Al-Anbiyaa

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Judecarea oamenilor se apropie, însă ei, în nepăsarea lor, întorc spatele.

(2) Nici o nouă amintire nu le vine de la Domnul lor, fără ca ei să nu o asculte în batjocură.

(3) Inimile lor se desfată, atunci când nedrepţii ţin sfaturi: “Oare aceasta nu este un om asemenea vouă? Vă veţi lăsa prinşi de vrajă, atunci când vedeţi limpede?”

(4) El spuse: “Domnul meu cunoaşte tot cuvântul din cer şi de pe pământ. El este Auzitorul, Ştiutorul.”

(5) Ei spun: “Ba că sunt nişte vedenii încâlcite, ba că el le-a născocit, ba că este un poet! Să ne aducă un semn precum le-a fost trimis celor dintâi!”

(6) Nici o cetate din cele pe care le-am nimicit înaintea lor nu a crezut. Ei vor crede, oare?

(7) Noi nu am trimis înaintea ta decât bărbaţi cărora Noi ne-am dezvăluit. Întrebaţi-i pe oamenii Amintirii, dacă voi nu ştiţi.

(8) Noi nu le-am făcut trupuri care să nu mănânce bucate şi care să fie nemuritoare.

(9) Noi am adeverit făgăduiala ce le-a fost făcută. Noi i-am mântuit pe ei şi pe cine am voit şi i-am nimicit pe cei necumpătaţi.

(10) Noi v-am pogorât vouă o Carte pentru a vă aduce aminte. Nu pricepeţi, oare?

(11) Câte cetăţi nedrepte n-am sfărâmat! Şi după nimicirea lor un alt popor am creat.

(12) Când simt urgia Noastră, ei fug de ea.

(13) “Nu fugiţi! Întoarceţi-vă la ceea din care v-aţi îndestulat, la locuinţele voastre. Poate veţi fi întrebaţi!”

(14) Ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!”

(15) Şi strigătul lor nu s-a curmat până când nu i-am făcut ca o secerătură, vlăguiţi.

(16) Noi n-am creat cerul, pământul şi ceea ce se află între ele în joacă.

(17) Dacă am fi vrut să ne luăm un joc, l-am fi luat de la Noi, dacă am fi făcut-o.

(18) Ba nu! Noi aruncăm Adevărul asupra deşertăciunii şi îi zdrobim capul şi astfel ea dispare. Vai vouă pentru ceea ce născociţi!

(19) Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cei din preajma Lui nu sunt atât de îngâmfaţi ca să nu I se închine şi nici nu îi prinde osteneala.

(20) Ei Îl preamăresc noapte şi zi şi nu lâncezesc.

(21) Şi-au luat ei de pe pământ dumnezei ce pot scula morţii?

(22) Dacă ar fi şi alţi dumnezei afară de Dumnezeu în ceruri şi pe pământ, acestea ar fi atunci cuprinse de stricăciune. Mărire lui Dumnezeu, Domnul Tronului, deasupra a ceea ce ei născocesc!

(23) El nu va fi întrebat de ceea ce face, însă ei vor fi întrebaţi.

(24) Şi-au luat alţi dumnezei în locul Lui? Spune: “Aduceţi dovada! Aceasta este amintire pentru cei care sunt cu mine şi amintire pentru cei dinaintea mea.” Cei mai mulţi dintre ei, necunoscând însă Adevărul, îi sunt potrivnici.

(25) Noi n-am trimis înaintea ta nici un trimis căruia să nu i-o fi dezvăluit: “Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închinaţi-vă!”

(26) Ei au spus: “Milostivul şi-a luat fiii!” Mărire Lui! Ei sunt numai robi cinstiţi

(27) ce nu Îi ies din Cuvânt şi după porunca Lui trudesc.

(28) El ştie ce este înaintea lor şi ce este înapoia lor. Ei nu mijlocesc decât pentru cei de care Dumnezeu este mulţumit şi sunt pătrunşi de teamă.

