Al-Kahf
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Laudă lui Dumnezeu cel care a
pogorât Cartea asupra robului Său şi nu a pus în ea nici o
încâlcitură,
(2) ci a făcut-o desluşită
ca să prevină asupra aprigei urgii care va veni de la El, ca
să-i vestească pe credincioşii ce săvârşesc fapte bune
că vor avea o frumoasă răsplată
(3) de care se vor bucura de-a pururi,
(4) şi ca să-i prevină pe
cei care spun: “Dumnezeu şi-a luat un fiu!”
(5) Nici ei şi nici taţii lor nu
au despre aceasta vreo ştiinţă. Grea este vorba ce le iese din
gură. Ei nu spun decât minciuni!
(6) Tu, poate, vei fi ros de mâhnire pe
urmele lor, căci ei nu vor crede în aceste spuse!
(7) Noi am împodobit pământul ca
să vedem care dintre ei este mai bun la faptă.
(8) Şi apoi vom preface ceea ce este
pe el într-o întindere pustie.
(9) Înţelegi oare că
oamenii Grotei şi din Al-raqim sunt o minune printre semnele Noastre?
(10) Tinerii care se adăpostiră
în Grotă au spus: “Domnul nostru! Dăruieşte-ne nouă
milostivenie de la Tine şi fă-ne nouă soartă dreaptă!”
(11) Atunci, în Grotă, le-am lovit
urechile cu surzenie pentru mulţi ani.
(12) Apoi i-am sculat ca să aflăm
care dintre cele două tabere a socotit mai bine cât au zăcut acolo.
(13) Noi o să-ţi istorisim
povestea lor întru Adevăr. Ei erau tineri ce credeau în Domnul lor şi
Noi i-am călăuzit şi mai mult.
(14) Noi le-am oblojit inimile, atunci când
s-au trezit şi au spus: “Domnul nostru este Domnul cerurilor şi al
pământului. Noi nu chemăm alt dumnezeu în afară de El, căci
altfel am săvârşi o grozăvie.”
(15) Aceşti oamenii ai noştri
şi-au luat însă alţi dumnezei în locul Lui. Măcar de le-ar
fi adus o împuternicire desluşită! Cine este mai nedrept decât cel
care născoceşte o minciună asupra lui Dumnezeu?
(16) Când vă veţi rupe de ei
şi de cei cărora li se închină în locul lui Dumnezeu,
adăpostiţi-vă în Grotă. Domnul vostru îşi va
răspândi milostivenia Sa asupra voastră şi vă va
pregăti o soartă bună.
(17) Tu ai fi putut vedea soarele care
atunci când răsărea se îndepărta de grota lor către
dreapta, iar când asfinţea le trecea prin stânga, iar ei stăteau
într-o adâncitură a ei. Cel pe care Dumnezeu îl călăuzeşte
este bine călăuzit, însă nu vei afla oblăduitor şi
nici călăuză celui pe care El îl rătăceşte.
(18) Tu i-ai crezut treji, pe când ei erau
adormiţi şi Noi îi răsuceam când pe dreapta, când pe stânga, iar
câinele lor stătea pe prag cu labele din faţă întinse. Dacă
i-ai fi zărit, ai fi rupt-o la fugă cuprins de groază.
(19) Noi i-am trezit ca să le
îngăduim să se întrebe unii pe alţii. Unul dintre ei spuse:
“Câtă vreme aţi zăcut aici?” Ei spuseră: “Am zăcut o
zi ori chiar mai puţin.” Ei spuseră: “Domnul vostru ştie mai
bine cât aţi zăcut aici. Trimiteţi pe unul dintre voi în cetate
cu banii aceştia ai voştri să caute cele mai curate bucate
şi să vă aducă din ele să mâncaţi. Să se
poarte blând ca să nu dea cuiva vreo bănuială asupra
voastră.
(20) Dacă vă vor da de urmă,
vă vor omorî cu pietre, ori vă vor întoarce la credinţa lor
şi nu veţi mai fi fericiţi niciodată.”
(21) Şi aşa Noi i-am dat în
vileag ca să ştie că făgăduiala lui Dumnezeu este
Adevăr şi că asupra Ceasului nu este nici o îndoială.
