An-Nisaa
Madinan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Voi, oameni! Temeţi-vă de
Domnul vostru care v-a creat dintr-un singur suflet, din care a creat şi
perechea, apoi din amândoi a răspândit mulţime de bărbaţi
şi femei.Temeţi-vă de Dumnezeu asupra căruia vă
întrebaţi şi cinstiţi pântecele ce v-au purtat, căci
Dumnezeu veghează asupra voastră.
(2) Daţi orfanilor ceea ce este al
lor. Să nu schimbaţi binele pe rău! Nu le mâncaţi averile
lor în locul a lor voastre, căci acesta este greu păcat.
(3) Dacă vă este teamă
că nu veţi fi drepţi cu orfanii, luaţi-vă soţii după
cum vă va plăcea, două ori trei ori patru femei. Dacă
vă este teamă că nu veţi fi drepţi cu ele,
luaţi-vă o singură femeie ori pe cele stăpânite de dreapta
voastră. Aşa vă va fi mai uşor vouă, dacă nu
puteţi ţine o casă mare.
(4) Daţi-le femeilor voastre dota de
bună voie, însă dacă ele sunt atât de bune pentru a vă
lăsa o parte, mâncaţi-o sănătoşi.
(5) Nu daţi neghiobilor bunurile pe
care Dumnezeu vi le-a rânduit vouă pentru trai. Daţi-le cele
trebuincioase traiului din aceste bunuri, daţi-le cu ce să se
înveşmânte şi spuneţi-le cuvinte cuviincioase!
(6) Puneţi-i la încercare pe orfani
când au ajuns la vârsta împlinirii. Dacă descoperiţi la ei o
judecată sănătoasă, înapoiaţi-le bunurile. Nu
mâncaţi aceste bunuri cu lăcomie şi risipă înainte ca ei
să se facă mari. Bogatul să se ferească a se atinge de ele.
Săracul să mănânce cu cumpătare. Când le înapoiaţi
bunurile, luaţi-vă martori, însă Dumnezeu este de ajuns ca
să ţină socoteală tuturor.
(7) Bărbaţilor li se cuvine o
parte din ceea ce părinţii şi rudele lor au lăsat,
după cum şi femeilor li se cuvine o parte din ceea ce
părinţii şi rudele lor au lăsat, fie că este mult, fie
că este puţin, partea este hotărâtă.
(8) Daţi, de asemenea, o parte
rudelor, orfanilor şi sărmanilor care sunt de faţă la
împărţire şi spuneţi-le cuvinte cuviincioase.
(9) Să le fie frică celor
care-ar putea lăsa, în urma lor, copii fără de ocrotire. Să
le fie frică pentru ei! Să se teamă de Dumnezeu şi să
rostească un cuvânt drept!
(10) Cei care pe nedrept mănâncă
averea orfanilor, ei foc înghit în burţile lor: curând vor cădea în
Groapa cu jar.
(11) Cât despre copiii voştri,
Dumnezeu vă porunceşte să-i daţi băiatului cât la
două fete. Dacă fetele sunt mai multe de două, două treimi
din moştenire sunt ale lor, iar dacă nu este decât una, jumătate
este a ei. Dacă a avut un copil, o şesime din moştenire este a
fiecăruia dintre părinţii lui. Dacă nu are copii,
părinţii lui îl vor moşteni: o treime este a mamei lui.
Dacă are fraţi, o şesime este a mamei lui, după ce-i vor fi
fost îndeplinite poruncile şi plătite datoriile. Voi nu
ştiţi care dintre părinţi ori fii vă vor fi mai
aproape întru ajutor. Aceasta este obligaţia hotărâtă de
Dumnezeu. Dumnezeu este Ştiutorul, Înţeleptul.
(12) Dacă soţiile voastre nu au
avut copii, jumătate din aceea ce v-au lăsat este a voastră.
Dacă au un copil, un sfert din ceea ce v-au lăsat este al vostru,
după ce le vor fi fost îndeplinite poruncile şi plătite
datoriile. Dacă voi nu aveţi copii, un sfert din ceea ce aţi
lăsat va fi al soţiilor voastre. Dacă aveţi un copil, o
optime din ceea ce aţi lăsat este a lor, după ce vă vor fi
fost îndeplinite poruncile şi plătite datoriile. Dacă un
bărbat ori o femeie nu are nici părinţi şi nici copii,
şi lasă o moştenire, atunci dacă are un frate ori o
soră, o şesime va fi a fiecăruia dintre ei. Dacă are mai
mulţi, îşi vor împărţi între ei a treia parte din
moştenire, după ce îi vor fi fost îndeplinite poruncile şi
plătite datoriile fără ca cineva să fi fost păgubit.
Aceasta este porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu este Ştiutorul, Blândul.
(13) Acestea sunt hotarele lui Dumnezeu:
cel care dă ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său va fi
lăsat să intre în Grădinile pe sub care curg râuri, unde va
veşnici. Aceasta este izbânda cea mare!
(14) Cel care nu dă ascultare lui
Dumnezeu şi trimisului Său şi care calcă hotarele
(15) Chemaţi patru martori dintre voi
împotriva acelora dintre femeile voastre care au săvârşit o
faptă neruşinată. Dacă ei depun mărturie, atunci
închideţi-le în case până la moarte, dacă nu le va da Dumnezeu
nici o putinţă de scăpare.
(16) Dacă cei doi care au
săvârşit aceasta sunt dintre voi, puneţi-i la cazne! Dacă
se căiesc şi se îndreaptă, lăsaţi-i, căci
Dumnezeu este De-căinţă-primitorul, Milostivul.
(17) De nimeni altcineva decât de Dumnezeu
ţine să primească, doară, căinţa celor care au
săvârşit răul din neştiinţă şi care se
căiesc pe dată. Şi de aceea, Dumnezeu le primeşte
căinţa. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.
(18) Căinţa nu le este
primită însă celor care săvârşesc rele şi care, doar
atunci când moartea vine la unul dintre ei, acesta va spune: “Eu mă
căiesc acum!” Şi nici celor care mor tăgăduitori! Acestora
le-am pregătit dureroasă osândă.
