Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Laudă lui Dumnezeu, Cel ce
stăpâneşte cele din ceruri, precum şi de pe pământ!
Laudă Lui în Viaţa de Apoi! El este Înţeleptul,
Cunoscătorul.
(2) El cunoaşte ceea ce intră în
pământ şi ceea ce iese din el, ceea ce se pogoară din cer şi
ceea ce se înalţă la el. El este Milostivul, Iertătorul.
(3) Cei care tăgăduiesc spun:
“Nu ne va veni Ceasul.” Spune: “Ba nu, pe Domnul meu, Ceasul vă va veni
curând!” El cunoaşte Taina şi nici măcar un fir de praf nu-i
scapă, fie din ceruri, fie de pe pământ. Nimic nu este nici prea mic
şi nici prea mare ca să nu fie scris în Cartea cea
desluşită
(4) încât cei care cred şi
săvârşesc fapte bune vor fi răsplătiţi. Aceştia
vor afla iertare şi înzestrare îmbelşugată.
(5) Cei care trudesc să
slăbească semnele Noastre, aceia vor avea parte de osândă de
chin dureros!
(6) Cei cărora le-a fost dată
ştiinţa văd că ceea ce a fost pogorât asupra ta de la
Domnul tău este Adevărul ce călăuzeşte pe calea
Puternicului, Lăudatului.
(7) Cei care tăgăduiesc spun:
“Să vă arătăm un bărbat care vă dă de
ştire că după ce veţi fi făcuţi fărâme,
veţi avea iarăşi o nouă făptură?
(8) Oare a născocit o minciună
despre Dumnezeu, ori a intrat vreun ginn în el?” Ba nu!... Cei care nu cred în
Viaţa de Apoi, vor avea osânda şi rătăcirea cea
adâncă.
(9) Ei nu văd oare ceea ce este
înaintea lor şi ceea ce este înapoia lor, din cer şi de pe
pământ? Dacă am voi, i-am scufunda în pământ ori am
prăvăli asupra lor o bucată de cer. Întru aceasta este un
semn pentru robul care se căieşte.
(10) I-am dăruit lui David un har de
la Noi. “O, voi munţi şi voi păsări, ţineţi-i
isonul!” Noi i-am înmuiat lui fierul:
(11) “Fă din el platoşe şi
cumpăneşte la înzăuare!” Faceţi lucrătură
bună! Eu sunt Văzător a ceea ce faceţi.
(12) Noi lui Solomon i-am supus vântul: cel
de dimineaţă sufla o lună, iar cel de seară sufla o
lună. Noi am făcut să curgă pentru el izvorul de bronz.Unii
ginni trudeau pentru el cu îngăduinţa Domnului său. Pe cei care
s-au abătut de la porunca Noastră, îi vom face să guste osânda
Iadului.
(13) Ei făceau pentru el ceea ce voia:
locuri de închinăciune, statui, talere cât havuzurile şi cazane
neclintite. “O, casă a lui David! Daţi mulţumire, căci
puţini dintre robii Mei sunt mulţumitori.”
(14) Când Noi i-am hotărât moartea,
nimic nu ar fi arătat moartea sa dacă fiara pământului nu i-ar
fi ros toiagul încât s-a prăbuşit, iar ginni au priceput că,
dacă ar fi cunoscut taina, n-ar mai fi stat sub osânda cea umilitoare.
(15) Sabeeni au avut un semn în
ţinutul lor — două grădini, una de-a dreapta şi alta de-a
stânga: “Mâncaţi din înzestrarea Domnului vostru şi
mulţumiţi-I, căci iată o
(16) Ei au întors însă spatele, iar
Noi am trimis asupra lor viitura de la Arim şi le-am preschimbat cele
două grădini în grădini cu poame amare, cu tamariscă
şi câţiva copaci de lotus.
(17) Astfel i-am răsplătit pentru
tăgada lor. Oare nu astfel îl răsplătim pe necredincios?
