Az-Zumar

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Pogorârea Cărţii este de la Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.

(2) Noi am pogorât asupra ta Cartea întru Adevăr ca să te închini lui Dumnezeu, curat Lui în credinţă.

(3) Nu este oare pentru Dumnezeu credinţa curată? Cei care îşi iau oblăduitori în locul Lui spun: “Noi nu ne închinăm lor decât ca ei să ne apropie de Dumnezeu!” Dumnezeu îi va judeca pentru ceea ce se învrăjbeau. Dumnezeu nu îl călăuzeşte pe cel care este mincinos, tăgăduitor.

(4) Dacă Dumnezeu ar fi vrut să aibă un fiu, ar fi ales ce ar fi voit din ceea ce a creat. Mărire Lui! El este Dumnezeu, Unul, Biruitorul

(5) El a creat cerurile şi pământul întru Adevăr. El înfăşoară noaptea în zi şi înfăşoară ziua în noapte. El a supus soarele şi luna să alerge fiecare către un anumit soroc. Nu este El oare Puternicul, Mult-Iertătorul?

(6) El v-a creat dintr-un singură persoană, din care i-a făcut şi perechea. El v-a pogorât vouă din dobitoace — opt perechi. El v-a creat pe voi în pântecele mamelor voastre: creaţie după creaţie, în trei întunecimi. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru!A Lui este împărăţia! Nu este dumnezeu afară de El. Cum de vă puteţi abate?

(7) Dacă tăgăduiţi, să ştiţi că Dumnezeu se poate lipsi de voi şi nu este mulţumit de robii Săi tăgăduitori, însă dacă îi mulţumiţi, este mulţumit de voi. Nimeni nu va căra povara altuia. Întoarcerea voastră va fi la Domnul vostru. Atunci, El vă va da ştire de ceea ce aţi făptuit, căci El este Ştiutor al lăuntrului inimilor.

(8) Când pe om îl atinge o nenorocire, el îl cheamă pe Domnul său şi se căieşte înaintea Lui. Când îi vine o binefacere de la El, el uită ceea ce Îi ceruse mai înainte şi Îi face lui Dumnezeu semeni pentru a rătăci de la calea Sa. Spune: “Bucură-te puţin de tăgada ta, căci vei fi între soţii Focului!”

(9) Oare el este asemenea celui credincios care în picioare, ori cu faţa la pământ, în timpul nopţii, îl îngrijorează Viaţa de Apoi şi nădăjduieşte în milostivenia Domnului său? Spune: “Cei care ştiu sunt oare deopotrivă cu cei care nu ştiu?” Numai cei dăruiţi cu minte chibzuiesc.

(10) Spune: “O, robi ai Mei! O, voi cei ce credeţi! Temeţi-vă de Domnul vostru! Cei care au săvârşit binele pe lumea aceasta vor avea tot bine.” Pământul lui Dumnezeu este larg. Cei răbdători vor primi răsplata lor fără socoteală.

(11) Spune: “Mie mi s-a poruncit să mă închin lui Dumnezeu, curat Lui în credinţă.

(12) Mie mi s-a poruncit să fiu întâiul dintre supuşi.”

(13) Spune: “Eu mă tem de osânda unei Zile mari, dacă nu dau ascultare Domnului meu.”

(14) Spune: “Eu, lui Dumnezeu, mă închin, curat Lui în credinţa mea.

(15) Voi, închinaţi-vă cui vreţi în afara Lui!” Spune: “În Ziua Învierii cei pierduţi vor fi cei care s-au pierdut pe ei înşişi şi pe ai lor.” Nu este aceasta o pierdere fără tăgadă?

(16) O întindere de foc va fi deasupra lor şi dedesubtul lor o altă întindere, aşa îi înfricoşează Dumnezeu pe robii Săi. O, robi ai Mei! Temeţi-vă de Mine!

(17) Cei care se feresc de Taghuţi să li se închine, şi se întorc la Dumnezeu, au bunăvestire! Vesteşte-le-o robilor Mei

(18) care ascultă Cuvântul şi urmează prea-binele lui. Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu îi călăuzeşte! Aceştia sunt cei dăruiţi cu minte!

(19) Asupra cui se va împlini Cuvântul Osândei. Îl vei salva tu pe cel din Foc?

(20) Cei care se tem însă de Domnul lor vor avea încăperi deasupra cărora sunt alte încăperi zidite, iar pe sub ele vor curge râuri. Aceasta este făgăduiala lui Dumnezeu! Dumnezeu nu Îşi calcă făgăduiala.

(21) Nu vezi că Dumnezeu a trimis din cer o apă căreia îi taie drum prin izvoare pe pământ, apoi cu ea dă la iveală holde felurite la culoare ce se veştejesc şi pe care tu le vezi îngălbenindu-se, şi apoi El le face pleavă. Întru aceasta este o amintire pentru cei dăruiţi cu minte.

(22) Cel căruia Dumnezeu i-a deschis inima spre Supunere nu este într-o lumină de la Domnul său? Vai celor cu inimi împietrite la amintirea lui Dumnezeu. Aceştia sunt într-o rătăcire vădită.