(19) O, voi cei ce credeţi! Nu vă
este îngăduit să primiţi femei ca moştenire, împotriva
voinţei lor. Nici să le siliţi să vă înapoieze o parte
din ceea ce le-aţi dat, doar dacă nu au preacurvit.
Purtaţi-vă cu ele cuviincios! Dacă le urâţi..., însă
cum puteţi urî ceva în care Dumnezeu a pus atâta bine?
(20) Dacă vreţi să
schimbaţi o soţie pe alta, şi i-aţi dat deja un talant
uneia dintre ele, nu-l mai luaţi înapoi. A-l lua înapoi este o josnicie
şi-un păcat vădit.
(21) Şi cum l-aţi lua, atunci
când v-aţi legat unul de celălalt şi femeile voastre au primit
de la voi un legământ greu?
(22) Nu vă căsătoriţi
cu femeile pe care taţii voştri le-au avut de soţii, în
afară de ceea ce a fost înainte, căci cu adevărat aceasta este o
faptă neruşinată şi silnică, un drum rău ales.
(23) Vă sunt oprite vouă: mamele
voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătuşile din partea
tatălui, mătuşile din partea mamei, fiicele fraţilor
voştri, fiicele surorilor voastre, mamele voastre care v-au alăptat,
surorile voastre de lapte, mamele femeilor voastre, fiicele voastre vitrege
aflate sub oblăduirea voastră, cele născute din femeile voastre
cu care aţi fost căsătoriţi cândva — dacă nu aţi
apucat însă să intraţi la ele nici o vină nu va fi asupra
voastră — soţiile fiilor voştri, zămisliţi din coapsa
voastră. Vă este oprit să vă căsătoriţi cu
două surori, în afară de ceea ce a fost înainte. Dumnezeu este
Iertător, Milostiv.
(24) După cum vă sunt oprite
femeile măritate, afară de cele pe care le stăpâneşte
dreapta voastră. Aşa vă este scris vouă de la Dumnezeu.
Afară de acestea, vă este îngăduit să vă folosiţi
averile pentru a vă căsători cu celelalte şi nu pentru a
vă desfrâna. Daţi-le femeilor cu care v-aţi desfătat
răsplata, căci aceasta este o datorie. Nici o greşeală nu
va fi asupra voastră pentru ceea ce aţi căzut împreună la
învoială, păzind ceea ce era poruncit. Dumnezeu este Ştiutor,
Înţelept.
(25) Cel dintre voi ce nu are putinţa
să se căsătorească cu femei credincioase, libere, va lua
din cele stăpânite de dreapta voastră. Unul, Dumnezeu cunoaşte
credinţa voastră şi voi unii din alţii sunteţi
coborâtori. Luaţi-le de soţii, cu îngăduinţa familiei lor.
Daţi-le dota după cuviinţă! Să fie femei cinstite!
Să nu-şi ia ibovnici! Dacă sunt măritate şi
preacurvesc, vor avea parte doar de jumătate din osânda pe care ar avea-o
femeile libere. Acestea sunt pentru cel care se teme de desfrâu. Cel mai bine
este să fie răbdători. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
(26) Dumnezeu vrea să vă
lămurească faptele celor dinaintea voastră ca să vă
călăuzească şi să vă ierte vouă. Dumnezeu
este Ştiutor, Înţelept.
(27) Dumnezeu vrea să se întoarcă
către voi, iar cei care îşi urmează poftele vor să vă
prăvălească în adâncuri.
(28) Dumnezeu vrea să vă
uşureze vouă poverile, căci omul a fost creat slab.
(29) O, voi cei ce credeţi! Nu vă
mâncaţi fără noimă averile unii altora, ci numai printr-un
negoţ asupra căruia v-aţi învoit. Nu vă ucideţi între
voi! Dumnezeu este Milostiv cu voi.
(30) Curând îl vom arunca în Foc pe cel
care face acestea duşmănos şi nedrept, căci aceasta este
lesne lui Dumnezeu!
(31) Dacă vă feriţi de
păcatele grele care vă sunt oprite, Noi vom şterge relele
voastre şi cu cinste vă vom lăsa să intraţi în Rai.
(32) Nu râvniţi la darurile
hărăzite de Dumnezeu unora dintre voi mai mult decât altora:
bărbaţii au o parte din ceea ce şi-au agonisit. Şi femeile
au o parte din ceea ce şi-au agonisit. Cereţi de la Dumnezeu să
vă dăruiască din harul Său. Dumnezeu este
Atotcunoscător.
(33) Noi tuturor am hotărât
moştenitori pentru ceea ce au lăsat: părinţii, rudele
şi pe cei cu care sunteţi legaţi printr-un legământ.
Daţi-le partea lor! Dumnezeu este Martor tuturor.
(34) Bărbaţii sunt mai presus
decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi
fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase,
păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează.
Dojeniţi-le pe cele de a căror neascultare vă este teamă!
Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le
căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi
ascultare. Dumnezeu este Înalt, Mare.
(35) Dacă vă este teamă de
despărţirea a doi soţi, luaţi un judecător din familia
soţului şi altul din familia soţiei. Dumnezeu va hotărî
înţelegerea între ei, dacă vor voi să se împace. Dumnezeu este
Ştiutor, Cunoscător.
(36) Închinaţi-vă lui
Dumnezeu! Nu-i alăturaţi nimic! Fiţi buni cu părinţii
voştri, cu rudele voastre, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul care
vă este apropiat şi cu cel care vă este străin, cu
prietenul cel aproape de voi, cu drumeţul şi cu robii voştri.
Dumnezeu nu-l iubeşte pe cel care este trufaş, plin de el,
(37) nici pe zgârciţii care poruncesc
oamenilor zgârcenie, nici pe cei care ascund ceea ce Dumnezeu le-a dăruit
din harul Său. Noi am pregătit o umilitoare osândă
tăgăduitorilor!
(38) nici pe cei care îşi împart
bunurile în milostenii ca să fie văzuţi de oameni, nici pe cei
care nu cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, nici pe cei ce şi l-au
făcut tovarăş pe Diavol. Cumplit tovarăş!