(18) Între sabeeni şi celelalte
cetăţi pe care le-am binecuvântat am făcut alte cetăţi
cât vezi cu ochii, şi am cumpănit umbletul prin ele: “Umblaţi
prin ele, noapte şi zi, în tihnă.”
(19) Ei au spus: “Domnul nostru! Fă
călătoriile noastre mai îndepărtate! Ei s-au
nedreptăţit pe ei înşişi. I-am lăsat doar în
poveşti, după ce i-am făcut fărâme. Întru aceasta
sunt semne pentru cel răbdător şi mulţumitor.
(20) Iblis le-a turnat ca
adevărată închipuirea sa, iar ei l-au urmat, în afara unora dintre
credincioşi.
(21) El nu are împuternicire asupra lor
decât ca Noi să-l cunoaştem pe cel care crede în Viaţa de Apoi
şi pe cel care se îndoieşte. Domnul tău asupra tuturor este
Păzitor.
(22) Spune: “Chemaţi-i pe cei pe care
îi luaţi drept dumnezei în afară de Dumnezeu! Ei nu au putere nici
măcar cât un fir de praf, nici în ceruri şi nici pe pământ. Ei
nu sunt, nici aici şi nici acolo, alăturaţi Creatorului.
Dumnezeu nu află nici un ajutor la ei.”
(23) Mijlocirea nu-i va sluji decât celui
ce El îi îngăduie. Atunci când groaza le va fi alungată din inimi,
vor fi întrebaţi: “Ce a spus Domnul Vostru?” Ei vor răspunde:
“Adevărul! El este Înaltul, Marele!”
(24) Spune: “Cine vă înzestrează
din ceruri şi de pe pământ?” Spune: “Dumnezeu!” Ori noi suntem, ori
voi sunteţi, fie pe Calea cea Dreaptă, fie într-o rătăcire
vădită.
(25) Spune: “Voi nu veţi fi
întrebaţi de ceea ce noi am greşit, după cum nici noi nu vom fi
întrebaţi de ceea ce voi aţi făptuit.”
(26) Spune: “Domnul nostru ne va aduna pe
toţi şi va judeca între noi întru Adevăr, căci El este
Deschizătorul, Ştiutorul”
(27) Spune: “Arătaţi-mi-i pe cei
pe care I i-aţi alăturat Lui ca părtaşi! Nu!... El este
Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.
(28) Noi te-am trimis tuturor oamenilor ca
vestitor şi predicator, însă cei mai mulţi nu ştiu.
(29) Ei spun: “Pe când această
făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”
(30) Spune: “Veţi avea o întâlnire
într-o zi, de la care nu veţi putea întârzia, însă nici merge mai
înainte.”
(31) Cei care tăgăduiesc spun:
“Niciodată nu vom crede în acest Coran şi nici în cele de dinaintea
lui.” Dacă ai vedea! Când nedrepţii vor sta înaintea Domnului lor
îşi vor întoarce unii altora vorba. Cei care au fost umiliţi vor
spune celor îngâmfaţi: “Fără voi, am fi fost credincioşi.”
(32) Cei care s-au îngâmfat vor spune celor
umiliţi: “Noi v-am oprit de la călăuzire după ce v-a fost
arătată?” Ba nu!... Voi înşivă sunteţi
nelegiuiţi!”
(33) Cei care au fost umiliţi, vor
spune celor care au fost îngâmfaţi: “Aceasta este vicleşugul
nopţilor şi al zilelor când ne porunceaţi să-L
tăgăduim pe Dumnezeu şi să-I facem semeni.” Ei îşi vor
tăinui remuşcarea când vor vedea osânda şi când le vom pune
juguri pe grumazurile lor de tăgăduitori. Nu sunt
răsplătiţi decât pentru ceea ce au făcut!