Şi când se certau între ei pentru soarta lor, spuseră: “Zidiţi
deasupra lor o zidire! Domnul lor îi cunoaşte prea-bine!” Cei care
biruiseră cu părerea lor spuseră: “Să ridicăm deasupra
lor un loc de închinăciune!”
(22) Ei vor spune: “Ei sunt trei şi cu
câinele lor patru.” Vor spune: “Ei sunt cinci şi cu câinele lor
şase.” Vor spune căutând să pătrundă taina: “Ei sunt
şapte şi cu câinele lor opt.” Spune: “Domnul meu le cunoaşte
numărul, ceea ce puţin cunosc.” Nu vorbi cu asprime despre ei şi
nu cere nimănui părerea despre ei.
(23) Nu spune niciodată despre un
lucru: “Îl voi face mâine”,
(24) fără să adaugi:”De-o
vrea Dumnezeu!” Aminteşte-L pe Domnul tău, dacă ai uitat, şi
spune: “Poate Domnul meu mă va călăuzi să mă apropii
de aceasta aşa cum se cuvine.”
(25) Ei vor zace în Grota lor trei sute de
ani la care se mai adaugă nouă ani.
(26) Spune: “Dumnezeu ştie prea-bine
cât au zăcut acolo. A Lui este Taina cerurilor şi pământului
şi prin El tu trebuie să vezi şi să auzi. Ei nu au nici un
stăpân în afara Lui şi El însuşi nu-şi alătură pe
nimeni la cârmuirea Lui.
(27) Recită ceea ce ţi-a fost
dezvăluit din Cartea Domnului tău. Nimeni nu-i poate schimba
Cuvintele Sale. Şi nu vei afla adăpostire în afara Lui.
(28) Rămâi cu cei care, dimineaţa
şi seara, Îl cheamă pe Domnul lor, căutând spre Faţa
Sa. Ochii tăi să nu se desprindă de ei căutând poleiala
Vieţii de Acum. Nu-i da ascultare celui a cărui inimă am
făcut-o nepăsătoare la amintirea Noastră, căci el
îşi urmează poftele, iar purtarea lui este desfrânată.
(29) Spune: “Adevărul este de la
Domnul nostru. Cine voieşte, crede. Cine voieşte,
tăgăduieşte.” Noi le-am pregătit nedrepţilor un foc cu
flăcări ce îi va cuprinde. Dacă cer ajutor, vor fi ajutaţi
cu apă asemenea aramei topite ce le va frige feţele. Ce
băutură nenorocită! Ce şedere rea!
(30) Cei care cred şi
săvârşesc fapte bune vor vedea că nu vom lăsa să se
piardă răsplata celui ce face un lucru bun.
(31) Ei sunt cei care vor stăpâni
Grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor fi împodobiţi cu
brăţări de aur şi înveşmântaţi cu straie verzi,
de mătase şi brocart. Se vor culca pe paturi de nuntă. Ce
frumoasă răsplată! Ce minunată şedere!
(32) Dă-le drept pildă pe cei doi
oameni: i-am dat unuia dintre ei două grădini cu vie pe care le-am
tivit cu curmali şi am pus între ele un ogor.
(33) Cele două grădini
dădeau rodul lor şi de nimic nu-l lipseau. Şi Noi am făcut
să ţâşnească un pârâu între ele.
(34) Şi a avut şi el rod şi
i-a spus celuilalt cu care vorbea: “Eu sunt mai bogat decât tine şi mai
puternic în oameni.”
(35) Nedrept cu el însuşi, el
intră în grădina sa şi spuse: “Nu cred că aceasta va pieri
vreodată
(36) şi nu cred că Ceasul va
veni. Şi chiar de voi fi dus înaintea Domnului meu, nu voi afla nimic ce
poate fi schimbat pe această grădină”
(37) Tovarăşul său cu care
el vorbea spuse: “Tu eşti nerecunoscător faţă de Cel ce
te-a creat din ţărână, apoi dintr-o picătură de
sămânţă şi ţi-a dat apoi chip de bărbat.
(38) El este Dumnezeu, Domnul meu! Eu pe
nimeni nu alătur Domnului meu.”
(39) Dacă ai fi spus intrând în
grădina ta: “Aşa a vrut Dumnezeu! Nu este altă putere decât în
Dumnezeu!... Dacă mă vezi mai puţin avut ca tine în bunuri
şi în copii,
(40) Domnul meu îmi va dărui poate
curând ceva mai bun decât grădina asupra căreia va trimite din cer
lovituri bine socotite, şi atunci întinderea ei va deveni alunecoasă.
