aproape.

(8) Cerul, în Ziua aceea, va fi ca argintul topit,

(9) iar munţii ca lâna scărmănată.

(10) Nici un prieten nu va întreba de prietenul său apropiat,

(11) chiar de le va fi dat să se vadă. Nelegiuitul ar dori în Ziua aceea să-şi ispăşească osânda prin fiii săi,

(12) prin soţia sa, prin fratele său,

(13) prin obştea sa care-l adăpostea

(14) şi prin toţi de pe pământ, numai ca el să scape.

(15) Iată însă văpaia,

(16) jupuitoare de ţeste,

(17) chemându-i pe cei care au dat înapoi şi au întors spatele,

(18) pe cei care au strâns şi au grămădit.

(19) Omul a fost creat nestatornic:

(20) când îl atinge răul, este neliniştit;

(21) când îl atinge binele, este zgârcit

(22) afară de cei rugători,

(23) de cei care în rugăciune sunt stăruitori

(24) şi de cei din ale căror averi au parte

(25) creşetorul şi lipsitul,

(26) afară de cei care socot adevărată Ziua Judecăţii

(27) şi se tem de osânda Domnului lor

(28) — osânda Domnului lor este fără scăpare,

(29) de cei care îşi păzesc cele ruşinoase

(30) şi intră numai la soţiile lor ori la roabele lor şi n-au de ce să fie dojeniţi,

(31) pe când cei care poftesc dincolo de aceasta sunt călcători de lege,

(32) afară de cei care păzesc cele încredinţate lor, precum şi legămintele lor;

(33) de cei care sunt drepţi în mărturia lor,

(34) de cei care se îngrijesc de rugăciunile lor.

(35) Aceştia vor fi cei cinstiţi în Grădini!

(36) De ce tăgăduitorii se grăbesc către tine,

(37) venind în cete din dreapta şi din stânga?

(38) Fiece ins dintre ei ar dori să intre într-o Grădină a Plăcerii!

(39) Ba nu! Noi i-am creat din ceea ce ştiu.

(40) Ba nu! Jur pe Domnul Răsăritului şi al Asfinţitului că Noi avem putinţa

(41) să-i înlocuim oricând cu alţii mai buni decât ei şi nimeni nu Ne-o poate lua înainte.

(42) Lasă-i să pălăvrăgească şi să se joace până când vor întâlni Ziua ce le-a fost făgăduită,

(43) Ziua când vor ieşi din morminte în goană de parcă ar fugi spre pietrele înălţate,

(44) cu ochii în pământ, prigoniţi de umilinţă. Aceasta este Ziua ce le-a fost făgăduită!

Nooh

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Noi l-am trimis pe Noe poporului său: “Previne-ţi poporul înainte să-i vină o dureroasă osândă!”

(2) El spuse: “O, popor al meu! Eu vouă vă sunt predicator limpede la vorbă.

(3) Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Temeţi-vă de El! Daţi-i ascultare!

(4) El vă iartă vouă din păcatele voastre şi vă dă vouă un răgaz până la un anumit soroc. Când va veni însă sorocul lui Dumnezeu, nimic nu-l va întârzia. O, dacă aţi şti!”

(5) El spuse: “Domnul meu! Eu mi-am chemat poporul noapte şi zi,

(6) însă chemarea mea mai mult i-a pus pe fugă.

(7) De fiece dată când i-am chemat ca Tu să le ierţi lor, ei şi-au băgat degetele în urechi, s-au înfăşurat în veşmintele lor şi s-au înverşunat arătându-se plini de mândrie.

(8) I-am chemat răspicat.

(9) Le-am spus pe faţă şi în taină.

(10) Le-am spus: “Cereţi-i iertare Domnului vostru, căci El este Iertător.

(11) El vă va trimite vouă, din cer, multă ploaie.

(12) El vă va spori averile şi numărul fiilor şi vă va da grădini şi râuri.

(13) De ce nu aşteptaţi de la Dumnezeu ceva vrednic de El.

