As-Saaffaat

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Pe cei aşezaţi pe rânduri,

(2) ce se leapădă cu tărie,

(3) ce recită întru amintire!

(4) Dumnezeul vostru este Unul:

(5) El este Domnul cerurilor, al pământului şi a ceea ce se află între ele. El este Domnul Răsăriturilor!

(6) Noi am împodobit cerul cel mai de jos cu stele

(7) ca pază împotriva oricărui diavol răzvrătit.

(8) Ei nu le pot asculta pe căpeteniile preaînalte, căci sunt loviţi din toate părţile.

(9) Ei sunt alungaţi şi vor avea parte de o necurmată osândă,

(10) iar pe cel care a apucat ceva, o flacără sfredelitoare îl urmăreşte.

(11) Întreabă-i: “Sunt ei mai tari la făptură decât alţii pe care Noi i-am creat?” Noi i-am creat din lut cleios!

(12) Tu te miri, iar ei îşi bat joc.

(13) Când le aminteşti, ei nu-şi amintesc.

(14) Când văd un semn, caută să-şi bată joc

(15) şi spun: “Aceasta nu este decât o vrajă vădită.

(16) Când vom muri şi vom fi ţărână şi oase, vom mai fi sculaţi noi

(17) ori strămoşii noştri dintâi?”

(18) Spune: “Da, şi veţi fi umiliţi!”

(19) Un sigur ţipăt şi vor vedea atunci!

(20) Vor spune: “Vai nouă! Aceasta este Ziua Judecăţii!”

(21) Aceasta este Ziua Cumpenei pe care voi aţi socotit-o minciună!

(22) Adunaţi-i pe cei nedrepţi, cu soţiile lor, precum şi cu cei cărora li se închinau,

(23) în locul lui Dumnezeu, apoi călăuziţi-i pe drumul Iadului.

(24) Opriţi-i! Vor fi întrebaţi:

(25) “De ce nu vă ajutaţi unii pe alţii?”

(26) În Ziua aceea, ei vor căuta însă să se supună.

(27) Se vor întoarce unii către alţii întrebându-se,

(28) şi vor spune: “Voi aţi venit la noi cu jurământ!”

(29) (Diavolii) vor spune: “Nu, voi nu aţi fost credincioşi.

(30) Noi nu am avut nici o împuternicire asupra voastră, ci voi aţi fost un popor ticălos.

(31) Spusa Domnului nostru s-a împlinit asupra noastră, şi noi acum gustăm...

(32) Noi v-am amăgit fiindcă noi înşine eram amăgiţi.”

(33) În Ziua aceea, vor fi părtaşi la osândă.

(34) Aşa vom face cu toţi nelegiuiţii.

(35) Când li se spunea: “Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu”, ei se îngâmfau

(36) şi spuneau: “Să ne părăsim dumnezeii noştri pentru un poet îndrăcit?”

(37) Ba nu! El a venit cu Adevărul şi i-a mărturisit ca drepţi pe cei trimişi înaintea sa.

(38) Veţi gusta osânda cea dureroasă,

(39) însă nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit,

(40) afară de robii credincioşi lui Dumnezeu

(41) care vor avea o înzestrare cunoscută,

(42) fructe, şi vor fi cinstiţi

(43) în Grădinile Plăcerii,

(44) pe paturi faţă în faţă.

(45) Printre ei va umbla un pocal de la izvor

(46) limpede şi desfătător pentru băutori,

(47) care nu dă ameţeală şi nici nu se termină.

(48) Cele cu ochi mari şi cu priviri neprihănite vor sta lângă ei,

(49) şi vor fi asemenea ouălor ascunse.

(50) Ei se vor întoarce unii spre alţii întrebându-se.

(51) Unul dintre ei va spune: “Aveam un prieten care spunea:

(52) “Oare tu eşti dintre cei care mărturisesc Adevărul?

(53) Vom mai fi judecaţi după ce vom muri şi vom fi ţărână şi oase?”

(54) Unul va spune: “Vedeţi ceva de sus?”

(55) El va privi de sus şi îl va vedea pe prietenul său în mijlocul Iadului.

(56) El îi va spune: “Pe Dumnezeu! Puţin a lipsit să mă pierzi şi pe mine!

(57) Fără harul lui Dumnezeu aş fi fost printre cei puşi la cazne.

(58) Nu suntem, aşadar, morţi?

(59) Ba da, însă doar de moartea noastră dintâi şi nu vom fi osândiţi!”

