Maryam
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Kaf. Ha. Ya. ’Ain. Sad.
(2) Aceasta este amintirea milostiveniei
Domnului tău asupra robului Său, Zaharia,
(3) Când îl chemă pe Domnul său
pe ascuns,
(4) spuse: “Domnul meu! Oasele mi s-au
înmuiat, iar capul îmi este încins de vâlvătăile cărunţiei.
Domnul meu! Niciodată nu am fost năpăstuit când te-am chemat!
(5) Îmi este teamă de rudele
mele, după mine, căci femeia mea este stearpă.
Dăruieşte-mi Tu un urmaş de la Tine!
(6) El mă va moşteni pe mine
şi va moşteni neamul lui Iacob. Domnul meu! Fă-l pe placul
Tău!”
(7) “O, Zaharia! Îţi vestim un
fecior şi numele său va fi Ioan. Nicicând nu am mai dat acest nume
cuiva.”
(8) Zaharia spuse: “Domnul meu! Cum
aş putea avea un fecior? Femeia mea este stearpă, iar pe mine m-au
slabit bătrâneţele.”
(9) El spuse: “Aşa va fi să fie.
Domnul tău spuse: “Îmi este uşor, căci odinioară
şi pe tine te-am creat pe când erai nimic.”
(10) Zaharia spuse: “Domnul meu! Dă-mi
un semn!” El spuse: “Acesta este semnul tău: vreme de trei nopţi la
rând nu vei vorbi oamenilor.”
(11) Atunci Zaharia ieşi din templu
şi se duse la poporul său. Dumnezeu le dezvălui:
“Preamăriţi dimineaţa şi seara...”
(12) “O, Ioan! Ia Cartea cu tărie!”
Noi i-am dăruit înţelepciunea, pe când era un băieţandru,
(13) precum şi gingăşia
şi neprihănirea. El se temea de Dumnezeu,
(14) era bun cu părinţii lui
şi nu era nici nestăpânit, şi nici neascultător.
(15) Pace lui în ziua când se născu,
în ziua când muri, în ziua când va fi sculat viu!
(16) Aminteşte-o pe Maria în Carte
când se retrase de la ei într-un loc de la Răsărit.
(17) Ea puse un văl între ea şi
ai săi şi Noi i-am trimis duhul Nostru ce i se
înfăţişă ca un bărbat desăvârşit.
(18) Ea spuse: “La Milostivul caut
izbăvire de tine, dacă tu te temi!”
(19) El spuse: “Eu sunt doar trimisul
Domnului tău ca să-ţi dăruiesc un fecior curat.”
(20) Ea spuse: “Cum aş putea avea un
fecior când nici un om nu m-a atins, şi târfă eu nu sunt.”
(21) El spuse: “Aşa va fi să fie.
Domnul tău spuse: “Aceasta Îmi este uşor. Vom face din el un
semn pentru oameni ca milostivenie de la Noi. Porunca este neclintită.”
(22) Ea rămase grea şi se retrase
într-un loc îndepărtat.
(23) Durerile facerii o cuprinseră la
rădăcina unui curmal. Ea spuse: “Vai mie! Ce bine ar fi fost
de-aş fi murit înainte şi acum aş fi fost de mult uitată!”
(24) De la picioare însă, fu
strigată: “Nu te mâhni! Domnul tău a făcut să
ţâşnească un izvor la picioarele tale.
(25) Scutură către tine curmalul!
El va face să cadă asupra ta curmale coapte.
(26) Mănâncă, bea şi
limpezeşte-ţi ochii! Când vei vedea vreun om, spune-i: “Am juruit
Milostivului un post aşa că nu voi vorbi nimănui astăzi.”
(27) Ea se întoarce la ai săi
purtându-l în braţe. Ei spuseră: “O, Maria! Ai făcut ceva
neobişnuit!
(28) O, soră a lui Aaron! Tatăl
tău nu a fost un om rău şi mama ta nu a fost o târfă.”
(29) Ea le făcu semn către el,
însă ei spuseră atunci: “Cum am putea vorbi unui copil în
leagăn?”
(30) El spuse însă: “Eu sunt robul lui
Dumnezeu care mi-a dăruit Cartea şi m-a făcut profet.
(31) El m-a binecuvântat oriunde aş
fi. Mi-a poruncit rugăciunea şi milostenia cât voi trăi
(32) şi să fiu bun cu mama mea.