(14) El este Cel ce v-a creat rând pe rând.

(15) N-aţi văzut cum Dumnezeu a creat cele şapte ceruri aşezate unul asupra celuilalt?

(16) Şi a făcut luna în ele precum o lumină şi soarele precum un opaiţ.

(17) Dumnezeu v-a făcut să răsăriţi din pământ precum ierburile,

(18) apoi vă va înapoia în el ca să vă scoată deodată.

(19) Dumnezeu v-a făcut vouă pământul covor

(20) ca voi să-l străbateţi pe drumuri largi.”

(21) Noe spuse: “Domnul meu! Ei nu m-au ascultat şi l-au urmat pe cel ale cărui bogăţii şi fii nu fac decât să-i apropie pierzania.”

(22) Ei au viclenit şi au spus:

(23) “Nu-i părăsiţi niciodată pe dumnezeii voştri! Nu-i părăsiţi pe Wadd, şi nici pe Suwa’, şi nici pe Yaghut, şi nici pe Ya’uq, şi nici pe Nasr!”

(24) Aceştia au rătăcit mulţi oameni. Tu nu faci decât să măreşti rătăcirea celor nedrepţi.

(25) Ei au fost înecaţi şi aruncaţi în Foc pentru păcatele lor şi nu aflară nici un ajutor afară de Dumnezeu.

(26) Noe spuse: “Domnul meu! Nu lăsa pe pământ nici un locuitor dintre tăgăduitori.

(27) Dacă îi laşi, ei îi vor rătăci pe robii Tăi şi nu vor zămisli decât desfrânaţi mult-tăgăduitori.

(28) Domnul meu! Iartă-mi mie şi părinţilor mei, precum şi celui ce intră, credincios, în casa mea, credincioşilor şi credincioaselor. Sporeşte doar prăpădul celor nedrepţi!”

Al-Jinn

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Spune: “Mi s-a dezvăluit că un pâlc de ginni stătea şi asculta; apoi au spus: ‘Da, am auzit un Coran minunat

(2) care călăuzeşte pe calea cea bună. Noi credem în el şi pe nimeni nu vom alătura Domnului nostru,

(3) căci El — înalţă-se a Domnului nostru măreţie — nu şi-a luat nici soţie şi nici fiu,

(4) chiar dacă un smintit dintre noi a spus nesăbuinţe despre Dumnezeu!

(5) Noi ne închipuiam că nici oamenii şi nici ginnii nu vor spune minciuni despre Dumnezeu,

(6) însă sunt unii bărbaţi dintre oameni care cer izbăvire unor bărbaţi dintre ginni, însă aceştia le sporeşte doar prigonirea.

(7) Ei îşi închipuie, aşa cum vă închipuiţi şi voi, că Dumnezeu nu va învia pe nimeni.

(8) Noi am atins cerul şi l-am aflat plin de aprigi păzitori şi limbi de foc.

(9) Ne-am aşezat în jilţuri ca să ascultăm, însă cine ascultă află o limbă de foc pândindu-l.

(10) Nu ştim dacă se vrea vreun rău celor de pe pământ, ori dacă Domnul lor îi vrea pe Calea cea bună

(11) Unii dintre noi sunt drepţi, alţii nu sunt şi căi felurite urmăm.

(12) Noi ştim că n-am putea slăbi puterea lui Dumnezeu pe pământ şi nici nu i-am putea scăpa Lui fugind.

(13) Noi am crezut în Calea cea Dreaptă îndată ce am auzit de ea. Cel care crede în Domnul său nu se teme nici de neajunsuri şi nici de prigonire.

(14) Şi printre noi sunt supuşi, şi printre noi sunt răzvrătiţi. Cei care s-au supus au ales Calea cea bună,

(15) iar cei răzvrătiţi vor fi Gheenei vreascuri.

(16) Dacă merg drept, le vom da să bea apă din belşug

(17) pentru a-i pune la încercare. Dumnezeu va mâna la o osândă din ce în ce mai mare pe cei care se împotrivesc amintirii Domnului lor.

