Ad-Dukhaan
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Ha. Mim.
(2) Pe Cartea cea desluşită!
(3) Noi am pogorât-o într-o noapte
binecuvântată. Noi suntem Cei care predicăm!
(4) În noaptea aceea, va fi
lămurită fiece Poruncă înţeleaptă!
(5) Cu Poruncă de la Noi, o vom trimite
(6) ca milostivenie de la Domnul tău.
El este Auzitorul, Ştiutorul.
(7) El este Domnul cerurilor şi al
pământului şi a ceea ce se află între ele. Dacă
credeţi cu tărie!
(8) Nu este dumnezeu afară de El. El
dăruieşte viaţa. El dăruieşte moartea. El este Domnul
vostru şi Domnul strămoşilor voştri dintâi.
(9) Ei stau însă la îndoială,
jucându-se.
(10) Pândeşte Ziua când cerul va aduce
un fum gros
(11) care va învălui oamenii: aceasta
este o osândă dureroasă
(12) “Domnul nostru!
Îndepărtează de la noi osânda, căci noi suntem
credincioşi!”
(13) Cum de au amintirea? Un profet cu
vorba limpede a venit la ei.
(14) Ei i-au întors însă spatele,
spunând: “Este un însemnat, un îndrăcit!”
(15) Vom îndepărta osânda puţin,
însă voi vă veţi întoarce (la
ce aţi fost).
(16) În Ziua când îi vom zdrobi de
tot, atunci ne vom răzbuna.
(17) Înaintea lor, Noi am pus la
încercare poporul lui Faraon şi a venit la ei un trimis cinstit.
(18) “Aduceţi la mine pe robii lui
Dumnezeu! Eu vă sunt vouă trimis vrednic de încredere!
(19) Nu vă ridicaţi împotriva lui
Dumnezeu! Eu vin la voi cu o împuternicire desluşită.
(20) Eu caut izbăvire la Domnul meu
şi Domnul vostru ca voi să nu mă ucideţi cu pietre.
(21) Lăsaţi-mă singur,
dacă nu aveţi încredere în mine.”
(22) El îl chemă pe Domnul său:
“Aceşti oameni sunt nelegiuiţi.”
(23) “Pleacă cu robii Mei noaptea!
Veţi fi urmăriţi...
(24) Lasă marea să se despice! Ei
vor fi o oştire înecată”
(25) Câte grădini şi izvoare au
părăsit,
(26) şi semănături şi
loc îmbelşugat,
(27) şi plăceri în care se
desfătau!
(28) Aceasta, căci Noi am lăsat
aceste bunuri moştenire unui alt popor.
(29) N-au plâns după ei nici cerul,
nici pământul şi nici nu au fost aşteptaţi.
(30) Noi i-am mântuit pe fiii lui
(31) de Faraon care era trufaş peste
măsură.
(32) Noi cu ştiinţă i-am
ales dintre lumi.
(33) Le-am adus semne cu o dovadă
vădită.
(34) Aceşti oameni spuneau:
(35) “Nu este decât moartea noastră
dintâi, iar după aceea nu vom mai fi sculaţi.
(36) Aduceţi-i pe taţii
noştri, dacă spuneţi adevărul!”
(37) Oare sunt ei mai buni decât poporul
lui Tubba’ ori decât cei dinaintea lor pe care i-am nimicit fiindcă erau
nelegiuiţi?
(38) Noi nu am creat în joacă nici
cerurile, nici pământul şi nici ceea ce se află între ele.
(39) Noi le-am creat întru Adevăr,
însă cei mai mulţi nu ştiu!
(40) Ziua Cumpenei va fi sorocul
adunării tuturor,
(41) ziua când nimeni nu va putea
oblădui pe nimeni şi când oamenii nu vor mai fi ajutaţi,
(42) afară de cei pe care Dumnezeu îi
va milui. El este Puternicul, Milostivul.
(43) Copacul Zaqqum
(44) este hrana păcătosului
(45) ce îi va fierbe în pântece precum
argintul topit,
(46) precum apa clocotindă.
(47) “Luaţi-l şi târâţi-l în
fundul Iadului!
(48) Turnaţi-i pe cap, ca osândă,
apă clocotindă...”
(49) “Gustă! Tu eşti puternicul,
mărinimosul!?”
(50) Aceasta este cea de care vă
îndoiaţi!
(51) Cei temători vor sta într-un loc
tihnit,
(52) în grădini, la izvoare.
(53) Vor fi înveşmântaţi în
mătase şi brocart şi aşezaţi faţă în
faţă.
(54) Noi le vom dărui drept soţii
hurii cu ochii mari.
(55) Acolo, vor cere în tihnă fructe
de tot soiul.
(56) Ei nu vor mai gusta moartea, după
moartea lor dintâi, căci Dumnezeu i-a ferit de osânda Iadului.
(57) Har Domnului tău! Aceasta este
fericirea cea mare!
(58) Noi l-am făcut lesne de
înţeles în limba ta. Poate îşi vor aminti!
(59) Pândeşte-i, căci şi ei
te pândesc pe tine!