(41) Ori apa ei va seca şi tu nu o vei
mai putea afla.”
(42) Şi rodul său a fost cuprins (de mânia lui Dumnezeu)
şi dimineaţa el îşi frângea mâinile pentru ceea ce cheltuise,
iar via zăcea fără vlagă pe aracii ei. El spuse: “Ce bine
ar fi fost de n-aş fi alăturat pe nimeni Domnului meu!”
(43) Şi nu a avut pe nimeni care
să-l ajute în afară de Dumnezeu. Şi nu a fost ajutat.
(44) Acolo este oblăduirea lui
Dumnezeu, Adevărul. La El este răsplata cea mai bună şi
sfârşitul cel mai bun.
(45) Dă-le drept pildă Viaţa
de Acum: ea este asemenea apei pe care am trimis-o din cer şi pe care o
sorb ierburile pământului, însă ele se prefac mai apoi în
păiş uscat pe care îl împrăştie vântul. Dumnezeu asupra
tuturor are putere.
(46) Averea şi copiii sunt podoaba
Vieţii de Acum, însă faptele bune, nepieritoare, vor fi înaintea
Domnului tău o bună răsplată şi o bună
nădejde.
(47) În Ziua când vom face
munţii să umble şi vei vedea pământul ca un şes întins
îi vom strânge pe toţi oamenii, fără a ne scăpa vreunul.
(48) Ei vor fi
înfăţişaţi pe rând înaintea Domnului tău: “Aţi
venit la Noi precum v-am creat întâia dată. V-aţi închipuit oare
că n-o să vă hotărâm o întâlnire!?
(49) Cartea va fi aşezată şi
îi vei vedea atunci pe nelegiuiţi înfricoşaţi de ceea ce este în
ea. Ei vor spune: “Vai nouă! De ce această Carte nu scapă nimic,
fie mare, fie mic, fără să-l socoată?” Ei vor găsi
înaintea lor ceea ce au făptuit. Domnul tău nu va
nedreptăţi pe nimeni.
(50) Când le-am spus îngerilor:
“Prosternaţi-vă înaintea lui Adam!” ei se prosternară afară
de Iblis care, fiind dintre ginni, s-a răzvrătit împotriva poruncii
Domnului său. Îl veţi lua, pe el şi pe urmaşii lui,
ca stăpâni în locul Meu cu toate că vă sunt vrăjmaşi?
Ce schimb rău pentru cei nedrepţi!
(51) Eu nu i-am luat ca martori la crearea
cerurilor şi a pământului, şi nici măcar la crearea lor
înşişi. Eu nu i-am luat ca sprijin pe cei care amăgesc întru
rătăcire.
(52) În Ziua când El va spune:
“Chemaţi-i pe cei pe care Mi i-aţi alăturat!”, ei îi vor chema,
însă ei nu le vor răspunde, căci Noi am pus între ei o vale a
pierzaniei.
(53) Nelegiuiţii vor vedea Focul
şi-şi vor da seama că vor cădea în el, însă nu vor
afla cale de scăpare.
(54) Noi am dat oamenilor pilde de tot
soiul în Coran, însă omul este făptura cea mai gâlcevitoare.
(55) Cine i-a împiedicat pe oameni să
creadă când le-a venit călăuzirea şi să ceară iertare
Domnului lor? Numai că ei refuză să creadă că o
soartă asemănătoare celor dintâi îi va lovi ori osânda le va
veni.
(56) Noi nu trimitem trimişi decât ca
vestitori şi predicatori. Cei care tăgăduiesc vin cu lucruri
deşarte pentru a strivi Adevărul. Ei iau în batjocură semnele
Mele asupra cărora sunt preveniţi.
(57) Cine este mai nedrept decât cel
căruia i s-au amintit semnele Domnului său, însă el li se
împotriveşte şi uită ceea ce mâinile sale au făptuit? Noi
am pus un văl gros pe inimile lor ca să nu înţeleagă
şi în urechi surzenie. Chiar dacă îi chemi spre călăuzire,
ei nu se vor lăsa călăuziţi niciodată.