(18) Locurile de închinăciune sunt ale lui Dumnezeu! Nu chema dimpreună cu Dumnezeu pe nimeni!

(19) Când robul lui Dumnezeu s-a ridicat pentru a-i chema, era cât pe-aici să se îngrămădească pe el.’ ”

(20) Spune: “Eu îl chem pe Domnul meu şi nu Îi alătur Lui pe nimeni.”

(21) Spune: “Eu nu vă pot nici păgubi şi nici călăuzi.”

(22) Spune: “Nimeni nu mă apără de Dumnezeu, iar eu nu aflu adăpost decât la El,

(23) propovăduind din dezvăluirile lui Dumnezeu şi din soliile Sale.” Cei care nu dau ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său, în focul Gheenei vor veşnici.

(24) Când vor vedea împlinirea a ceea ce li s-a făgăduit îşi vor da seama cine este cel mai slab întru ajutor şi cel mai mic întru număr.

(25) Spune: “Nu ştiu dacă ceea ce vi s-a făgăduit este aproape ori Domnul meu vă va mai da un răgaz.”

(26) El cunoaşte Taina întru totul, însă nu descoperă nimănui Taina Sa,

(27) numai celui de care-i mulţumit ca trimis. El va mâna în faţa lor şi în spatele lor o pândă

(28) ca să afle dacă ei propovăduiesc soliile Domnului lor. El cuprinde ceea ce ei au şi ţine socoteala fiecărui lucru.

Al-Muzzammil

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) O, tu cel înfăşurat în mantie!

(2) Scoală-te noaptea, însă nu puţin,

(3) jumătate din ea ori mai scade puţin

(4) ori mai adaugă şi psalmodiază Coranul!

(5) Noi îţi vom da un cuvânt cumpănitor:

(6) începutul nopţii este mai puternic la adâncit şi mai drept la rostit,

(7) căci peste zi ai trudă lungă.

(8) Aminteşte Numele Domnului tău şi Lui dăruieşte-te întru totul.

(9) El este Domnul Răsăritului şi al Asfinţitului. Nu este dumnezeu afară de El. Ţie ia-ţi-L oblăduitor!

(10) Rabdă când îi auzi ceea ce spun şi cuviincios îndepărtează-te de ei.

(11) Lasă-Mă pe Mine cu cei care hulesc, cu cei care trăiesc în îndestulare, şi mai dă-le un scurt răgaz!

(12) Noi avem fiare şi iad,

(13) şi mâncare înecătoare şi osândă dureroasă

(14) pentru ziua când pământul şi munţii se vor zgudui, când munţii vor fi asemena unei dune răvăşite.

(15) Noi v-am trimis vouă un profet care este martor a ceea ce sunteţi, aşa cum am trimis un profet şi la Faraon.

(16) Faraon nu i-a dat ascultare profetului şi Noi, atunci, l-am luat cu o grea lovitură.

(17) Cum vă veţi apăra, dacă aţi fost tăgăduitori, de ziua care până şi pe prunci îi va încărunţi?

(18) Cerul se va despica atunci, iar făgăduiala se va împlini.

(19) Aceasta este o amintire! Cel care vrea poate apuca către Domnul său pe o cale!

(20) Domnul tău ştie că tu şi mulţi dimpreună cu tine vă sculaţi pentru rugăciune, aproape două treimi ori o jumătate ori o treime din noapte. Dumnezeu a dat măsura nopţii şi a zilei. El ştie că voi nu ţineţi socoteală de aceasta, însă vă primeşte căinţa. Citiţi tot ce puteţi din Coran! El ştie că unii dintre voi sunt bolnavi, că alţii străbat pământul în căutarea harului lui Dumnezeu, iar alţii luptă pe calea lui Dumnezeu. Citiţi tot ce puteţi din Coran! Faceţi-vă rugăciunea, daţi milostenie şi daţi-I lui Dumnezeu un frumos împrumut. Binele pe care vi-l faceţi voi înşivă înainte, îl veţi afla la Dumnezeu drept cea mai bună şi mai mare răsplată. Cereţi iertare lui Dumnezeu! Dumnezeu este Iertător, Milostiv!