(39) Ce le-ar fi fost, de-ar fi crezut în
Dumnezeu şi în Ziua de Apoi şi dacă ar fi dat milostenie din
ceea ce Dumnezeu le-a dăruit? Dumnezeu asupra lor este Ştiutor!
(40) Dumnezeu nu va nedreptăţi pe
nimeni nici cât greutatea unui grăunte. O faptă bună, El o va
socoti îndoit şi va dărui pentru ea o mare răsplată.
(41) Ce vor face atunci când vom aduce câte
un martor din fiece adunare şi când vom aduce martor asupra lor?
(42) Cei care vor fi tăgăduit,
cei care nu vor fi dat ascultare trimisului, ar dori ca în Ziua aceea
pământul să-i înghită. Nu-i vor putea ascunde nimic lui
Dumnezeu.
(43) O, voi cei ce credeţi! Nu vă
apropiaţi de rugăciune, atâta vreme cât sunteţi beţi —
aşteptaţi să ştiţi ce spuneţi, ori întinaţi
— dacă nu sunteţi în călătorie — aşteptaţi
să vă spălaţi. Dacă sunteţi bolnavi, dacă
sunteţi în călătorie, dacă unul din voi se întoarce de la
locul tăinuit, dacă aţi atins femeile şi dacă nu
veţi găsi apă, atunci luaţi nisip curat şi
frecaţi-vă faţa şi mâinile. Dumnezeu este
Îngăduitor, Iertător.
(44) Nu i-ai văzut pe cei cărora
o parte din Carte le-a fost dăruită? Ei cumpără
rătăcirea şi vor ca şi voi să rătăciţi
drumul.
(45) Dumnezeu îi ştie prea bine pe
vrăjmaşii voştri. Dumnezeu este de ajuns ca Proteguitor.
Dumnezeu este de ajuns ca Oblăduitor.
(46) Unii evrei răstoarnă
Cuvintele de la locul lor: “Am auzit şi ne-am răzvrătit!”, “Auzi
fără să asculţi!”, “Ai grijă de noi!.” Şi
îşi răsucesc limbile lovind Legea. Dacă ar fi spus însă:
“Am auzit şi ne-am supus!”, “Ascultă!”, “Priveşte-ne!” Aceasta
ar fi fost mai bun şi mai drept pentru ei. Dumnezeu i-a blestemat pentru
tăgada lor. Ei nu cred, în afara puţinora dintre ei.
(47) O, voi celor care vi s-a dat Cartea!
Credeţi în ceea ce Noi am pogorât, întărind ceea ce aveaţi deja,
înainte ca să vă ştergem chipurile, sucindu-vi-le la spate ori
să le blestemăm precum i-am blestemat pe oamenii Sabbatului. Porunca
lui Dumnezeu este împlinită!
(48) Dumnezeu nu iartă să-i fie
alăturaţi alţii, însă El iartă cui voieşte
păcate mai puţin grele decât acesta. Cel care Îi
alătură lui Dumnezeu pe alţii, săvârşeşte un păcat
cumplit.
(49) Nu i-ai văzut pe cei care se
ţin pe ei înşişi de curaţi? Dumnezeu dă
curăţenie cui voieşte, iar ei nu vor fi
nedreptăţiţi nici cât un fitil (de
opaiţ).
(50) Vezi cum născocesc minciuni
asupra lui Dumnezeu: în aceasta este un păcat vădit!
(51) Nu i-ai văzut pe cei cărora
o parte din Carte le-a fost dăruită? Ei cred în Jibt şi în
Taghut şi spun despre cei care tăgăduiesc: “Ei sunt mai
călăuziţi decât cei care cred.”
(52) Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu
îi blestemă. Pentru cel blestemat de Dumnezeu nu vei afla ajutor!
(53) Cum să aibă parte din
împărăţie, dacă nu dau oamenilor nici măcar o
pieliţă de curmală
(54) ori îi vor pizmui pe oameni pentru
ceea ce Dumnezeu le-a dat din harul Său? Noi i-am dat neamului lui Abraham
Cartea şi înţelepciunea. Noi le-am dăruit astfel o mare
împărăţie.
(55) Unii dintre ei cred în El, alţii
Îi întorc spatele. Gheena le va fi de ajuns ca rug încins.
(56) Pe cei care tăgăduiesc
semnele Noastre îi vom arunca în Foc. De fiece dată când pielea li se va
scoroji, le vom da alta ca ei să guste osânda de-a pururi. Dumnezeu este
Puternic, Înţelept.
(57) Noi îi vom băga pe cei care cred
şi săvârşesc fapte bune în Grădinile pe sub care curg
râuri, unde vor veşnici şi unde vor avea soţii neprihănite.
Acolo îi vom aşeza la umbră deasă.
(58) Dumnezeu vă porunceşte
să înapoiaţi ceea ce vi s-a dat în păstrare şi să
judecaţi după dreptate când judecaţi între oameni. Dumnezeu
vă îndrumă numai spre bine. Dumnezeu este Auzitor, Văzător.
(59) O, voi cei ce credeţi! Daţi
ascultare lui Dumnezeu! Daţi ascultare trimisului şi celor, dintre
voi, ce au porunca! Dacă vă certaţi asupra unui lucru, atunci
aduceţi-l înaintea lui Dumnezeu şi a trimisului, dacă
credeţi în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi! Aşa este bine, căci
aceasta este cea mai bună rânduială.
(60) Nu i-ai văzut pe cei care pretind
că ei cred în ceea ce ţi-a fost pogorât ţie şi în ceea ce a
fost pogorât înaintea ta? Ei vor să rămână sub judecata lui
Taghut, chiar dacă li s-a poruncit să-l tăgăduiască.
Diavolul vrea să-i arunce într-o adâncă rătăcire.
(61) Când li se spune: “Veniţi la ceea
ce Dumnezeu a pogorât! Veniţi la trimis!” Tu îi vezi atunci pe cei
făţarnici întorcându-ţi spatele şi îndepărtându-se.
(62) Cum va fi când o năpastă îi
va lovi pentru ceea ce mâinile lor au făcut? Atunci vor veni la tine
şi se vor jura pe Dumnezeu: “Noi nu vrem decât binele şi
împăcarea!”