(34) Niciodată nu am trimis un
predicator într-o cetate, fără ca îndestulaţii ei să
spună: “Noi nu credem în aceea cu care ai fost trimis!”
(35) Şi să adauge: “Noi avem din
belşug averi şi copii, aşa că nu vom fi osândiţi.”
(36) Spune: “Domnul meu înzestrează cu
prisosinţă şi cu măsură pe cine voieşte,
însă cei mai mulţi oameni nu ştiu.”
(37) Nici averile şi nici copiii
voştri nu vă vor apropia de Noi, afară de cei care cred şi
săvârşesc fapte bune şi care vor primi răsplată
îndoită pentru ceea ce au făcut. Ei vor trăi în tihnă în
Încăperile Raiului,
(38) pe când cei care s-au trudit să
slăbească semnele Noastre vor fi aduşi la osândă.
(39) Spune “Domnul meu înzestrează cu
prisosinţă şi cu măsură pe cine voieşte dintre
robii Săi. El vă va înapoia tot ceea ce voi daţi milostenie. El
este prea-bunul Înzestrător.
(40) El va spune îngerilor în Ziua când îi
va aduna pe toţi: “Vouă vi se închinau aceştia?”
(41) Îngerii vor spune: “Mărire
Ţie! Tu eşti Oblăduitorul nostru, şi nu ei!” Ba nu, cei mai
mulţi dintre ei se închinau ginnilor în care credeau!
(42) În Ziua aceea nu veţi avea
unii de la alţii nici câştig, nici pagubă, iar Noi vom spune
celor care au fost nedrepţi: “Gustaţi osânda Focului pe care îl
socoteaţi minciună!”
(43) Când versetele Noastre le erau
recitate ca dovezi vădite, ei spuneau: “Acesta este doar un om ce vrea
să ne îndepărteze de cei cărora părinţii noştri
li se închinau.” Şi mai spuneau: “Aceasta este o minciună
născocită.” Cei care tăgăduiesc spun, când Adevărul
ajunge la ei: “Aceasta nu este decât o vrajă vădită!”
(44) Noi nu le-am mai dat cărţi
din care să înveţe şi nici nu le-am mai trimis pe nimeni
înaintea ta ca să le predice.
(45) Cei dinaintea lor au hulit, însă
aceştia n-au căpăt nici a zecea parte din ceea ce le-am dat
strămoşilor lor care i-au hulit pe trimişii Mei. Cum a fost
mustrarea Mea!
(46) Spune: “Eu una vă predic:
Ridicaţi-vă înaintea lui Dumnezeu, câte unul ori câte doi, apoi
chibzuiţi. Prietenul vostru nu are nici un ginn în el: el nu vă este
decât un predicator înaintea unei osânde aprige”
(47) Spune: “Eu nu vă cer nici o
răsplată, aceasta va fi a voastră, căci răsplata mea
va fi la Dumnezeu. El, asupra tuturor, este Veghetor.”
(48) Spune: “Domnul meu
răspândeşte Adevărul. El este Cel ce cunoaşte Tainele.”
(49) Spune: “Adevărul a venit!
Deşărtăciunea să nu mai înceapă, să nu se mai
întoarcă!”
(50) Spune: “Dacă rătăcesc,
atunci rătăcesc asupra mea însumi. Dacă sunt bine
călăuzit, aceasta este harul Domnului care mie mi-a fost
dezvăluit. El este Auzitorul, Aproapele.”
(51) Dacă ai vedea! Când se vor
îngrozi, fără de scăpare, vor fi luaţi dintr-un loc
apropiat
(52) şi vor spune: “Noi credem în El!”
Cum să ajungă însă ei la credinţă dintr-un loc
îndepărtat,
(53) când odinioară
tăgăduiau şi se lepădau de Taină?
(54) O stavilă se va pune între ei
şi ceea ce poftesc, precum altădată s-a făcut cu
schismaticii lor care se aflau într-o îndoială adâncă.