Ibrahim
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Alif. Lam. Ra. Ţi-am pogorât
ţie o Carte ca să-i scoţi pe oameni din întunecimi către
lumină, cu îngăduinţa Domnului lor pe calea Puternicului,
Lăudatului,
(2) a lui Dumnezeu care
stăpâneşte ceea ce este în ceruri şi pe pământ. Vai celor
tăgăduitori de osânda cea aprigă!
(3) Cei care iubesc Viaţa de Acum mai
mult decât Viaţa de Apoi se abat de la calea lui Dumnezeu pe care
caută s-o întortocheze. Aceştia sunt într-o rătăcire
adâncă.
(4) Noi nu am trimis nici un trimis decât
pe limba poporului său ca să-i vorbească lămurit. Dumnezeu
rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte
pe cine voieşte. El este Puternicul, Înţeleptul.
(5) Noi l-am trimis pe Moise cu semnele
noastre: “Scoate-ţi poporul din întunecimi către lumină.
Aminteşte-i zilele lui Dumnezeu.” Întru aceasta sunt semne pentru
fiece om răbdător, mulţumitor,
(6) Moise spuse poporului său:
“Amintiţi-vă de binefacerile lui Dumnezeu asupra voastră când
v-a mântuit de neamul lui Faraon care vă supunea la osânda cea mai rea:
vă înjunghiau fiii şi le lăsau pe fiicele voastre să
trăiască. Aceasta v-a fost vouă o încercare cumplită de la
Domnul vostru.”
(7) Când Domnul vostru vesti: “Dacă
sunteţi mulţumitori, eu voi înmulţi binefacerile Mele asupra
voastră, însă dacă sunteţi tăgăduitori, osânda
mea va fi aprigă.”
(8) Moise spuse atunci: “Dacă
sunteţi tăgăduitori, voi şi toţi de pe pământ,
aflaţi că Dumnezeu este Bogat, Lăudat”
(9) Nu a venit la voi istoria dinaintea
voastră, poporul lui Noe, adiţii şi tamudiţii, precum
şi a celor de după ei pe care nu-i ştie decât Dumnezeu?
Trimişii lor au venit la ei cu dovezi vădite, însă ei şi-au
dus mâinile la gură, spunând: “Noi nu credem în ceea cu care aţi fost
trimişi. Noi suntem într-o îndoială adâncă faţă de
ceea spre care tu ne chemi.”
(10) Trimişii lor spuseră: “Oare
este vreo îndoială asupra lui Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al
pământului? El vă cheamă ca să vă ierte vouă din
păcate şi ca să vă mai păsuiască până la un
anumit soroc.” Ei spuseră: “Voi sunteţi doar oameni asemenea
nouă. Vreţi să ne îndepărtaţi de cei cărora
taţii noştri li se închinau. Aduceţi-ne o împuternicire
desluşită!”
(11) Trimişii lor spuseră: “Oare
este vreo îndoială asupra lui Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al
pământului? El vă cheamă ca să vă ierte vouă din
păcate şi ca să vă mai păsuiască până la un
anumit soroc.” Ei spuseră: “Voi sunteţi doar oameni asemenea
nouă. Vreţi să ne îndepărtaţi de cei cărora
taţii noştri li se închinau. Aduceţi-ne o împuternicire
desluşită!”
(12) De ce nu ne-am încrede în Dumnezeu,
când El ne-a călăuzit pe drumurile noastre? Noi răbdăm
răul ce ni-l faceţi! În Dumnezeu să se încreadă cei
care se încred.
(13) Cei care tăgăduiau spuneau
trimişilor lor: “Vă vom izgoni de pe pământul nostru, dacă
nu vă veţi întoarce la credinţa noastră.” Domnul lor le
dezvălui: “Noi îi vom nimici pe cei nedrepţi,
(14) şi după ei, cu voi vom
popula pământul.” Aceasta pentru cel care se teme de înălţimea
Mea, cel care se teme de ameninţarea Mea.