(63) Dumnezeu ştie ceea ce este în
inimile lor. Îndepărtează-te de ei! Predică-le, spunând
sufletelor lor vorbe pătrunzătoare.
(64) Noi nu trimitem un trimis decât ca
să i se dea ascultare, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Dacă cei
care s-au nedreptăţit pe ei înşişi vin la tine cerând
iertare lui Dumnezeu şi dacă trimisul cere iertare pentru ei, atunci
Îl vor afla pe Dumnezeu De-căinţă-primitor, Milostiv.
(65) Nu! Pe Domnul tău! Ei nu cred
atâta vreme cât nu te-au luat judecător pentru gâlcevile lor. Ei nu vor
mai afla în ei putinţa de a scăpa de ceea ce tu vei fi hotărât
şi se vor supune pe de-a-ntregul.
(66) Dacă le-am fi scris:
“Omorâţi-vă!” ori “Ieşiţi din casele voastre!” Nu ar fi
făcut-o decât puţini dintre ei. Ar fi mult mai bine pentru ei şi
mult mai de folos pentru întărirea lor să facă ceea ce li se
predică.
(67) Noi le-am da atunci o mare
răsplată,
(68) şi i-am călăuzi pe o
dreaptă cale.
(69) Cei care dau ascultare lui Dumnezeu
şi trimisului Său vor fi împreună cu cei pe care Dumnezeu i-a
copleşit cu harul Său, cu profeţii, drepţii, martirii
şi virtuoşii. Frumoasă este tovărăşia acestora!
(70) Acesta este harul lui Dumnezeu!
Dumnezeu este îndeajuns de Ştiutor!
(71) O, voi cei ce credeţi!
Băgaţi de seamă! Apoi plecaţi la luptă în cete ori
toţi deodată!
(72) Câte unul dintre voi
tărăgănează. Când o nenorocire vă loveşte, el
spune: “Dumnezeu m-a copleşit cu harul Său, pentru că nu am fost
printre cei care au făcut mărturisirea!”
(73) Dacă Dumnezeu vă dă
însă înlesniri, el spune ca şi cum nici o prietenie n-ar fi între voi
şi el : “O, de-aş fi fost cu ei, aş fi căpătat un mare
câştig!”
(74) Să lupte pentru calea lui
Dumnezeu cei care îşi vând Viaţa de Acum pe Viaţa de Apoi! Celui
care luptă pentru calea lui Dumnezeu, fie că va fi ucis, fie că
va fi biruitor, îi vom da o mare răsplată.
(75) De ce nu luptaţi pentru calea lui
Dumnezeu de vreme ce cei slabi dintre bărbaţi, femeile şi copiii
spun: “Domnul nostru! Scoate-ne din această cetate cu locuitori
nedrepţi. Dă-ne nouă un oblăduitor de la Tine! Dă-ne
nouă un ajutor de la Tine!”
(76) Credincioşii luptă pentru
calea lui Dumnezeu, tăgăduitorii luptă pentru calea lui Taghut.
Luptaţi-vă cu prietenii Diavolului, căci capcanele Diavolului
sunt slabe.
(77) Nu i-ai văzut pe cei cărora
li s-a spus: “Jos mâinile! Săvârşiţi-vă rugăciunea!
Daţi milostenie!” Când lupta le stă scrisă, unii se tem de
oameni ca de Dumnezeu ori chiar şi mai tare. Ei spun: “Domnul nostru! De
ce ne-ai scris nouă lupta? De ce nu ai lăsat-o mai târziu pentru alt
soroc? Spune-le: “Puţină este bucuria Vieţii de Acum, Viaţa
de Apoi este mai bună pentru cel care se teme de Dumnezeu. Nu veţi fi
nedreptăţiţi nici cât un fitil (de
opaiţ).”
(78) Oriunde aţi fi, moartea vă
va lovi, chiar de vă veţi închide în turnuri întărite. Dacă
li se întâmplă un lucru bun, ei spun: “Acesta este de la Dumnezeu!”
Dacă li se întâmplă un lucru rău, ei spun: “Acesta este de la
tine!” Spune: “Totul este de la Dumnezeu!” Ce are poporul acesta de nici
măcar o vorbă nu poate înţelege?
(79) Orice bine care ţi se
întâmplă vine de la Dumnezeu, orice rău care te loveşte vine de
la tine însuţi. Noi te-am trimis oamenilor ca trimis şi Dumnezeu este
de ajuns ca Martor!
(80) Cei care dau ascultare trimisului, dau
ascultare lui Dumnezeu, iar pe cei care întorc spatele, lasă-i, căci
nu te-am trimis paznic asupra lor!
(81) Ei spun: “Noi dăm ascultare!”
După ce au ieşit însă de la tine, unii dintre ei ţin
sfaturi noaptea, departe de cele spuse de tine. Dumnezeu scrie toate sfaturile
lor în noapte. Îndepărtează-te de ei!
Încredinţează-te lui Dumnezeu! Dumnezeu este de ajuns ca
Apărător!
(82) Ei nu chibzuiesc asupra Coranului?
Dacă ar fi venit de la altul decât Dumnezeu, ar fi aflat în el multe
nepotriviri.
(83) Dacă o poruncă le vine, fie
de linişte, fie de teamă, ei o răspândesc în jurul lor.
Dacă însă ar împărtăşi-o trimisului şi celor,
dintre ei, ce au porunca pentru a le cere părerea, ar pricepe-o de la ei.
Dacă harul şi milostivenia lui Dumnezeu n-ar fi fost asupra
voastră, l-aţi fi urmat pe Diavol, în afara puţinora dintre voi.
(84) Luptă pentru calea lui Dumnezeu!
Tu nu eşti răspunzător decât de tine însuţi.
Îndeamnă-i pe credincioşi! Dumnezeu va opri, poate, urgia celor
care tăgăduiesc. Dumnezeu este mult mai de temut în urgie, mult mai
de temut în pedeapsă!
(85) Cel care mijloceşte întru bine,
va avea o parte din el, iar cel care mijloceşte întru rău, va purta
întreaga povară. Dumnezeu este Martor asupra tuturor!