El nu m-a făcut nici nestăpânit, nici năpăstuit.
(33) Pacea fie asupra mea, în ziua când
m-am născut, în ziua când voi muri, în ziua când voi fi sculat viu.”
(34) Acesta este Iisus, fiul Mariei.
Cuvântul Adevărului de care ei se îndoiesc încă!
(35) Nu se cade lui Dumnezeu
să-şi ia un fiu. Mărire Lui! Când hotărăşte un
lucru, El îi spune: Fii!”, şi el este.
(36) “Dumnezeu este Domnul meu şi
Domnul vostru. Lui închinaţi-vă! Aceasta este o Cale Dreaptă!”
(37) Alianţele se ceartă între
ele. Vai celor care tăgăduiesc de locul mărturiei dintr-o zi
cumplită!
(38) Ascultă-i şi priveşte-i
în Ziua când vor veni la Noi. Cei nedrepţi se află astăzi într-o
rătăcire vădită.
(39) Previne-i asupra Zilei tânguirii în
care va fi împlinită Porunca, însă ei sunt nepăsători
şi nu cred.
(40) Noi moştenim pământul
şi pe cei de pe el, ce la Noi vor fi întorşi.
(41) Aminteşte-l pe Abraham în Carte.
A fost un drept şi un profet.
(42) El spuse tatălui său: “O,
tată! De ce te închini la ceea ce nu aude şi nu vede şi de nici
un folos nu îţi este?
(43) O, tată! Mie mi-a venit o
ştiinţă ce ţie nu ţi-a venit. Urmează-mă,
căci eu te voi călăuzi pe o Cale Netedă.
(44) O, tată! Nu te închina Diavolului,
căci Diavolul împotriva Milostivului s-a răzvrătit.
(45) O, tată! Îmi este
teamă că o osândă de la Milostivul o să te lovească
şi vei fi Diavolului sprijin.”
(46) El spuse: “O, Abraham! Îţi
este silă de dumnezeii mei? Dacă nu te potoleşti, te voi omorî
cu pietre. Părăseşte-mă pentru o vreme!”
(47) Abraham spuse: “Pace ţie! Voi
cere Domnului meu iertarea ta, căci El este Binevoitor cu mine.
(48) Eu mă rup de voi şi de ceea
ce chemaţi în locul lui Dumnezeu. Eu pe Domnul meu îl chem. Poate nu voi
fi năpăstuit, rugându-mă Domnului meu!”
(49) Când Abraham s-a rupt de ei şi de
cei cărora se închinau în locul lui Dumnezeu, Noi i i-am dăruit
atunci pe Isaac şi Iacob, şi am făcut din fiecare un profet.
(50) Noi le-am dăruit din milostivenia
Noastră şi le-am rânduit o limbă măreaţă a
adevărului.
(51) Aminteşte-l pe Moise în Carte! El
a fost curat ca trimis, ca profet.
(52) Noi l-am chemat pe coasta dreaptă
a Muntelui şi ni l-am apropiat ca om de încredere.
(53) Noi i l-am dăruit prin
milostivenia Noastră, ca profet, pe fratele său, Aaron.
(54) Aminteşte-l pe Ismail în Carte!
El a fost sincer în făgăduiala sa ca trimis, ca profet.
(55) El porunci alor săi
rugăciunea şi milostenia şi Domnul său a fost mulţumit
de el.
(56) Aminteşte-l pe Idris în Carte! El
a fost un drept, un profet.
(57) Şi Noi l-am ridicat la loc înalt.
(58) Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu
i-a copleşit cu harul Său dintre profeţii coborâtori din Adam;
dintre cei pe care i-am purtat cu Noe; dintre cei coborâţi din Abraham
şi Israel; dintre cei pe care i-am ales. Ei se prosternau plângând, când
versetele Milostivului le erau recitate.
(59) Urmaşii ce-au venit după ei
au părăsit rugăciunea, urmându-şi poftele. Ei vor
cunoaşte deznădejdea.
(60) Cei care se căiesc însă, cei
care cred şi săvârşesc fapte bune, aceştia vor intra în Rai
şi nu vor fi nedreptăţiţi cu nimic.
(61) Grădinile Edenului sunt
făgăduite de Milostiv robilor Săi care cred în Taină.
Făgăduiala Sa se va împlini curând.
(62) Ei, acolo, nu vor auzi nici o
deşărtăciune, ci numai “Pace!” şi vor avea îngrijire
dimineaţa şi seara.