(60) Da, acesta este fericirea cea mare!

(61) Întru aceasta, să trudească truditorii.

(62) Oare acesta nu este o gazdă mai bună decât copacul Zeqqum?

(63) Noi l-am făcut ca o ispită celor nedrepţi.

(64) El este un copac ce iese din fundul Iadului,

(65) iar rodul său este asemenea căpăţânilor de diavoli.

(66) Ei vor mânca din el şi îşi vor umple burţile,

(67) apoi după el vor bea un amestec clocotind

(68) şi se vor întoarce iarăşi în Iad.

(69) Ei vor afla acolo pe taţii lor rătăciţi,

(70) şi se vor grăbi pe urmele lor.

(71) Cei mai mulţi dintre cei dintâi au fost, înaintea lor, rătăciţi,

(72) chiar dacă Noi le-am trimis predicatori.

(73) Vezi cum a fost sfârşitul celor care li s-a predicat,

(74) afară de robii credincioşi lui Dumnezeu!

(75) Noe Ne-a chemat! Cât de Buni sunt Cei care răspund!

(76) Noi l-am mântuit pe el şi pe ai săi de potopul cel mare.

(77) Noi am făcut seminţia sa să rămână.

(78) Şi am lăsat amintirea sa în veac:

(79) “Pace lui Noe, în toate lumile!”

(80) Aşa îi răsplătim pe cei făptuitori de bine.

(81) El este dintre robii Noştri credincioşi.

(82) Apoi i-am înecat pe ceilalţi.

(83) De partea lui a fost şi Abraham.

(84) El a venit la Domnul tău cu toată inima

(85) spunând tatălui său şi poporului său: “Cui vă închinaţi voi?

(86) O înşelătorie, dumnezei afară de Dumnezeu, este ceea ce vreţi?

(87) Ce vă închipuiţi despre Domnul lumilor?”

(88) Apoi aruncă o privire spre stele şi spuse:

(89) “Eu sunt bolnav!”

(90) Atunci ei îi întoarseră spatele şi plecară

(91) El se repezi, atunci, la dumnezeii lor şi le spuse: “Nu mâncaţi?

(92) Ce aveţi de nu vorbiţi?”

(93) El se repezi asupra lor lovindu-i cu dreapta.

(94) Oamenii se întoarseră la el alergând.

(95) El le spuse: “Vă închinaţi la ceea ce aţi cioplit,

(96) iar Dumnezeu v-a creat pe voi şi ceea ce faceţi?”

(97) Ei spuseră: “Zidiţi-i o zidire şi aruncaţi-l în Iad!”

(98) Ei au vrut să viclenească asupra lui, însă Noi i-am înjosit.

(99) El spuse: “Eu voi merge către Domnul meu, iar El mă va călăuzi.

(100) Domnul meu! Dăruieşte-mi un fiu dintre cei drepţi”

(101) Atunci îi vestirăm un fecior blând,

(102) Când ajunse să trudească alături de el, îi spuse: “O, fiul meu! Am văzut în vis că se făcea că te jertfeam. Cum vezi tu oare acest lucru?” El spuse: “O, tată! Fă ceea ce ţi s-a poruncit şi mă vei afla dintre cei răbdători, dacă Dumnezeu va voi!”

(103) După ce amândoi s-au supus, iar Abraham s-a prosternat,

(104) Noi i-am strigat: “O, Abraham!

(105) Tu ai crezut vedenia. Astfel îi răsplătim Noi pe făptuitorii de bine.

(106) Aceasta a fost încercarea cea fără de tăgadă.”

(107) Noi l-am răscumpărat printr-o jertfă măreaţa

(108) şi am lăsat amintirea sa în veac:

(109) “Pace lui Abraham!”

(110) Astfel îi răsplătim Noi pe făptuitorii de bine.

(111) El a fost dintre robii Noştri credincioşi.

(112) Noi i l-am vestit pe Isaac, un profet între cei drepţi.

(113) Şi i-am binecuvântat pe el şi pe Isaac. Şi din seminţia lor a fost şi cel făptuitor de bine, precum şi cel nedrept cu sine în chip vădit.

(114) Noi am dăruit binele lui Moise şi lui Aaron şi

(115) i-am mântuit pe ei şi pe poporul lor de potopul cel mare.

(116) I-am ajutat şi ei au fost învingători.