(86) Când sunteţi salutaţi,
daţi un salut şi mai bun, ori cel puţin, răspundeţi.
Dumnezeu asupra tuturor este socotitor.
(87) Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară
de El! El vă va aduna, fără putinţă de îndoială,
în Ziua Învierii. Cine este mai drept decât Dumnezeu la vorbă?
(88) De ce v-aţi dezbinat din princina
făţarnicilor? Dumnezeu i-a dat înapoi pentru ceea ce au agonisit.
Aţi vrea să-l călăuziţi pe cel pe care Dumnezeu îl
rătăceşte? Nu veţi afla nici o călăuză
pentru cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte.
(89) Lor le-ar plăcea să vă
vadă tăgăduitori, precum sunt ei înşişi, şi
astfel să fiţi asemenea lor! Nu vă luaţi nici un prieten
dintre ei până nu vor pribegi pe calea lui Dumnezeu. Dacă întorc
însă spatele, prindeţi-i şi omorâţi-i oriunde îi veţi
afla. Nu vă luaţi nici oblăduitor, nici ajutor dintre ei,
(90) în afară de cei aliaţi cu un
popor cu care voi aţi încheiat un legământ, ori a celor care vin la
voi cu inima strânsă de-a lupta cu voi, ori de a lupta cu poporul lor.
Dacă Dumnezeu ar fi vrut, le-ar fi dat putere asupra voastră, iar ei
v-ar fi biruit. Dacă se ţin deoparte, dacă nu mai luptă cu
voi, dacă vă îmbie la pace, Dumnezeu nu vă mai dă atunci
nici o princină asupra lor.
(91) Veţi afla alţi oameni care
doresc pace între voi şi poporul lor. De fiece dată când sunt
împinşi la neascultare, să fie zdrobiţi. Dacă nu se vor
îndepărta de voi, dacă nu vă îmbie la pace, dacă nu-şi
lasă mâinile în jos, prindeţi-i, omorâţi-i, oriunde-i veţi
afla. Noi vă dăm împuternicire desluşită asupra lor!
(92) Nu se cade unui credincios să
ucidă un alt credincios, doar din greşeală. Cel care a ucis un
credincios din greşeală, va slobozi un rob credincios şi va
plăti preţul sângelui familiei celui mort, însă aceasta să
nu-l dea apoi ca milostenie. Dacă credinciosul ucis era dintr-o
tabără duşmană, ucigaşul va slobozi un rob credincios.
Dacă era dintr-o tabără cu care aţi făcut un
legământ, atunci ucigaşul va plăti preţul sângelui familiei
celui mort şi va slobozi un rob credincios. Cel care nu are putinţa
aceasta, va posti două luni neîntrerupte, ca semn al căinţei
cerute de către Dumnezeu. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.
(93) Cel care, voit, ucide un credincios va
avea Gheena ca răsplată, unde va veşnici. Asupra lui vor
cădea mânia şi blestemul lui Dumnezeu care îi va pregăti o mare
osândă.
(94) O, voi cei ce credeţi! Fiţi
cu mintea limpede când porniţi pe calea lui Dumnezeu! Nu spuneţi
celui care vă îmbie la pace: “Eşti necredincios!”, căci
altminterea nu căutaţi decât bucuriile Vieţii de Acum, însă
prăzile sunt mult mai îmbelşugate la Dumnezeu. Aşa vă
purtaţi odinioară, însă acum Dumnezeu v-a dăruit din harul
Său. Fiţi cu mintea limpede, căci Dumnezeu este Cunoscător
a ceea ce făptuiţi!
(95) Credincioşii care se feresc
să lupte — în afară de cei oropsiţi — şi cei care
luptă pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile şi făpturile lor nu
sunt deopotrivă. Dumnezeu le dă întâietate celor care luptă cu
bunurile şi făpturile lor asupra celor care se feresc să lupte.
Dumnezeu a făgăduit tuturor bunătăţi, însă
Dumnezeu le dă întâietate luptătorilor faţă de cei care
stau degeaba şi lor va da o mare răsplată.
(96) El îi ridică, la El, cu multe
trepte dăruindu-le iertare şi milostenie. Dumnezeu este
Iertător, Milostiv.
(97) În clipa când îi iau, îngerii
spun celor care s-au nedreptăţit pe ei înşişi: “Cum
aţi fost?” Ei vor spune: “Am fost neputincioşi pe pământ.”
Îngerii vor spune: “Pământul lui Dumnezeu nu este atât de larg încât
să vă îngăduie să plecaţi oriunde?” Aceştia sunt
cei care vor avea Gheena liman! Rea devenire!
(98) Aceasta, în afară de cei
neputincioşi dintre bărbaţi, femei şi copii, care neputând
să întreprindă nimic, nu sunt călăuziţi pe calea cea
dreaptă.
(99) Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu
i-ar putea îngădui. Dumnezeu este Îngăduitor, Iertător.
(100) Cei care s-au pribegit pe calea lui
Dumnezeu vor afla pe pământ multe adăposturi şi mult loc.
Răsplata celui ce iese din casă să plece în pribegie către
Dumnezeu şi trimisul Său şi pe care moartea l-a ajuns, el este
în seama lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
(101) Atunci când străbateţi
pământul, nu veţi săvârşi nici o greşeală
dacă vă veţi scurta rugăciunile de teamă să nu
vă surprindă tăgăduitorii. Tăgăduitorii sunt
vrăjmaşii voştri făţişi.
(102) Când te afli cu credincioşii
şi îndrumi rugăciunea, unii se vor ruga în picioare cu tine, iar
alţii vor fi la arme. Când cei care se roagă se vor prosterna,
alţii trebuie să stea în picioare în spatele vostru. Ceilalţi ce
încă nu s-au rugat, vor veni apoi să se roage cu tine, iar primii vor
sta de pază la arme. Tăgăduitorii ar vrea să vă
vadă neglijându-vă armele şi poverile ca să vă
răpună cu o singură lovitură. Nu vi se va face nici o
vină, dacă stânjeniţi de ploaie ori bolnavi fiind, veţi
lăsa armele jos, însă fiţi cu băgare de seamă!