(15) Ei căutau biruinţa,
însă orice despot încăpăţânat este sortit pieirii:
(16) el este târât în Gheena unde va fi
adăpat cu o apă puturoasă
(17) pe care se va căzni s-o
înghită câte puţin. Moartea îl va învălui, însă el nu va
muri, căci are în spate grea osândă.
(18) Faptele celor care îl
tăgăduiesc pe Domnul lor sunt asemenea cenuşii asupra
căreia se încrâncenează vântul într-o zi furtunoasă. Ei nu pot
face nimic cu ceea ce au agonisit. Aceasta este rătăcirea cea
adâncă.
(19) Nu vezi că Dumnezeu a creat
cerurile şi pământul întru Adevăr? Dacă voieşte,
vă ia pe voi şi aduce o nouă făptură.
(20) Aceasta nu este greu pentru Dumnezeu.
(21) Ei vor apărea cu toţii
înaintea lui Dumnezeu. Cei slabi vor spune celor îngâmfaţi: “Noi v-am
urmat! Puteţi lua asupra voastră de la noi din osânda lui Dumnezeu?”
Ei vor spune: “Dacă Dumnezeu ne-ar fi călăuzit, v-am fi
călăuzit. Acum, deopotrivă este de ne plângem, ori de răbdăm,
căci nu avem putinţă de scăpare!”
(22) Când soarta va fi fost
hotărâtă, Diavolul v-a spune: “Dumnezeu v-a făgăduit o
făgăduială adevărată, pe când eu v-am făcut o
făgăduială cu care v-am păcălit. Ce împuternicire am
avut eu asupra voastră, afară de aceea de a vă chema? Voi
mi-aţi răspuns. Nu mă invinuiţi pe mine, ci
învinuiţi-vă pe voi înşivă! Eu nu vă sunt vouă de
ajutor, precum nici voi nu-mi sunteţi mie de ajutor. Eu nu am crezut în
cei cărora odinioară m-aţi alăturat.” Nedrepţii, de o
osândă dureroasă, vor avea parte.
(23) Cei care cred şi
săvârşesc fapte bune vor fi lăsaţi să intre în
Grădini pe sub care curg râuri, unde vor veşnici, cu
îngăduinţa Domnului lor, iar bineţea lor va fi: “Pace!”
(24) Nu ai văzut cum Dumnezeu dă
drept pildă un cuvânt bun? El este asemenea unui copac bun cu
rădăcină puternică şi ramuri până la cer,
(25) ce dă roade tot timpul, cu
îngăduinţa Domnului său. Dumnezeu dă oamenilor pilde. Poate
îşi vor aminti!
(26) Un cuvânt rău este asemenea unui
copac rău. Dezrădăcinat de pe faţa pământului, el nu
mai are trăinicie.
(27) Dumnezeu îi întăreşte pe cei
care cred cu un cuvânt puternic în Viaţa de Acum şi în Viaţa de
Apoi, iar pe nedrepţi Dumnezeu îi rătăceşte. Dumnezeu face
ceea ce voieşte.
(28) Nu i-ai văzut pe cei care
schimbă binefacerile lui Dumnezeu pe tăgadă şi care-şi
duc poporul în Casa Pierzaniei,
(29) în Gheena în care vor fi
aruncaţi? Ce rău loc de şedere!
(30) Ei au făcut semeni lui Dumnezeu
ca să ducă în rătăcire de la calea Sa. Spune:
“Bucuraţi-vă o vreme de această viaţă, căci
sfârşitul vostru va fi Focul!”
(31) Spune-le robilor Mei credincioşii
să-şi facă rugăciunea, să dea milostenie pe ascuns ori
pe faţă din ceea ce i-am înzestrat înainte ca să vină o zi
fără negoţ şi fără prietenie.
(32) Dumnezeu! El este Cel ce a creat
cerurile şi pământul şi trimite din cer apă cu care dă
la iveală roade pentru traiul vostru. El v-a supus vouă corabia, ce
la porunca sa, pluteşte pe mare. El v-a supus vouă râurile.