(29) Noi îi răsplătim cu Gheena pe cei, dintre ei, care spun: “Eu sunt dumnezeu în locul Lui!” Aşa îi răsplătim pe nedrepţi.

(30) Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile şi pământul erau o singură bucată? Noi le-am despicat apoi şi din apă am creat tot ce este viu. Nu cred ei, oare?

(31) Noi am pus pe pământ munţi ca stâlpii ca să nu se clatine cu ei. Noi printre ei am tăiat văi adânci asemenea drumurilor. Poate se vor lăsa călăuziţi!

(32) Noi am făcut cerul ca acoperiş trainic. Ei sunt însă potrivnici semnelor Sale!

(33) El este Cel ce a creat noaptea şi ziua, soarele şi luna; fiecare înotând într-un cerc.

(34) Noi nu am dat niciunui om înaintea ta nemurirea. Tu vei muri, pe când ei vor fi nemuritori?

(35) Fiece suflet va gusta moartea. Veţi fi puşi la încercare cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi apoi către Noi veţi fi întorşi.

(36) Când cei care tăgăduiesc te văd, te iau numai în zeflemea: “Aceasta este cel care îi aminteşte pe dumnezeii voştri?” Ei nu cred în amintirea Milostivului.

(37) Omul a fost creat din pripeală. Vă voi arăta semnele Mele, însă nu-mi cereţi să mă pripesc.

(38) Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”

(39) Dacă cei care tăgăduiesc ar cunoaşte clipa când nu-şi vor putea feri nici chipurile şi nici spatele de foc, când nu vor mai fi ajutaţi...

(40) Ba nu! Va veni deodată asupra lor şi îi va tulbura. Ei nu i se vor putea împotrivi şi nici nu vor fi păsuiţi.

(41) Trimişii dinaintea ta au fost batjocoriţi, însă pe zeflemitori i-a înconjurat ceea ce batjocoreau.

(42) Spune: “Cine vă va ocroti, noapte şi zi, de cel Milostiv?” Ei faţă de amintirea Domnului lor sunt însă potrivnici.

(43) Ei au afară de Noi alţi dumnezei care-i opresc? Aceştia nu se pot ajuta pe ei înşişi şi Nouă nu Ni se pot împotrivi.

(44) Noi dăruim bucurii vremelnice lor şi taţilor lor oricât li s-ar lungi viaţa. Ei nu văd că Noi am intrat în ţinuturile necredincioase ca să le micşorăm întinderea? Sunt ei oare învingători?

(45) Spune: “Eu nu vă previn decât din Dezvăluire, însă surzii nu aud chemarea când sunt preveniţi.”

(46) Dacă o adiere a osândei Domnului tău îi atinge, ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!”

(47) Noi vom pune cântare drepte în Ziua Învierii. Nici un suflet nu va fi nedreptăţit cu vreun lucru, chiar dacă are greutatea unui bob de muştar, îl vom aduce. Noi suntem de ajuns să facem socotelile.

(48) Noi am dăruit Legea lui Moise şi lui Aaron ca lumină şi amintire celor temători,

(49) celor care se tem de Domnul lor în Taină şi celor pătrunşi de frica Ceasului.

(50) Aceasta este o amintire bincuvântată pe care am pogorât-o, iar voi vă veţi lepăda de ea?

(51) Noi am dăruit odinioară cunoaşterea lui Abraham. Noi l-am cunoscut.

(52) El spuse tatălui său şi poporului său: “Ce sunt aceste chipuri înaintea cărora staţi?”

(53) Ei au spus: “Noi i-am aflat pe taţii noştri lor închinându-se.”

(54) El spuse: “Şi voi şi taţii voştri sunteţi într-o rătăcire vădită.”

(55) Ei au spus: “Tu ai venit la noi cu Adevărul ori eşti dintre cei care îşi bat joc?”

(56) El spuse: “Nu! Domnul vostru este Domnul cerurilor şi al pământului. El le-a creat, şi eu Lui îi sunt dintre martori.