(58) Domnul tău cel Iertător este
plin de milostivenie. Dacă le-ar lua în nume de rău ceea ce au
agonisit, El le-ar grăbi osânda, însă o întâlnire a fost
hotărâtă fiecăruia şi nimeni nu poate scăpa.
(59) Noi am nimicit cetăţile
acelea, căci fură nedrepte şi am hotărât clipa nimicirii
lor.
(60) Moise spuse robului său
tânăr: “Nu voi avea odihnă până ce nu voi ajunge la locul de
contopire a celor două mări, chiar dacă aş umbla vreme
îndelungă.”
(61) Când ajunseră la locul de
contopire a celor două mări, uitară de peştele lor care
luă drumul mării slobod.
(62) Când trecură mai departe, Moise
spuse robului său: “Adu mâncarea, căci ne-a prins osteneala călătoriei.”
(63) El spuse: “N-ai văzut că
atunci când ne-am adăpostit la stâncă am uitat peştele? Numai
Diavolul m-a făcut să-l uit, căci eu nu-mi amintesc. El a luat
drumul mării. Ce lucru de mirare!”
(64) Moise spuse: “Aceasta este ceea ce
căutăm.” Apoi se întoarseră pe urmele lor.
(65) Ei îl aflară pe unul dintre robii
Noştri căruia i-am dăruit milostivenia Noastră şi l-am
învăţat o Ştiinţă de la Noi.
(66) Moise îi spuse: “Te pot urma ca
să mă înveţi ceea ce ai fost învăţat tu despre Calea
cea Dreaptă?”
(67) El spuse: “Tu nu vei putea să ai
răbdare cu mine.
(68) Şi cum ai avea răbdare la
ceea ce nu cuprinzi cu ştiinţa?”
(69) Moise spuse: “Mă vei afla
răbdător, de vrea Dumnezeu, şi nu-ţi voi ieşi din
cuvânt.”
(70) Robul spuse: “Dacă mă
însoţeşti, nu mă întreba nimic până ce nu-ţi amintesc
eu.”
(71) Plecară împreună şi se
urcară pe corabie. Robul făcu o gaură în ea. Moise îi spuse: “Ai
găurit-o ca să se înece cei aflaţi pe ea? Ai săvârşit
o faptă urâtă!”
(72) El răspunse: “Nu mi-ai spus
că vei avea răbdare cu mine?”
(73) Moise spuse: “Nu mi-o lua în nume de
rău că am uitat şi nu-mi apăsa mai tare povara!”
(74) Plecară amândoi şi
întâlniră un tânăr. Robul îl ucise. Moise îi spuse: “Ai ucis un om
nevinovat fără pic de suflet? Tu ai săvârşit o faptă
urâtă!”
(75) Robul spuse: “Nu mi-ai spus că
vei avea răbdare cu mine?”
(76) Moise spuse: “Dacă o să te
mai întreb încă o dată ceva, să nu mă mai
însoţeşti. Îmi cer iertare.”
(77) Plecară amândoi şi
ajunseră la o cetate, însă locuitorii ei, cărora le cerură
de mâncare, le refuzară orice găzduire. Atunci amândoi
găsiră un zid care sta să se prăbuşească. Robul
îl întări. Moise îi spuse: “Ai putea dacă vrei să iei o
răsplată pentru aceasta.”
(78) Robul spuse: “A venit clipa
despărţirii noastre, îţi voi da lămurirea pe care n-ai avut
răbdare s-o aştepţi.
(79) Corabia era a unor sărmani care
trudeau pe mare. Au vrut să le-o stric, căci în urma lor un rege lua
toate corăbiile cu de-a sila.
(80) Tânărul avea părinţi
credincioşi şi ne-am temut că el îi va sili la
ticăloşire şi tăgadă,
(81) şi am vrut ca Domnul lor să
le dea în schimb un fiu mai bun decât acela, mai curat şi mai iubitor.
(82) Doi băieţi orfani din
această cetate erau stăpânii zidului, iar o comoară pentru ei se
afla sub el. Tatăl lor a fost un om drept şi Domnul tău a vrut
ca ei să descopere comoara când vor fi în putere ca milostivenie de la
Domnul tău. Nu am făcut nimic pornit de la mine. Aceasta este
lămurirea pe care tu n-ai avut răbdare s-o aştepţi!”