(33) El v-a supus vouă soarele şi
luna ce sunt fără odihnă. El v-a supus vouă noaptea şi
ziua.
(34) El v-a dăruit tot ce i-aţi
cerut. Dacă aţi vrea să număraţi binefacerile lui
Dumnezeu, nu le-aţi putea socoti. Omul este foarte nedrept şi foarte
nemulţumitor.
(35) Abraham spunea: “Domnul meu! Fă
această ţară tihnită. Fereşte-mă pe mine şi
pe fiii mei de a ne închina la idoli,
(36) Domnul meu, căci ei au
rătăcit mulţime de oameni! Oricine mă urmează este
de-al meu, şi celui ce nu-mi dă ascultare, Tu eşti
Iertător, Milostiv.
(37) Domnul nostru! Eu am
sălăşluit o parte din seminţia mea într-o vale seacă,
aproape de Sfânta Ta Casă, o, Domnul nostru, ca ei să-şi
săvârşească rugăciunea. Fă inimile unora dintre oameni
să se aplece către ei! Înzestrează-i cu roade! Poate vor
mulţimi!
(38) Domnul nostru! Tu ştii prea-bine
ceea ce tăinuim şi ceea ce destăinuim. Nimic nu Îi este
ascuns lui Dumnezeu pe pământ şi în cer.
(39) Laudă lui Dumnezeu care la
bătrâneţe mi i-a dăruit pe Ismail şi pe Isaac! Domnul meu
este Cel ce aude ruga.
(40) Domnul meu! Fă-mă să-mi
săvârşesc rugăciunea, pe mine şi pe cei din seminţia
mea. Primeşte ruga mea, o, Domnul nostru!
(41) Domnul nostru! Iartă-mi mie,
şi părinţilor mei şi credincioşilor, în Ziua când se
va face Socoteala!”
(42) Să nu socoţi că
Dumnezeu este nepăsător la ceea ce fac nedrepţii. El îi
păsuieşte până în Ziua când ochii li se vor holba
(43) şi vor veni rugători, cu
capetele ţepene — privirile nu se vor întoarce asupra lor înşişi
— şi cu inimile goale.
(44) Previne-i pe oameni asupra Zilei în
care le va veni osânda! Cei care vor fi fost nedrepţi, vor spune atunci:
“Domnul nostru! Mai păsuieşte-ne până la un alt soroc apropiat
ca noi să răspundem la chemarea Ta şi să-i urmăm pe
trimişi.” “Nu aţi jurat odinioară că voi nu veţi avea
parte de sfârşit?
(45) Voi locuiţi în casele celor care
s-au nedreptăţit pe ei înşişi, pe când vi s-a arătat
desluşit ce am făcut cu ei şi ce pilde v-am dat.”
(46) Ei au urzit vicleşuguri,
însă vicleşugurile lor sunt cunoscute lui Dumnezeu, chiar dacă
sunt atât de puternice încât fac munţii să piară.
(47) Să nu socotiţi că
Dumnezeu îşi încalcă făgăduiala faţă de
trimişii săi. Dumnezeu este Puternic, Stăpân al
Răzbunării.
(48) În Ziua când pământul va fi
înlocuit cu un alt pământ şi cerurile vor fi înlocuite cu alte
ceruri, vor apărea, atunci, înaintea lui Dumnezeu, Unul, Biruitorul!
(49) Îi vei vedea în Ziua aceea pe
nelegiuiţi, încătuşaţi,
(50) cu straie de păcură, iar
focul le va acoperi chipurile,
(51) Dumnezeu răsplăteşte
fiece suflet pentru ceea ce şi-a agonisit. Dumnezeu este Grabnic la
socoteală.
(52) Aceasta este o înştiinţare
pentru oameni cu care să fie preveniţi ca să ştie că
Dumnezeu este numai Unul şi ca să chibzuiască cei
dăruiţi cu minte.