(57) Pe Dumnezeu! Voi vicleni asupra idolilor voştri, de cum veţi întoarce spatele.”

(58) El îi va face fărâme pe toţi în afară de mai marele lor. Poate se vor întoarce la el!

(59) Ei au spus: “Cel care a făcut aceasta cu dumnezeii noştri este dintre nedrepţi!”

(60) Ei au spus: “Noi am auzit un tânăr care-i amintea, i se spune Abraham.”

(61) Ei au spus: “Aduceţi-l înaintea ochilor oamenilor, căci poate vor depune mărturie.”

(62) Ei su spus: “Tu, Abraham, ai făcut aceasta cu dumnezeii noştri?”

(63) El spuse: “Ba mai marele lor a făcut-o. Întrebaţi-i, dacă pot grăi!”

(64) Atunci şi-au venit în fire şi au spus: “Sunteţi nedrepţi!”

(65) Apoi s-au rătăcit la cap iarăşi: “Ştii că aceştia nu grăiesc?”

(66) El spuse: “Voi vă închinaţi, în locul lui Dumnezeu, celor care nici nu vă folosesc şi nici nu vă păgubesc?

(67) Ruşine vouă şi celor cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu! Nu pricepeţi, oare?”

(68) Ei au spus: “Ardeţi-l! Ajutaţi-vă dumnezeii, dacă sunteţi cu fapta!”

(69) Noi am spus: “Focule, fii lui Abraham răcoare şi tihnă!”

(70) Ei au vrut să-i facă un vicleşug, însă Noi i-am rânduit printre cei prea-pierduţi.

(71) Noi l-am mântuit, ca şi pe Lot, ducându-l în ţinutul ce l-am binecuvântat pentru toate lumile.

(72) Noi i i-am dăruit, prinos al credinţei, pe Isaac şi Iacob şi pe amândoi i-am rânduit între cei drepţi.

(73) Noi i-am făcut căpetenii ca să călăuzească după porunca Noastră. Noi le-am dezvăluit făptuirea binelui, săvârşirea rugăciunii şi datul milosteniei. Şi ei ne-au fost închinători nouă.

(74) Noi i-am dăruit lui Lot înţelepciunea şi ştiinţa. Noi l-am mântuit din cetatea ce făptuia spurcăciuni. Ei erau un popor rău, stricat.

(75) Noi l-am înconjurat cu milostivenia Noastră, căci el a fost dintre cei drepţi.

(76) Şi Noe! Când ne-a chemat, i-am răspuns şi l-am mântuit pe el şi pe ai lui de necazul cel mare.

(77) Noi l-am mântuit de poporul ce socotea semnele Noastre minciuni. Era un popor rău şi Noi l-am înecat cu totul.

(78) Şi David, şi Solomon! Pe când judecau asupra ogorului pe care oile poporului năvăliseră pe înnoptat, Noi am fost martori la judecarea lor.

(79) Noi l-am făcut pe Solomon să înţeleagă. Noi le-am dăruit amândurora înţelepciunea şi ştiinţa. Noi am silit munţii şi zburătoarele să se alăture lui David în a Ne preamări. Noi suntem Cei care au făcut-o.

(80) Noi l-am învăţat, pentru voi, să vă facă platoşe ca să vă apăraţi de urgia voastră. Sunteţi mulţumitori, oare?

(81) Noi am supus lui Solomon vântul care la porunca lui suflă ca o furtună asupra pământului pe care l-am binecuvântat. Noi suntem Cei care ştiu!

(82) Unii diavoli se scufundau pentru el, iar alţii făceau alte treburi, în timp ce Noi vegheam asupra lor.

(83) Şi Iov! El îl chema pe Domnul său: “Nenorocirea m-a lovit, însă Tu eşti Cel prea milostiv dintre milostivi!”

