Saad
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Sad. Pe Coranul cu amintirea sa!
(2) Cei care tăgăduiesc sunt în
îngâmfare şi în învrăjbire.
(3) Câte leaturi nu am nimicit înaintea
lor! Şi ei strigară când nu mai era vreme de scăpare.
(4) Ei se miră că vine la ei un
predicator dintre ei. Tăgăduitorii spun: “Acesta este un
vrăjitor mincinos!
(5) El face din dumnezei un singur
Dumnezeu? Acesta este un lucru de mirare!”
(6) Căpeteniile s-au urnit spunând:
“Plecaţi! Răbdaţi pentru dumnezeii voştri! Aceasta este un
lucru de dorit.
(7) Noi n-am auzit de aceasta în Legea de
pe urmă. Nu este decât o născocire!
(8) Oare amintirea a fost pogorâtă
asupra lui între noi?” Ei stau la îndoială asupra amintirii Mele,
căci nu au gustat încă din osânda Mea.
(9) Au ei comorile de milostivenie ale
Domnului tău, Puternicul,. Dăruitorul?
(10) Au ei împărăţia
cerurilor şi a pământului şi tot ce se află între ele?
Atunci să se înalţe la baierile cerului!
(11) Nu sunt însă decât o oaste de
alianţe ce va fi înfrântă pe loc.
(12) Înaintea lor au hulit poporul lui
Noe, adiţii şi Faraon — stăpânul stâlpilor,
(13) şi tamudiţii şi poporul
lui
(14) Toţi nu au făcut decât
să-i socoate mincinoşi pe trimişi, iar pedeapsa Mea s-a împlinit
asupra lor.
(15) Aceştia nu aşteaptă
decât un singur Strigăt ce nu va mai fi repetat.
(16) Ei vor spune: “Domnul nostru!
Grăbeşte-ne nouă judecata înainte de Ziua Socotelii.”
(17) Rabdă ceea ce spun şi
aminteşte-ţi de robul Nostru, David, dăruit cu putere şi
plin de căinţă.
(18) Noi am supus munţii să
preamărească laolaltă cu el, în amurg şi la
răsărit,
(19) precum şi păsările
strânse în jurul lui. Toţi se întorc la El.
(20) Noi i-am întărit
împărăţia sa şi l-am dăruit cu înţelepciune
şi limpezime la vorbă.
(21) Povestea potrivnicilor a venit la
tine? Ei s-au căţărat pe zid până la încăperea
oprită
(22) şi au intrat peste David care s-a
speriat de ei. Ei i-au spus: “Nu te teme! Noi suntem potrivinici, unul l-a
nedreptăţit pe celălalt. Judecă-ne întru adevăr. Nu fi
părtinitor! Călăuzeşte-ne pe Calea cea Dreaptă!
(23) Acesta este fratele meu care are
nouăzeci şi nouă de oi, iar eu nu am decât o oaie. El mi-a spus:
“Încredinţează-mi-o mie!” Şi m-a biruit cu vorba!
(24) David spuse: “El te-a
nedreptăţit cerându-ţi oaia ta pe lângă oile sale.”
Mulţi dintre cei care se amestecă se nedreptăţesc unii pe
alţii, afară de cei care cred şi săvârşesc fapte bune,
însă aceştia sunt puţini. David a înţeles că Noi l-am
pus la încercare. El I-a cerut iertare Domnului său şi căzând în
genunchi se căi.
(25) Noi i-am iertat lui şi el are la
Noi un loc aproape şi o frumoasă întoarcere.
(26) O, David! Noi te-am făcut
urmaş pe pământ. Judecă oamenii întru Adevăr şi nu
urma poftei, căci ea te rătăceşte de la calea lui Dumnezeu.
Cei care se rătăcesc de la Calea lui Dumnezeu vor avea parte de o
osândă aprigă, căci au dat uitării Ziua Socotelii.
(27) Oare Noi am creat cerul şi
pământul şi tot ce se află între ele zadarnic precum îşi
închipuie cei care tăgăduiesc? Vai celor care tăgăduiesc de
Foc!
(28) Îi vom face oare pe cei care
cred şi săvârşesc fapte bune deopotrivă cu cei care
seamănă stricăciunea pe pământ? Ori îi vom face pe cei
temători deopotrivă cu cei neruşinaţi?
(29) O Carte binecuvântată am pogorât
asupra ta ca ei să ia aminte la versetele ei, ca cei dăruiţi cu
minte să chibzuiască!
(30) Lui David i l-am dăruit pe
Solomon. Ce rob bun şi plin de căinţă!
(31) Când într-o seară îi fură
înfăţişaţi caii care băteau din picior,
(32) el spuse: “Eu am iubit bunul (lumesc) mai mult
decât amintirea Domnului meu, până ce au dispărut după
vălul nopţii.
(33) “Întoarceţi-mi-i.” Şi
atunci, el le-a tăiat picioarele şi gâtul.
(34) Noi l-am pus la încercare pe Solomon
punându-i pe tron un chip. Astfel, el s-a căit.
(35) El spuse: “Domnul meu! Iartă-mi
mie! Dăruieşte-mi o împărăţie ce nu se va cuveni
nimănui după mine. Tu eşti Dăruitorul!”