Al-Muddaththir

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) O, tu cel acoperit cu mantie!

(2) Scoală-te şi previne!

(3) Preamăreşte-L pe Domnul tău!

(4) Curătă-ţi veşmintele!

(5) Fugi de întinăciune!

(6) Nu dărui ca să capeţi mai mult!

(7) Pentru Domnul tău rabdă!

(8) Când se va suna din trâmbiţă,

(9) acea zi va fi o zi grea,

(10) pentru tăgăduitori nu va fi uşoară.

(11) Lasă-mă cu cel pe care singur l-am creat!

(12) O avere întinsă i-am dat

(13) şi fiii care să-i fie martori.

(14) Şi i-am făcut orice înlesnire,

(15) însă el se lăcomeşte să-i dau mai mult!

(16) Ba nu! El s-a încăpăţânat înaintea semnelor Noastre,

(17) însă Eu îl voi sili la greu urcuş!

(18) S-a gândit şi a hotărât.

(19) Să fie omorât precum a hotărât!

(20) Da! Să fie omorât precum a hotărât!

(21) Apoi s-a uitat,

(22) s-a încruntat şi s-a întunecat,

(23) şi spatele a întors îngâmfat.

(24) El spuse: “Nu este decât o vrajă care se leagă!

(25) Nu este decât spusa unui om!”

(26) Îl voi azvârli în Focul mistuitor!

(27) Cum vei şti tu oare ce este Focul mistuitor?

(28) El nu cruţă şi nu lasă,

(29) el este cel care îi înegreşte pe oameni,

(30) iar asupra lui sunt nouăsprezece (păzitori).

(31) Am pus păzitori ai Focului numai îngeri şi n-am făcut din numărul lor decât o încercare pentru cei care au tăgăduit, pentru ca cei care au primit Cartea să se convingă, pentru ca cei care cred să crească în credinţă, pentru ca cei care au primit Cartea şi cei credincioşi să nu se mai îndoiască, pentru ca cei care au boala în inimă şi tăgăduitorii să spună: “Ce voieşte Dumnezeu cu aceasta ca pildă?” Astfel, Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Şi nimeni afară de El nu cunoaşte oştirile Domnului tău. Aceasta nu este decât o amintire pentru oameni!

(32) Ba nu!... Pe lună!

(33) Pe noapte când se risipeşte!

(34) Pe dimineaţă când mijeşte!

(35) Acela este unul dintre cele mai mari.

(36) Aceasta este o predică oamenilor,

(37) celor dintre voi care vor să iasă înainte ori care vor să rămână în urmă.

(38) Fiece suflet pentru ceea ce a agonisit este chezaş,

(39) afară de cei de-a dreapta.

(40) Aceştia în Grădini se vor întreba

(41) despre nelegiuiţi:

(42) “Cine v-a mânat în Focul mistuitor?”

(43) Ei vor răspunde: “Noi nu am fost dintre cei rugători,

(44) nu am fost printre cei care au ospătat sărmanul,

(45) ci la palavre am stat cu palavragii.

(46) Noi am socotit Ziua Judecăţii o minciună

(47) până când ne-a venit adeverirea.”

(48) Atunci mijlocirea celor mijlocitori nu le va fi de folos.

(49) La ce le-a folosit dacă s-au împotrivit Amintirii,

(50) ca nişte măgari care o iau razna

(51) fugind din faţa leului?

(52) Ba, fiecare dintre ei ar vrea să i se aducă suluri desfăşurate!

(53) Ba nu, căci ei nu se tem de Viaţa de Apoi!

(54) Ba nu, căci aceasta este numai o Amintire,

(55) iar cel care voieşte şi-o aminteşte.

(56) Oamenii nu-şi vor aminti însă decât dacă va voi Dumnezeu, Cel vrednic de temut şi dăruitor de iertare!