(117) Noi le-am dăruit Cartea cea desluşită

(118) şi i-am călăuzit pe o Cale Dreaptă.

(119) Şi am lăsat amintirea lor în veac:

(120) “Pace lui Moise şi lui Aaron!”

(121) Astfel îi răsplătim Noi pe făptuitorii de bine,

(122) Amândoi au fost dintre robii Noştri credincioşi.

(123) Şi Elias a fost dintre cei trimişi.

(124) El spuse poporului său: “Nu vă este teamă de Dumnezeu?

(125) Îl chemaţi pe Baal şi îl părăsiţi pe bunul Creator,

(126) pe Dumnezeu, Domnul vostru şi Domnul strămoşilor voştri dintâi?”

(127) Ei l-au socotit mincinos şi vor fi daţi osândei,

(128) afară de robii devotaţi lui Dumnezeu.

(129) Noi am lăsat amintirea sa în veac:

(130) “Pace lui Elias!”

(131) Astfel îi răsplătim pe făptuitorii de bine.

(132) El a fost dintre robii Noştri credincioşi.

(133) Şi Lot a fost dintre cei trimişi.

(134) Noi l-am mântuit pe el şi pe ai săi laolaltă,

(135) afară de o bătrână ce a fost între cei rămaşi în urmă!

(136) Apoi i-au stârpit pe ceilalţi,

(137) iar voi treceţi peste ei dimineaţa

(138) şi noaptea. Oare nu pricepeţi?

(139) Şi Iona a fost dintre cei trimişi.

(140) El a fugit la corabia încărcată,

(141) apoi a tras la sorţi, şi a fost dintre cei sortiţi pieirii.

(142) Peştele l-a înghiţit pe când se dojenea pe sine.

(143) Dacă nu ar fi fost printre cei care preamăresc,

(144) ar fi rămas în pântecele lui până în Ziua Învierii.

(145) Noi l-am aruncat apoi bolnav pe ţărmul gol

(146) şi am făcut să crească asupra lui un copac de Yaqtin.

(147) Noi l-am trimis apoi la o sută de mii de oameni ori chiar mai mulţi.

(148) Ei au crezut şi Noi le-am dăruit bucurii o vreme.

(149) “Domnul tău are fiice, pe când ei au fii?

(150) Am creat, sub ochii lor, îngerii-femei?”

(151) Vor spune oare în nemernicia lor:

(152) “Dumnezeu a odrăslit!...” Da, sunt mincinoşi!

(153) El a ales fiicele înaintea fiilor?

(154) “Ce aveţi? Cum judecaţi?

(155) Nu chibzuiţi deloc?

(156) Ori poate aveţi vreo împuternicire desluşită?

(157) Veniţi cu Cartea voastră, dacă spuneţi adevărul!”

(158) Ei au făcut între El şi ginni o înrudire, însă nu ştiu că ginni vor fi şi ei aduşi înaintea Lui?

(159) Mărire lui Dumnezeu peste ceea ce-şi închipuie ei,

(160) afară de robii lui Dumnezeu cei curaţi.

(161) Nici voi şi nici cei la care vă închinaţi

(162) nu veţi ispiti pe nimeni,

(163) ci numai pe cel care va fi azvârlit în Iad.

(164) “Nu este nimeni dintre noi care să nu aibă un loc cunoscut.

(165) Noi suntem cei aşezaţi în rânduri.

(166) Noi suntem cei care Îl preamărim.”

(167) Ei au să spună:

(168) “Dacă am fi avut o amintire de la cei dintâi,

(169) am fi fost robii lui Dumnezeu cei devotaţi.”

(170) Ei nu au crezut în El, însă vor afla curând!

(171) Cuvântul Nostru a mers înainte la robii Noştri trimişi.

(172) Şi ei vor fi cei ajutaţi,

(173) şi oştirea noastră va învinge pentru ei.

(174) Întoarce-le spatele o vreme!

(175) Uită-te la ei, căci şi ei se vor uita curând...

(176) Caută să grăbească osânda Noastră?

(177) Când se va coborî în curtea lor va fi o dimineaţă rea pentru cei cărora li s-a predicat!

(178) Întoarce-le spatele o vreme!

(179) Uită-te la ei, căci şi ei se vor uita curând...

(180) Mărire Domnului tău, Domnul Puterii asupra a ceea ce-şi închipuie ei!

(181) Pace trimişilor!

(182) Laudă lui Dumnezeu, Domnul lumilor!