Dumnezeu a pregătit tăgăduitorilor o osândă umilitoare!
(103) Mai gândiţi-vă la Dumnezeu,
stând în picioare, jos ori culcaţi după ce vă veţi fi
săvârşit rugăciunea. Săvârşiţi-vă
rugăciunea când vă aflaţi în tihnă. Rugăciunea este
scrisă credincioşilor la sorocuri cunoscute.
(104) Nu vă osteniţi să-i
urmăriţi pe aceşti oameni. Dacă voi suferiţi şi
ei suferă asemenea vouă, numai că voi nădăjduiţi
de la Dumnezeu ceea ce ei nu nădăjduiesc. Dumnezeu este Ştiutor,
Înţelept.
(105) Noi am pogorât asupra ta Cartea întru
Adevăr ca tu să judeci între oameni aşa cum îţi arată
Dumnezeu. Nu fi apărătorul trădătorilor!
(106) Cere iertare lui Dumnezeu! Dumnezeu
este Iertător, Milostiv.
(107) Nu vorbiţi în apărarea celor
care se trădează pe ei înşişi. Dumnezeu nu-l iubeşte
pe trădătorul păcătos.
(108) Ei caută să se ascundă
de oameni, însă nu se pot ascunde de Dumnezeu. Dumnezeu este lângă ei
când noaptea ţin sfaturi ce nu-i sunt plăcute lui Dumnezeu a
cărui ştiinţă se întinde asupra a tot ceea ce ei fac.
(109) În Viaţa de Acum aţi
vorbit în apărarea lor. Cine însă le va lua apărarea înaintea
lui Dumnezeu în Ziua Învierii? Cine va fi ajutorul lor?
(110) Cine face un rău ori se
nedreptăţeşte pe sine însuşi şi apoi cere iertare lui
Dumnezeu, îl va afla pe Dumnezeu Iertător, Milostiv.
(111) Cine săvârşeşte un
păcat îl săvârşeşte împotriva sa. Dumnezeu este
Ştiutor, Drept.
(112) Cine săvârşeşte o
greşeală ori un păcat apoi le aruncă în cârca unui
nevinovat se împovărează cu o mârşăvie şi un
păcat vădit.
(113) Fără harul lui Dumnezeu
şi milostivenia Sa asupra ta, unii oameni ar fi vrut să te
rătăcească, însă nu s-au rătăcit decât pe ei înşişi
şi cu nimic nu te-au păgubit. Dumnezeu a pogorât asupra ta Cartea
şi înţelepciunea. El te-a învăţat ceea ce nu ştiai.
Mare este harul lui Dumnezeu asupra ta.
(114) Multe din sfaturile lor nu cuprind
nimic bun, afară de cuvântul celui ce porunceşte milostenia, binele
ori împăcarea între oameni. Curând Noi vom dărui o răsplată
celui ce face astfel căutând mulţumirea lui Dumnezeu.
(115) Noi ne vom întoarce de la cel care se
rupe de trimis după ce i s-a lămurit călăuzirea şi
urmează o altă cale decât cea a credincioşilor, precum şi
el s-a întors de la Noi şi îl vom arunca în Gheena! Rea devenire!
(116) Dumnezeu nu iartă să i se
facă alăturare. El iartă cui voieşte păcate mai
puţin grele decât acesta, însă cel care-i alătură Lui pe
alţii se află într-o adâncă rătăcire.
(117) Acela nu cheamă în locul Lui
decât nişte muieri! El nu cheamă decât un diavol răzvrătit.
(118) Blestemat fie de Dumnezeu! El spuse:
“Eu îi voi lua pe unii dintre robii Tăi,
(119) îi voi rătăci şi le voi
stârni poftele cele rele. Le voi da o poruncă şi ei vor tăia
urechile dobitoacelor. Le voi da o poruncă şi ei vor întoarce pe dos
creaţia lui Dumnezeu.” Cel care îl ia pe diavol stăpân, în locul lui
Dumnezeu, va fi pierdut, fără de nădejde.
(120) El le făgăduieşte
şi le stârneşte pofte rele. Ceea ce le făgăduieşte
Diavolul este doar amăgire.
(121) Aceştia vor avea Gheena drept
liman de unde nu vor afla nici o putinţă de scăpare!
(122) Noi îi vom băga pe cei care cred
şi săvârşesc fapte bune în Grădini pe sub care curg râuri,
unde vor veşnici. Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr. Cine
este mai drept decât Dumnezeu la vorbă?
(123) Nu este nici după poftele voastre
şi nici după poftele oamenilor Cărţii. Oricine face
rău va fi răsplătit ca atare. El nu va afla, afară de
Dumnezeu, nici oblăduitor, nici ajutor.
(124) Cine săvârşeşte fapte
bune, fie bărbat, fie femeie, şi este credincios, va intra în Rai
şi nu va fi nedreptăţit nici cât o pieliţă de
curmală.
(125) Cine are credinţă mai
frumoasă decât cel care se supune lui Dumnezeu, care face binele, care
urmează Legea lui Abraham, cel drept credincios? Dumnezeu l-a luat pe
Abraham prieten!
(126) Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri
şi de pe pământ. Ştiinţa lui Dumnezeu se întinde asupra
tuturor.
(127) Ei îţi cer lămuriri despre
femei. Spune-le: “Dumnezeu vă lămureşte asupra lor, după
cum v-a fost citit din Carte despre orfanele cărora nu le-aţi dat
ceea ce le-a fost scris, şi pe care voiaţi să le luaţi de
soţii şi, de asemenea, despre băieţii încă mici.” Voi
trebuie să fiţi drepţi cu orfanii, căci Dumnezeu
cunoaşte binele pe care-l faceţi.
(128) Când o femeie se teme de
părăsirea ori nepăsarea soţului său, nu i se face nici
o vină, dacă ei se vor împăca, căci împăcarea este un
lucru bun. Oamenii sunt mânaţi de zgârcenie. Dacă faceţi binele
şi dacă vă temeţi de Dumnezeu, să ştiţi
că Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce făptuiţi.