(23) Dumnezeu a pogorât cea mai frumoasă dintre spuse: O Carte ce se aseamănă şi se repetă. Pielea celor care se tem de Domnul se înfioară, apoi pielea şi inimile lor se înmoaie la amintirea lui Dumnezeu. Aceasta este călăuzirea lui Dumnezeu cu care călăuzeşte pe cine voieşte. Cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte însă, nu va mai avea o altă călăuză.

(24) Cine îşi va păzi chipul în Ziua Învierii de osânda cea rea? Li se va spune celor nedrepţi: “Gustaţi ceea ce aţi agonisit!”

(25) Şi cei dinaintea lor au hulit, iar osânda le-a venit de unde nici nu se aşteptau.

(26) Dumnezeu i-a făcut să guste ruşinea în Viaţa de Acum, însă osânda din Viaţa de Apoi este mult mai mare. O, dacă ar şti!

(27) Noi am dat oamenilor pilde de tot felul în acest Coran. Poate îşi vor aminti!

(28) Un Coran arab, fără întortocheli! Poate se vor teme!

(29) Dumnezeu a dat pilda unui bărbat legat de părtaşi certăreţi şi a altuia supus unui singur bărbat. Oare cei doi sunt deopotrivă? Laudă lui Dumnezeu! Cei mai mulţi oameni însă nu ştiu.

(30) Iată-te mort şi iată-i şi pe ei morţi!

(31) Apoi în Ziua Învierii, vă veţi certa înaintea Domnului vostru.

(32) Cine este mai nedrept decât cel care Îl huleşte pe Dumnezeu şi scoate Adevărul minciună când vine la el? Oare în Gheena nu este un sălaş pentru tăgăduitori?

(33) Cel care a venit cu Adevărul şi cei care l-au mărturisit, aceştia sunt cei temători.

(34) Ei vor avea ceea ce voiesc la Domnul lor. Aceasta este răsplata făcătorilor de bine.

(35) Dumnezeu să le şteargă ce-i mai rău din ceea ce au făcut şi să le dea răsplată pentru ce-i mai bun din ceea ce-au făcut!

(36) Oare Dumnezeu nu este de ajuns robului Său, când oamenii te înspăimântă cu cei la care ei se închină în afara Lui? Cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte, nu va mai avea altă călăuză.

(37) Cel pe care Dumnezeu îl călăuzeşte, nimeni nu-l rătăceşte. Oare Dumnezeu nu este Puternic, Stăpân al Răzbunării?

(38) Dacă tu îi întrebi: “Cine a creat cerurile şi pământul?” Ei vor spune: “Dumnezeu!” Spune: “Vedeţi? Dacă Dumnezeu îmi vrea un rău, îl pot alunga cei pe care îi chemaţi în afara lui Dumnezeu? Dacă îmi vrea un bine, pot ei opri acest bine?” Spune: “Dumnezeu îmi este de ajuns! Cei care au credinţă se încred Lui.”

(39) Spune: “O, popor al meu! Faceţi voi după putinţa voastră, căci şi eu fac. Curând veţi afla

(40) cui va veni o osândă ce îl va face de ruşine şi asupra cui se va abate o osândă necurmată.

(41) Asupra ta Noi am pogorât, pentru oameni, Cartea, întru Adevăr. Cel care este bine călăuzit este pentru el însuşi, iar cel care este rătăcit este rătăcit împotriva lui însuşi. Tu nu eşti răspunzător de ei.

(42) Dumnezeu primeşte sufletele în clipa morţii, de altfel şi pe cele ale adormiţilor care nu sunt morţi. El le ţine pe cele ale celor răpuşi de moarte şi le trimite înapoi pe celelalte până la un anumit soroc. Întru aceasta sunt semne pentru un popor care cugetă!

(43) Ei iau mijlocitor în afara lui Dumnezeu? Spune: “Şi dacă ei nu au nici putere şi nici minte?”

(44) Spune: “A lui Dumnezeu este mijlocirea întreagă! A Lui este împărăţia cerurilor şi a pământului! La El veţi fi întorşi!”

(45) Când Dumnezeu, Unul, este amintit, inimile celor care nu cred în Viaţa de Apoi se îngreţoşează, însă când sunt amintiţi cei în afară de El se înveselesc!

(46) Spune: “O, Dumnezeule! Creator al cerurilor şi al pământului, Cunoscător al tăinuitului şi al mărturisitului! Tu îi vei judeca pe robii Tăi pentru ceea ce se învrăjbeau!”

(47) Dacă cei nedrepţi ar avea tot ce se află pe pământ, şi încă pe atât, ar da tot să se răscumpere de la osânda cea rea din Ziua Învierii, însă le va apărea, de la Dumnezeu, ceea ce ei nici nu socoteau.

(48) Le vor apărea relele pe care le-au agonisit şi vor fi învăluiţi de ceea ce batjocoreau.