Al-Qiyaama

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Nu! Jur pe Ziua Învierii!

(2) Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!

(3) Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele?

(4) Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale.

(5) Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul.

(6) El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”

(7) Atunci când vederea fi-va fulgerată,

(8) când luna fi-va acoperită,

(9) când soarele şi luna împreună fi-vor puşi.

(10) În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”

(11) Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare.

(12) În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare.

(13) În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă.

(14) Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită,

(15) chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile.

(16) Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi!

(17) Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim!

(18) Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi!

(19) Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles!

(20) Ba nu! Voi iubiţi degrabă-trecătoarea

(21) şi daţi la spate Viaţa de Apoi.

(22) În Ziua aceea, vor fi chipuri luminate

(23) către Domnul lor căutând.

(24) În Ziua aceea, vor fi chipuri întunecate,

(25) la ce le va face zdrobitoarea de coaste, cugetând.

(26) Ba nu! Când sufletul va sta să iasă,

(27) i se va spune: “Cine este vrăjitor?”

(28) Când omul îşi dă seama că desprinderea este aproape,

(29) şi picioarele i se vor strânge unul într-altul,

(30) în Ziua aceea, către Domnul tău vei fi mânat.

(31) El nu a crezut şi nici nu s-a rugat,

(32) ci a hulit şi spatele a întors,

(33) apoi ţanţoş la ai săi a mers

(34) Vai ţie! Vai!

(35) Şi iarăşi: Vai ţie! Vai!

(36) Socoate omul oare că va fi lăsat de izbelişte?

(37) N-a fost el oare o picătură de sămânţă lepădată,

(38) iar apoi un cheag de sânge? Dumnezeu l-a creat şi l-a cizelat,

(39) apoi din el o pereche a făcut: bărbat şi femeie.

(40) Oare Cel ce a făcut aceasta n-ar avea putinţa să dăruiască morţilor viaţă?

Al-Insaan

Madinan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Nu a trecut oare peste om o vreme când nu este nimic amintit?

(2) Noi am creat omul, pentru a-l pune la încercare, dintr-o picătură de sămânţă şi amestecuri. Noi i-am dat auzul şi văzul.

(3) L-am călăuzit pe Calea cea Dreaptă, fie că va fi mulţumitor, fie că va fi tăgăduitor.

(4) Tăgăduitorilor le-am pregătit lanţuri, juguri şi Jăratec.

(5) Neprihăniţii vor bea dintr-un pocal o licoare cu camfor.

(6) Robii lui Dumnezeu vor bea din izvoare pe care le vom face să ţâşnească din belşug,

(7) căci ei îşi împlinesc făgăduinţele, se tem de o zi al cărui rău se va răspândi în tot locul.

(8) Ei dau de mâncare din dragoste pentru El, sărmanului, orfanului şi prinsului:

(9) “Noi vă dăm de mâncare de dragul lui Dumnezeu şi nu vrem de la voi nici răsplată, nici mulţumire.

(10) Nouă ne este frică de Domnul nostru în ziua cea cruntă şi nimicitoare.”

(11) Dumnezeu i-a ferit însă de răul acelei Zile şi le va da să întâlnească numai voioşie şi bucurie.

(12) El îi va răsplăti pentru răbdarea lor cu o grădină şi cu mătase.

(13) Culcaţi pe paturi de nuntă nu vor suferi nici de soarele arzător şi nici de gerul pişcător.

(14) Umbra se va lăsa peste ei, iar fructele se vor apleca să fie culese.

(15) Printre ei vor umbla vase de argint şi pocaluri de cleştar,

(16) de cleştar şi de argint, umplute cu măsură.

(17) Vor bea dintr-un pocal un amestec de ghimbir,

(18) şi dintr-un izvor numit acolo Salsabil.

(19) Flăcăiandrii nemuritori se vor învârti în jurul lor — văzându-i vei crede că sunt mărgăritare neînşirate!

(20) Când vei privi în jur, vei vedea desfătare şi o mare împărăţie.

