Adh-Dhaariyat
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Pe împrăştietoarele ce
împrăştie!
(2) Pe cărătoarele de
povară!
(3) Pe alergătoarele cu
iuţeală!
(4) Pe împărţitoarele de
poruncă!
(5) Ceea ce vi s-a făgăduit este
adevărat.
(6) Judecata de Apoi este fără
tăgadă.
(7) Pe cerul cu ale sale cărări!
(8) Voi aveţi asupra lui păreri
felurite,
(9) şi îl întoarce pe dos cel care
este întors.
(10) Să fie ucişi bănuitorii,
(11) ei, cei care sunt într-o
prăpastie şi nu-şi dau seama!
(12) Ei întreabă: “Când va veni Ziua
Judecăţii?”
(13) În Ziua când vor fi puşi la
încercare în Foc:
(14) “Gustaţi încercarea voastră!
Aceasta este ceea ce voi cereaţi degrabă!”
(15) Cei temători vor trăi în
Grădini cu izvoare,
(16) luând ceea ce Domnul lor le va
dărui. Ei au fost înainte dintre făptuitorii de bine
(17) ce dormeau noaptea puţin,
(18) iar dis-de-dimineaţă cereau
iertare.
(19) Din averile lor aveau parte şi
cerşetorul şi lipsitul!
(20) Pe pământ sunt semne pentru cei
care cred cu tărie.
(21) Precum şi în voi
înşivă. Nu le vedeţi, oare?
(22) În cer este înzestrarea
voastră şi ceea ce vi s-a făgăduit.
(23) Pe Domnul cerului şi al
pământului! Acesta este Adevărul precum faptul că vorbiţi.
(24) A venit la tine spusa despre
oaspeţii prea-cinstiţi ai lui Abraham?
(25) Ei intrară la el spunându-i:
“Pace!” Abraham spuse: “Pace! O, oameni necunoscuţi!”
(26) El s-a dus apoi pe nesimţite la
ai săi şi a adus un viţel gras.
(27) L-a apropiat de ei, spunând: “Nu
mâncaţi?”
(28) Şi atunci îl prinse frica de ei.
Aceştia spuseră: “Să nu-ţi fie frică! Şi îi
vestiră un fecior însemnat.
(29) Femeia sa înaintă
văitându-se şi lovindu-se peste faţă. Ea spuse: “O
bătrână stearpă?...”
(30) Ei spuseră: “Domnul tău a
spus astfel. El este Înţeleptul, Ştiutorul.
(31) Abraham spuse: “O, voi
trimişilor! Care este treaba voastră?”
(32) Ei spuseră: “Noi am fost
trimişi la un popor de nelegiuiţi
(33) ca să trimitem asupra lui
bolovani de lut
(34) însemnaţi de Domnul tău
pentru cei desfrânaţi.”
(35) Noi i-am scos aşadar din cetate
pe cei credincioşi şi
(36) nu am aflat decât o casă de
supuşi.
(37) Am pus în ea un semn pentru cei care
se tem de Osânda cea dureroasă,
(38) precum în Moise când l-am trimis cu o
împuternicire desluşită la Faraon
(39) care s-a întors către suita sa
spunând: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!”
(40) Noi i-am luat pe ei şi
oştile lor şi i-am aruncat în mare, în vreme ce el se dojenea pe
sine.
(41) Aşa a fost şi cu adiţii
când am trimis asupra lor vântul pustiilor
(42) care nu a lăsat nimic peste care
a trecut fără să nu-l facă fărâme.
(43) Aşa a fost şi cu
tamudiţii când li s-a spus: “Bucuraţi-vă o vreme!”
(44) Ei n-au luat însă în seamă
porunca Domnului lor, iar trăsnetul i-a luat pe când priveau.
(45) Atunci nu s-au putut ţine pe
picioare şi nici ajuta.
(46) Aşa a fost şi cu poporul lui
Noe: Era un popor de desfrânaţi.
(47) Şi cerul? Noi l-am zidit cu
trăinicie şi i-am dat apoi lărgime!
(48) Şi pământul? Noi l-am
aşternut şi ce buni întinzători am fost!
(49) Din fiece lucru am creat o pereche.
Poate vă veţi aminti!
(50) Zoriţi către Dumnezeu! Eu de
la El vă previn desluşit!
(51) Nu puneţi lângă Dumnezeu alt
dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit!
(52) Aşa a fost întotdeauna. Nici un
trimis n-a venit la cei dinaintea lor fără ca ei să nu-i fi
spus: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!”
(53) Ei s-au sfătuit unii pe
alţii asupra lui? Acesta este un popor de ticăloşi!
(54) Întoarce-le spatele şi nu
vei fi dojenit!
(55) Adu-le aminte, căci amintirea le
este credincioşilor de folos.
(56) Eu nu i-am creat nici pe ginnii
şi nici pe oamenii decât ca să Mi se închine.
(57) Eu nu vreau nici un dar de la ei. Eu
nu vreau să Mă ospăteze.
(58) Dumnezeu este
Împărţitorul de bunuri. El este Stăpânul de nezdruncinat
al puterii.
(59) Cei care s-au ticăloşit în
păcate, precum păcatele semenilor lor, să nu o ceară
degrabă (Judecata)!
(60) Vai tăgăduitorilor pentru
Ziua ce li s-a făgăduit!