(84) Noi i-am răspuns: am îndepărtat nenorocirea de la el şi i i-am dat înapoi pe ai săi şi încă pe atât asemenea lor ca milostivenie de la Noi şi o amintire pentru închinători.

(85) Şi Ismail, şi Idris, şi Du-l-Kifl! Toţi au fost răbdători.

(86) Noi i-am înconjurat cu milostivenia Noastră. Ei sunt dintre cei drepţi.

(87) Şi Du-n-Nun! El a plecat mânios, închipuindu-şi că nu putem nimic pentru el. El striga din întunecimi: “Nu este Dumnezeu afară de Tine! Mărire Ţie! Eu am fost dintre nedrepţi!”

(88) Noi i-am răspuns şi l-am mântuit de mâhnire. Aşa îi mântuim pe credincioşi.

(89) Şi Zaharia! El îl striga pe Domnul său: “Domnul meu! Nu mă lăsa singur! Tu eşti prea bunul de moştenire Dătător.”

(90) Noi i-am răspuns. Aşa i l-am dăruit pe Ioan, dând soţiei lui putinţă. Ei se grăbeau către cele bune şi Ne chemau cu dragoste şi teamă şi Ne erau Nouă smeriţi.

(91) Şi cea care şi-a păstrat fecioria şi Noi am suflat în ea din duhul Nostru. Şi aşa am făcut-o pe ea şi pe fiul ei un semn pentru lumi.

(92) Această adunare a voastră este o singură adunare. Eu sunt Domnul vostru. Mie închinaţi-vă!

(93) Ei se despart unii de alţii, însă toţi se întorc apoi la Noi.

(94) Cel care săvârşeşte fapte bune şi este credincios, zelul lui nu va fi şters, căci Noi îl vom scrie.

(95) Un blestem este asupra fiecărei cetăţi pe care am nimicit-o ca ei să nu se mai întoarcă acolo

(96) până ce nu li se va deschide lui Gog şi Magog ce se vor reprezi atunci de pe fiece înăţime.

(97) Făgăduiala cea adevărată se apropie. Privirile celor care tăgăduiesc se înţepenesc: “Vai nouă că am fost nepăsători, ba am fost chiar nedrepţi!”

(98) “Voi şi cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu veţi fi hrană pentru Gheena în care veţi intra.

(99) Dacă aceştia ar fi fost dumnezei n-ar fi intrat aici unde vor sta de-a puri şi

(100) vor avea numai gemete şi nu vor auzi nimic (altceva).”

(101) Celor cărora li s-a dat binele de la Noi dinainte, vor fi îndepărtaţi de aici.

(102) Ei nu vor auzi urletul ei şi vor avea de-a pururi ceea ce poftesc.

(103) Groaza cea mare nu-i va mâhni şi îngerii le vor ieşi în întâmpinare: “Aceasta este Ziua voastră care v-a fost făgăduită,

(104) Ziua când vom împături cerul aşa cum împătureşti un sul pe care se scrie.” Aşa cum am dat la iveală făptura dintâi aşa o vom duce înapoi. Este o făgăduială pe care o facem, o făgăduială pe care o vom împlini.

(105) Noi am scris Psalmii întru amintire: “Robii Mei cei drepţi vor moşteni pământul.”

(106) Întru aceasta este o înştiinţare pentru poporul închinător.

(107) Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi.

(108) Spune: “Mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Îi sunteţi Lui supuşi?

(109) Spune-le, dacă ei întorc spatele: “Eu v-am strigat tuturor deopotrivă, însă nu ştiu dacă ceea ce vi s-a făgăduit este aproape ori departe.

(110) Dumnezeu ştie ceea ce este rostit tare şi ştie ceea ce ascundeţi.

(111) Eu nu ştiu! Aceasta v-ar putea fi vouă ispită şi bucurie vremelnică!”

(112) Spune: “Domnul meu! Judecă întru Adevăr! Domnul nostru este Milostivul căruia i se cere ajutorul împotriva a ceea ce născociţi.”