(129) Voi nu veţi putea fi întru totul
drepţi cu fiecare dintre femeile voastre, chiar dacă ţineţi
morţiş. Nu fiţi prea părtinitori, lăsând-o pe vreuna
dintre ele de izbelişte. Dacă vă împăcaţi şi
vă temeţi de Dumnezeu, să ştiţi că El este
Iertător, Milostiv.
(130) Dacă soţii se despart,
Dumnezeu îi va îmbogăţi pe fiecare din preaplinul Său. Dumnezeu
este Cuprinzător, Înţelept.
(131) Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri
şi de pe pământ. Noi le-am poruncit celor care li s-a dat Cartea
înaintea voastră, precum şi vouă înşivă:
“Temeţi-vă de Dumnezeu!” Dacă sunteţi însă
tăgăduitori...Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe
pământ. Dumnezeu este Bogat, Lăudat!
(132) Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri
şi de pe pamânt. Dumnezeu îşi ajunge sieşi ca
apărător!
(133) Voi, oameni! El vă poate lua, de
va voi, şi alţi oameni va pune în locul vostru. Dumnezeu are puterea
să o facă!
(134) Cel care vrea răsplata
Vieţii de Acum..., ei bine, răsplata Vieţii de Acum şi cea
a Vieţii de Apoi, numai la Dumnezeu se află. Dumnezeu este Auzitor,
Văzător.
(135) O, voi cei ce credeţi! Fiţi
întotdeauna drepţi, mărturisind drept înaintea lui Dumnezeu chiar
şi asupra voastră, a părinţilor voştri, a rudelor
voastre, fie că este vorba de un bogat ori de un sărac, căci
Dumnezeu este înaintea tuturor. Nu urmaţi poftei, păgubind dreptatea,
căci dacă o întortocheaţi ori o întoarceţi pe dos, să ştiţi
că Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce făptuiţi.
(136) O, voi cei ce credeţi!
Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său, în Cartea care a fost
pogorâtă asupra trimisului Său şi în Cartea care a fost
pogorâtă mai înainte. Cine îi tăgăduieşte pe Dumnezeu, pe
îngerii Săi, pe scripturile Sale, pe trimişii Săi şi Ziua
de Apoi se află într-o adâncă rătăcire.
(137) Pe cei care au crezut şi apoi au
tăgăduit, apoi, ba au crezut, ba au tăgăduit, iar apoi au
sporit în tăgadă, Dumnezeu nu-i va ierta şi El nu-i va
călăuzi pe nici o cale.
(138) Vesteşte-le
făţarnicilor că vor avea parte de o dureroasă osândă.
(139) Oare cei care îşi iau drept
oblăduitori tăgăduitori în locul credincioşilor caută
la ei puterea? Puterea, întru totul, este a lui Dumnezeu.
(140) El v-a pogorât vouă în Carte:
“Când ascultaţi versetele lui Dumnezeu şi sunt tăgăduite
şi batjocorite de unii, nu staţi cu ei dacă nu schimbă
vorba, căci altfel veţi fi asemenea lor.” Dumnezeu îi va strânge
laolaltă în Gheena pe făţarnici şi pe tăgăduitori.
(141) Ei vă pândesc şi când
aveţi vreo biruinţă de la Dumnezeu, ei spun: “Nu suntem noi oare
cu voi?” Dacă tăgăduitorii au noroc, ei spun: “Nu noi vi l-am
adus? Şi nu suntem noi cei care vă apără de
credincioşi?” Dumnezeu va judeca între ei în Ziua Învierii. Dumnezeu
nu le va da cale tăgăduitorilor asupra credincioşilor!
(142) Făţarnicii caută
să-l înşele pe Dumnezeu, însă El îi înşeală pe ei.
Când se ridică pentru rugăciune, se ridică alene ca să fie
văzuţi de oameni şi chibzuiesc doar puţin la Dumnezeu.
(143) Şovăind între aceasta
şi aceea, ei nu-i urmează nici pe unii, nici pe alţii. Şi
tu nu vei afla cale pentru cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte.
(144) O, voi cei ce credeţi! Nu vă
luaţi oblăduitori tăgăduitori în locul credincioşilor.
Chiar vreţi să-i daţi lui Dumnezeu o împuternicire
desluşită asupra voastră?”
(145) Făţarnicii vor fi
aruncaţi în fundul Gropii cu jar şi tu nu vei afla ajutor pentru ei,
(146) ci doar pentru cei care s-au
căit, cei care s-au îndreptat, cei care s-au pus sub oblăduirea lui
Dumnezeu, cei curaţi în credinţa faţă de Dumnezeu.
Aceştia vor fi alături de credincioşi. Curând Dumnezeu va
dărui credincioşilor o mare răsplată.
(147) De ce v-ar osândi Dumnezeu, dacă
aţi mulţumi şi dacă aţi crede? Dumnezeu este
Mulţumitor, Ştiutor.
(148) Lui Dumnezeu nu-i place să
spuneţi în gura mare vorbe rele, afară de cel care a fost
nedreptăţit. Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor.
(149) Dacă arătaţi un bine
ori îl ascundeţi, ori dacă iertaţi un rău, să
ştiţi că Dumnezeu este Îngăduitor, Puternic.
(150) Cei care îi tăgăduiesc pe
Dumnezeu şi pe trimisul Său, cei care vor să vadă deosebiri
între Dumnezeu şi trimişii Săi spunând: “Noi credem în unii,
însă nu credem în ceilalţi”, şi vor să urmeze o cale de
mijloc,
(151) aceştia sunt
tăgăduitori şi Noi le-am pregătit tăgăduitorilor
o umilitoare osândă.
(152) Dumnezeu îi va răsplăti pe
cei care cred în El şi în trimişii Săi fără să
facă vreo deosebire între ei. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
(153) Oamenii Cărţii îţi cer
să pogori din cer o Carte asupra lor. Ei i-au cerut lui Moise mult mai
mult când i-au spus: “Arată-ni-L aievea pe Dumnezeu.” Atunci i-a lovit
trăsnetul, pentru tăgada lor. Ei au dat întâietate viţelului pe
când dovezi vădite le veniseră deja. Noi le-am iertat lor însă,
iar lui Moise i-am dat o împuternicire desluşită.