(49) Când un rău îl atinge pe om, Ne cheamă, însă când îi dăruim o binefacere spune: “Mi s-a dat după ştiinţa mea.” Aceasta este o ispită, însă cei mai mulţi nu ştiu.

(50) Aşa spuneau şi cei dinaintea lor, iar ceea ce agoniseau nu le-a slujit la nimic.

(51) Relele pe care le-au agonisit i-au lovit. Şi pe cei nedrepţi dintre aceia îi vor lovi relele pe care le-au agonisit şi nu-l vor slăbi pe Dumnezeu.

(52) Ei nu ştiu că Dumnezeu înzestrează pe cine voieşte, cu prisosinţă, însă şi cu măsură. Întru aceasta sunt semne pentru un popor care crede.

(53) Spune: “O, robi ai Mei! Voi ce ce v-aţi întrecut măsura, nu deznădăjduiţi de la milostivenia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu iartă păcatele toate, căci El este Iertătorul, Milostivul.

(54) Întoarceţi-vă la Domnul vostru! Supuneţi-vă Lui înainte să vă vină osânda, căci nu veţi mai fi ajutaţi apoi!

(55) Urmaţi prea-binele ce v-a fost pogorât de la Domnul vostru înainte să vă vină osânda deodată de unde nici nu vă aşteptaţi.

(56) Înainte ca vreun suflet să spună: “Vai mie, din nepăsare faţă de Dumnezeu, am fost dintre zeflemitori!”

(57) Ori să spună: “Dacă Dumnezeu m-ar fi călăuzit aş fi fost dintre cei temători.”

(58) Ori să spună când va vedea osânda: “Dacă aş fi dus înapoi, aş fi dintre cei făcători de bine!”

(59) Ba nu! Semnele Mele au venit la tine, însă tu le-ai socotit minciună, te-ai îngâmfat şi ai fost dintre tăgăduitori!

(60) Îi vei vedea, în Ziua Învierii, pe cei care l-au hulit pe Dumnezeu, cu chipurile înegrite. Nu este Gheena un sălaş al trufaşilor?

(61) Dumnezeu îi va mântui spre fericirea lor pe cei care s-au temut. Pe ei nu-i va atinge răul şi nu vor fi mâhniţi.

(62) Dumnezeu este Creatorul tuturor şi El tuturor le este Proteguitor.

(63) Ale Lui sunt cheile cerurilor şi ale pământului. Cei care tăgăduiesc semnele lui Dumnezeu, aceştia sunt cei pierduţi.

(64) Spune: “O, voi neştiutorilor! Altuia decât lui Dumnezeu îmi porunciţi să mă închin?

(65) Ţi s-a dezvăluit ţie şi celor dinaintea ta: “Dacă eşti închinător la idoli, truda ta va fi deşartă şi tu vei fi dintre cei pierduţi.

(66) Închină-te doar lui Dumnezeu şi fii printre cei mulţumitori!”

(67) Ei nu i-au dat lui Dumnezeu adevărata Sa măsură. Pământul întreg, în Ziua Învierii, va fi în pumnul Său, iar cerurile vor fi împăturite cu dreapta Sa. Preamărire şi Înălţare Lui asupra celor care I-i alăturaţi!

(68) Când va sufla în trâmbiţă, cei din ceruri şi cei de pe pământ vor fi trăsniţi, afară de cei pe care Dumnezeu voieşte. Apoi se va mai sufla încă odată, şi iată-i în picioare privind.

(69) Pământul va străluci de lumina Domnului său. Cartea va fi aşezată. Vor veni profeţii şi martorii. Toţi vor fi judecaţi întru Dreptate şi nimeni nu va fi nedreptăţit.

(70) Fiece suflet va primi după ceea ce a făptuit. El ştie prea bine ce făptuiesc ei.

(71) Cei tăgăduitori vor fi mânaţi în cete către Gheena, iar porţile ei se vor deschide când ei vor sosi. Păzitorii le vor spune: “Oare nu au venit la voi trimişi, dintre voi, care să vă recite versetele Domnului vostru şi ca să vă prevină asupra întâlnirii cu Ziua aceasta a voastră?” Ei vor spune: “Ba da!” Cuvântul osândei asupra tăgăduitorilor se va împlini.

(72) Li se va spune: “Intraţi pe porţile Gheenei, unde veţi veşnici. Ce rău este sălaşul celor trufaşi!”

(73) Cei care se tem de Domnul lor vor fi mânaţi în cete către Rai, iar porţile lui se vor deschide când ei vor sosi. Păzitorii vor spune: “Pace vouă! Voi aţi fost buni! Intraţi aici şi veşniciţi!”

(74) Ei vor spune: “Laudă lui Dumnezeu care ne-a adeverit făgăduiala Sa şi ne-a dat pământul moştenire. Ne vom aşeza în Rai unde vrem.” Cât de minunată este răsplata truditorilor!

(75) Vei vedea îngerii, adunaţi în cerc împrejurul Tronului, preamărind cu lauda pe Domnul lor. Vor fi judecaţi întru Adevăr şi se va spune: “Laudă lui Dumnezeu, Domnul lumilor!”