(36) Noi i-am supus vântul — lin sufla la
porunca sa acolo unde-l trimitea,
(37) pe diavolii ziditori şi
scufundători,
(38) şi pe alţii legaţi în
lanţuri:
(39) “Acesta-i darul Nostru.
Risipeşte-l ori păstrează-l fără să ţii
socoteală!
(40) Solomon are la Noi un loc apropiat
şi o frumoasă întoarcere.
(41) Aminteşte-ţi de Iov, robul
Nostru, când a strigat către Domnul său: “Satan m-a lovit cu
suferinţă şi osândă.”
(42) “Bate din picior! Aceasta este o
scaldă răcoroasă şi o băutură.”
(43) Şi i i-am dăruit pe ai
săi şi încă pe atât. Aceasta au fost o milostivenie de la Noi
şi o amintire pentru cei dăruiţi cu minte.
(44) Ia în mâna ta un mănunchi de
nuiele! Loveşte cu el şi nu-ţi încălca legământul!”
Şi Noi l-am aflat răbdător. Ce rob bun şi plin de
căinţă!
(45) Aminteşte-ţi de Abraham,
Isaac şi Iacob, robii Noştri dăruiţi cu îndemânare şi
cu prevedere.
(46) Noi i-am curăţit prin
amintirea Lăcaşului.
(47) Ei se află la Noi, printre
aleşii cei prea buni.
(48) Aminteşte-ţi de Ismail,
Elizeu şi Du al-Kifl. Toţi se află printre cei prea buni.
(49) Aceasta este o amintire, o
frumoasă întoarcere pentru cei temători:
(50) grădinile Edenului ale căror
porţi le vor fi deschise.
(51) Culcaţi în ele, vor cere fructe
din belşug şi băuturi
(52) în vreme ce cele cu privirile
neîntinate le vor fi ţiitoare de urât!
(53) Aceste vă sunt
făgăduite pentru Ziua Socotelii.
(54) Aceasta este înzestrarea Noastră
ce nu are sfârşit.
(55) Aşa va fi! Ticăloşii
vor avea o întoarcere rea:
(56) Gheena unde vor fi azvârliţi. Ce
rău culcuş!
(57) Aşa va fi ca să guste
apă clocotită şi o băutură puturoasă
(58) şi altele asemenea în perechi.
(59) Aceasta este o gloată ce
năvăleşte cu voi, însă nu vor fi bineveniţi, ci vor fi
azvârliţi în Foc.
(60) Ei vor spune: “Voi nu sunteţi
bineveniţi, căci voi ne-aţi pregătit acestea!” Ce
lăcaş năpăstuit!
(61) Ei vor spune: “Domnul nostru!
Sporeşte-le îndoit osânda Focului celor care ne-au împins aici.”
(62) Ei vor spune: “De ce nu-i vedem nici
pe bărbaţii pe care-i număram între cei răi?
(63) Nu ne băteam noi joc de ei? Oare
acum de scapă privirilor?”
(64) Aceasta, adevărat, este cearta
soţilor Focului!
(65) Spune: “Eu nu sunt decât un
predicator. Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu, Unul, Biruitorul.
(66) Domnul cerurilor şi al
pământului şi a ceea ce se află între ele, Puternicul,
Mult-Iertătorul.”
(67) Spune: “Este o veste mare,
(68) însă voi întoarceţi
spatele...
(69) Eu nu am nici o ştiinţă
de la căpeteniile prea-înalte că s-ar fi certat.
(70) Mie nu mi s-a dezvăluit decât
că sunt un predicator cu vorbă limpede.”
(71) Domnul tău spuse îngerilor: “Eu
voi crea din lut un om.
(72) După ce-i voi da chip
desăvârşit şi voi sufla în el din duhul Meu, să
cădeţi cu faţa la pământ înaintea lui!”
(73) Toţi îngerii s-au prosternat,
(74) afară de Iblis care s-a îngâmfat
şi a fost astfel dintre necredincioşi.
(75) Dumnezeu spuse: “O, Iblis! Ce te
împiedică să te prosternezi înaintea a ceea ce-am creat cu mâinile
Mele? Ori eşti îngâmfat ori eşti dintre cei prea-înalţi!”
(76) El spuse: “Eu sunt mai bun decât el,
căci Tu, pe mine, m-ai creat din foc, iar pe el, l-ai creat din lut.”
(77) Dumnezeu spuse: “Ieşi de aici
şi cu pietre să fii bătut!
(78) Blestemul meu fie asupra ta până
în în Ziua Judecăţii!”
(79) El spuse: “Domnul meu!
Păsuieşte-mă până în Ziua când oamenii vor fi
înviaţi.”
(80) Dumnezeu spuse: “Da, eşti printre
cei păsuiţi!
(81) până în Ziua clipei cunoscute
Nouă.”
(82) Iblis spuse: “Pe puterea Ta! Eu îi voi
amăgi pe toţi,
(83) afară de cei care îţi vor fi
Ţie robi credincioşi.”
(84) Dumnezeu spuse: “Adevărul! Eu
spun Adevărul!
(85) Eu voi umple Gheena cu tine şi cu
toţi cei care te vor urma.”
(86) Spune-le: “Eu nu vă cer
răsplată şi nici nu vă împovărez.
(87) El este doar amintire pentru lumi,
(88) şi veţi cunoaşte vestea
lui după o vreme”