(83) Ei te vor întreba despre
Du-l-qarnayni. Spune: “Vă voi povesti o istorie despre el.
(84) Noi i-am întărit puterea pe
pământ şi i-am dat către fiece lucru un drum.
(85) Şi urmă un drum
(86) până când ajunse la locul unde
asfinţea soarele şi văzu că asfinţea într-un izvor
fierbinte în jurul căruia află un popor. Noi îi spuserăm: “O,
Du-l-qarnayni! Tu poţi fie să-i osândeşti, fie să te
arăţi binevoitor faţă de ei.”
(87) El spuse: “Noi îl vom osândi pe cel
nedrept — el va fi întors curând la Domnul său care-i va da o osândă
aprigă,
(88) iar cel care crede şi
săvârşeşte fapte bune, o frumoasă răsplată îl
aşteaptă, iar Noi îi vom da porunci lesne de împlinit.”
(89) El urmă un alt drum.
(90) Când ajunge la locul de unde
răsărea soarele, el văzu că se înălţa deasupra
unui popor căruia Noi nu-i dădurăm nici o pavăză împotriva
lui.
(91) Aşa a fost şi Noi am cuprins
tot ceea ce el ştia.
(92) El urmă apoi un alt drum.
(93) Când ajunse într-un ţinut
străjuit de două zăgazuri, află înapoia lor un popor care
abia de înţelegea vreo vorbă.
(94) Ei spuseră: “O, Du-l-qarnayni!
Gog şi Magog seamănă stricăciunea pe pământ.
Îţi putem plăti un haraci ca să ridici un zăgaz între
noi şi ei?”
(95) El spuse: “Puterea pe care mi-a
dăruit-o Domnul meu este binele. Ajutaţi-mă cu tărie
şi voi face între voi şi ei un zid.
(96) Aduceţi-mi bucăţi de
fier până ce golul dintre cei doi munţi va fi umplut.” El spuse:
“Suflaţi! până se va înteţi un foc! Aduceţi-mi alamă
topită ca să o vărs deasupra.”
(97) Gog şi Magog nu se vor putea
caţăra pe acest zid şi nici nu-l vor putea găuri.
(98) El spuse: “Aceasta este milostivenie
de la Domnul meu. Când va veni făgăduiala Domnului meu, El îl va face
una cu pământul. Făgăduiala Domnului meu este Adevăr!”
(99) Îi vom lăsa, în Ziua aceea,
pe oameni să se zbată şi să se lovească unii de
alţii ca valurile şi când se va sufla în trâmbiţă, îi vom
strânge laolaltă.
(100) În Ziua aceea, le vom arăta
Gheena tăgăduitorilor
(101) ai căror ochi au fost
acoperiţi de un văl în faţa amintirii Mele şi nu au putut
nici auzi.
(102) Tăgăduitorii socot că-i
pot lua pe robii Mei drept stăpâni în locul Meu? Noi am pregătit
Gheena ca sălaş tăgăduitorilor.
(103) Spune: “Să vă dăm
ştire de cei prea-pierduţi întru fapte?
(104) Şi a căror trudă se
pierde în Viaţa de Acum, pe când ei socot că au făcut ce
trebuie?”
(105) Aceştia sunt cei care tăgăduiesc
semnele Domnului lor şi întâlnirea Sa. Faptele lor sunt zadarnice şi
Noi nu le dăm nici o greutate în Ziua Învierii.
(106) Răsplata lor va fi Gheena,
căci ei au tăgăduit şi şi-au bătut joc de semnele
Mele şi de trimişii Mei.
(107) Cei care au crezut şi au
săvârşit fapte bune vor avea drept locuinţă Grădinile
Raiului,
(108) unde vor veşnici, fără
să dorească vreo schimbare.
(109) Spune: “Dacă marea ar fi
cerneală pentru cuvintele Domnului meu, marea se va sfârşi înainte
să se sfârşească cuvintele Domnului meu, chiar dacă vom mai
aduce încă pe atâta cerneală.”
(110) Spune: “Eu nu sunt decât un om asemena
vouă şi mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu
Unul, iar cel care nădăjduieşte în întâlnirea cu Domnul său
trebuie să săvârşească fapte bune şi să nu
alăture pe nimeni în închinăciunea sa către Domnul său.”