(21) Ei vor purta veşminte verzi, de satin şi de brocart şi vor fi împodobiţi cu brăţări de argint. Domnul lor le va da să bea o băutură prea-curată.

(22) “Toate acestea vă vor fi vouă răsplată a trudei voastre drept mulţumire!”

(23) Noi am pogorât asupra ta Coranul.

(24) Rabdă pentru Domnul tău! Nu da ascultare nici păcătosului şi nici tăgăduitorului dintre ei!

(25) Aminteşte Numele Domnului tău în zori şi în amurg!

(26) Noaptea, prosternează-te înaintea Lui şi preamăreşte-L noapte lungă.

(27) Ei iubesc degrabă-trecătoarea şi dau la spate o Zi grea.

(28) Noi i-am creat şi le-am întărit încheieturile, însă dacă vrem, îi putem înlocui cu alţii asemenea lor.

(29) Aceasta este o amintire! Cel care vrea, apucă spre Domnul său pe o cale,

(30) însă voi nu voiţi decât ceea ce Dumnezeu voieşte. Dumnezeu este Cunoscător, Înţelept.

(31) El lasă să intre pe cine voieşte în milostivenia Sa, iar celor nedrepţi le-a pregătit o dureroasă osândă.

Al-Mursalaat

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Pe trimisele neîncetat!

(2) Pe vântoasele aprige la suflat!

(3) Pe solii iute răspânditori!

(4) Pe despărţitorii osânditori!

(5) Pe ai amintirii aducători!

(6) — întru dezvinuire ori întru predicare —

(7) Cu ce sunteţi ameninţaţi va veni neapărat,

(8) când stelele vor fi şterse,

(9) când cerul va fi despicat

(10) când munţii vor fi în ţăndări aruncaţi,

(11) când trimişilor un răgaz le va fi dat!

(12) Pentru ce zi au fost sorocite, oare?

(13) Pentru Ziua Cumpenei.

(14) Cum vei şti tu oare ce este Ziua Cumpenei?

(15) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(16) Nu i-am nimicit pe oamenii dintâi?

(17) Nu îi facem pe cei de apoi să le urmeze?

(18) Aşa vom face cu toţi nelegiuiţii.

(19) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(20) Nu v-am creat Noi din apă lepădată

(21) pe care am pus-o într-un vas trainic

(22) până la un soroc ştiut?

(23) Noi am sortit aşa! Ferice de cei sortitori!

(24) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(25) N-am făcut Noi pământul loc de adunare

(26) pentru vii şi pentru morţi?

(27) Nu am înălţat Noi munţii semeţi? Şi v-am dat să beţi apă dulce?

(28) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(29) Duceţi-vă la ceea ce-aţi hulit!

(30) Duceţi-vă către umbra în trei ramuri împărţită

(31) care nici nu umbreşte şi nici de flacără nu scuteşte!

(32) Ea împrăştie scântei cât palatul

(33) asemenea unor galbene cămile!

(34) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(35) În Ziua aceea, ei nu vor putea vorbi

(36) şi nu li se va îngădui să se dezvinovăţească.

(37) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(38) Aceasta va fi Ziua Cumpenei când vă vom strânge pe voi laolaltă cu cei dintâi.

(39) Dacă aveţi vreun vicleşug, vicleniţi asupra Mea!

(40) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(41) Cei temători vor sta la umbră, lângă izvoare,

(42) şi vor avea fructele pe care şi le doresc.

(43) “Mâncaţi şi beţi în tihnă ca răsplată a faptelor voastre!”

(44) Aşa îi răsplătim Noi pe cei ce-au făptuit binele.

(45) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(46) “Mâncaţi şi bucuraţi-vă puţin, voi, cei care sunteţi nelegiuiţi!”

(47) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(48) Când li se spune: “Îngenunchiaţi!” Ei nu îngenunche.

(49) În Ziua aceea, vai celor care hulesc!

(50) După aceasta, în ce spusă vor mai crede?