(63) Acesta este Raiul pe care-l dăm
moştenire robilor Noştri ce se tem.
(64) Noi nu coborâm decât din porunca
Domnului tău. Ale Lui sunt cele dinaintea noastră, şi cele din
urma noastră, şi cele dintre ele. Domnul tău nu dă nimic
uitării.
(65) Închină-te Domnului
cerurilor şi al pământului şi al celor care se află între
ele. Fii stăruitor în închinarea către El. Cunoşti pe cineva ce
poartă un acelaşi nume?
(66) Omul spune: “Voi fi scos viu după
ce voi fi murit?”
(67) Nu-şi aminteşte oare omul
că Noi l-am creat odinioară pe când era nimic?
(68) Pe Domnul tău! ÎI vom
strânge pe ei şi pe diavoli laolaltă şi-i vom face să se
înfăţişeze în genunchi în jurul Gheenei.
(69) Din fiecare obşte îi vom scoate
apoi pe cei care au fost cei mai potrivnici Milostivului,
(70) căci Noi îi cunoaştem pe cei
vrednici de ars de acolo,
(71) căci hotărârea Domnului
tău este de neclintit.
(72) Noi îi vom mântui pe cei care se
temeau şi-i vom lăsa pe nedrepţi îngenunchiaţi.
(73) Când versetele Noastre le sunt
recitate ca dovezi vădite, cei care tăgăduiesc spun
credincioşilor: “Care dintre cele două obşti are un loc mai bun
şi o adunare mai frumoasă?”
(74) Câte leaturi n-am făcut să
piară înaintea lor mult mai frumoase, aparent, în avuturi?
(75) Spune: “Milostivul să
lungească puţin răgazul celor aflaţi în rătăcire
până ce îşi vor da seama, fie de osândă, fie de Ceasul cu care
sunt ameninţaţi! Şi atunci vor şti cine este în locul cel
mai rău şi cine are oştirea cea mai slabă.”
(76) Dumnezeu sporeşte
călăuzirea celor călăuziţi, iar faptele bune,
nepieritoare, vor avea înaintea Domnului tău mai bună
răsplă şi mai bună întoarcere.
(77) L-ai văzut pe cel care
tăgăduieşte semnele Noastre? El spune: “Mi se vor da averi
şi copii.”
(78) Oare el cunoaşte Taina ori a
încheiat vreun legământ cu Milostivul?
(79) Ba nu! Noi scriem ceea ce spune
şi îi vom prelungi osânda.
(80) Noi moştenim ceea ce spune
şi singur la Noi va veni.
(81) Ei şi-au luat dumnezei în locul
lui Dumnezeu ca să le fie lor sprijin.
(82) Ba nu! Ei se leapădă de
închinăciunea lor şi le vor sta împotrivă.
(83) Nu vezi că am trimis diavoli
tăgăduitorilor care îi îndeamnă la rău?
(84) Nu te pripi asupra lor, căci le
numărăm deja zilele.
(85) În Ziua când îi vom aduna ca
oaspeţi de onoare pe cei care se tem de Milostivul,
(86) îi vom mâna pe nelegiuiţi
către Gheena, precum sunt mânate vitele la adăpătoare.
(87) Numai cei care au încheiat
legământul cu Milostivul vor avea parte de milostivenie.
(88) Ei au spus: “Milostivul şi-a luat
un fiu!”
(89) Voi faceţi un lucru ce nu se
cade!
(90) Aproape că cerurile se
despică la acest cuvânt, că pământul se crapă şi
munţii se năruie!
(91) Ei i-au dat Milostivului un fiu!
(92) Nu se cade ca Milostivul
să-şi ia fii!
(93) Toţi cei care sunt în ceruri
şi pe pământ vin către Milostivul ca robi umili.
(94) El i-a numărat. El i-a socotit
bine.
(95) Toţi vor veni la El, unul câte
unul, în Ziua Învierii.
(96) Milostivul dăruie iubirea Sa
celor care au crezut şi au săvârşit fapte bune.
(97) Noi am făcut Coranul lesne de
înţeles în limba ta, ca tu să dai vestea cea bună celor care se
tem de Dumnezeu şi ca să previi un popor duşmănos.
(98) Câte leaturi n-am nimicit înaintea
lor! Vezi tu pe vreunul rămas în viaţă? Auzi măcar un
murmur uşor?