(154) Noi am ridicat Muntele deasupra lor
când am încheiat legământ cu ei. Le-am spus: “Intraţi pe poartă
şi prosternaţi-vă!” Le-am spus: “Nu încălcaţi legea
Sabbatului!” Şi am încheiat cu ei un legământ puternic.
(155) Noi i-am pedepsit căci au rupt
legământul, căci au tăgăduit semnele lui Dumnezeu,
căci, pe nedrept, i-au ucis pe profeţi, căci au spus: “Inimile
noastre sunt netăiate împrejur.” Dimpotrivă, Dumnezeu le-a pecetluit
inimile pentru tăgada lor, căci ei nu cred, în afara puţinora
dintre ei.
(156) Noi i-am pedepsit, căci au
tăgăduit şi o mare mârşăvie au spus despre Maria,
(157) după cum au mai spus: “Da, noi
l-am ucis pe Cristos, Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu.” Ei însă
nici nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, ci numai li s-a părut
aşa. Cei care nu se înţeleg asupra lui sunt în îndoială,
căci ei nu au nici o ştiinţă anume şi nu urmează
decât o nălucire, fiindcă ei de bună seamă nu l-au ucis,
(158) ci Dumnezeu l-a înălţat la
El, căci Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
(159) Dintre oamenii Cărţii,
nimeni nu a crezut în el înaintea morţii sale, iar el va fi martor asupra
lor în Ziua Învierii.
(160) Noi le-am oprit Evreilor multe bunuri
ce odinioară le erau îngăduite din pricina nedreptăţii lor
şi a îndepărtării de la calea lui Dumnezeu,
(161) pentru că au luat camăta ce
le-a fost oprită, pentru că pe nedrept au mâncat bunurile oamenilor.
Celor tăgăduitori dintre ei le-am pregătit o dureroasă
osândă.
(162) Acelora dintre ei care s-au adâncit
însă în Cunoaştere, credincioşii care cred în ceea ce a fost
pogorât asupra ta şi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta, cei care
îşi săvârşesc rugăciunea, cei care dau milostenie, cei care
cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, aceştia sunt cei cărora le
vom dărui curând o mare răsplată.
(163) Noi ţi-am dezvăluit
ţie, precum le-am dezvăluit şi lui Noe şi profeţilor
de după el. Noi le-am dezvăluit lui Abraham, lui Ismail, lui Isac,
lui Iacob, triburilor, lui Iisus, lui Iov, lui Iona, lui Aaron, lui Solomon.
Noi i-am dăruit lui David Psalmii.
(164) Noi le-am dezvăluit
profeţilor a căror istorie ţi-am povestit-o şi
profeţilor a căror istorie nu ţi-am povestit-o. Cu adevărat
Dumnezeu a vorbit lui Moise.
(165) Noi le-am dezvăluit
profeţilor să vestească şi să predice că,
după venirea profeţilor, oamenii nu mai au nici o pricină
să se împotrivească lui Dumnezeu.
(166) Dumnezeu mărturiseşte
că El a pogorât cu ştiinţa Sa ceea ce a fost pogorât asupra ta.
Şi îngerii mărturisesc, însă Dumnezeu este de ajuns ca Martor.
(167) Cei care tăgăduiesc şi
îi abat pe oameni de la calea lui Dumnezeu se află într-o adâncă
rătăcire.
(168) Celor care tăgăduiesc
însă şi nedreptăţesc, Dumnezeu nu le va ierta şi nici
nu-i va călăuzi pe vreun drum,
(169) în afară de drumul Gheenei, unde
vor veşnici, căci aceasta Îi este lesne lui Dumnezeu.
(170) O, voi oameni! Trimisul v-a adus
Adevărul de la Domnul vostru: credeţi, căci aşa este bine
pentru voi. Dacă veţi tăgădui... Ale lui Dumnezeu sunt cele
din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu este Ştiutor,
Înţelept.
(171) O, oameni ai Cărţii! Nu
întreceţi măsura în credinţa voastră! Nu spuneţi
despre Dumnezeu decât Adevărul! Da, Cristos! Iisus, fiul Mariei, este
trimisul lui Dumnezeu, Cuvântul Lui pe care l-a aruncat Mariei, un Duh de la
El. Credeţi în Dumnezeu şi în trimişii Săi! Nu mai
spuneţi: “Trei!” sfârşiţi cu aceasta, căci va fi mai bine
pentru voi. Unul este Dumnezeu! Mărire Lui! Cum ar avea un fiu? Ale Lui
sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu îşi este
sieşi de ajuns ca apărător!
(172) Cristos nu a găsit nevrednic de
el să-i fie lui Dumnezeu rob şi nici îngerii care sunt aproape de
Dumnezeu. Curând Dumnezeu îi va strânge înaintea Lui pe cei care nu vor să
I se închine, pe cei care sunt prea plini de trufie.
(173) Celor care au crezut şi au
făcut fapte bune, El le va da răsplata, dăruindu-le, pe
deasupra, din harul Său, iar pe cei care s-au lepădat de El şi
pe cei care au fost trufaşi îi va osândi la o dureroasă osândă.
Ei nu vor afla, în afară de Dumnezeu, nici oblăduitor, nici ajutor.
(174) Oameni! O dovadă vădită
v-a venit deja de la Domnul vostru, căci Noi am pogorât asupra
voastră o lumină strălucitoare.
(175) Dumnezeu îşi va pogorî
milostivenia şi harul asupra celor care au crezut în El şi se vor
afla sub oblăduirea Lui. El îi va călăuzi pe o cale
dreaptă.
(176) Ei îţi vor cere sfatul. Spune:
“Dumnezeu vă sfătuieşte asupra moştenirii: Dacă un
bărbat moare fără să lase în urma sa copii, ci numai o
soră, jumătate din moştenire va fi a acesteia. Un bărbat
moşteneşte de la sora sa totul, dacă aceasta nu a avut copii.
Dacă sunt două surori, două treimi din moştenire vor fi ale
lor. Dacă el lasă în urmă fraţi şi surori, fiecare
bărbat primeşte cât două femei.” Dumnezeu vă
învaţă ca voi să nu vă rătăciţi, căci
Dumnezeu este Atotcunoscător.