Al-Ma'aarij

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Unul a cerut o osândă ce va să cadă

(2) asupra tăgăduitorilor şi nimeni să nu-i poată sta în cale,

(3) căci vine de la Dumnezeu, Stăpânul Treptelor

(4) pe care îngerii şi Duhul le urcă către El într-o zi cât cincizeci de mii de ani.

(5) Rabdă-i cu cuviincioasă răbdare.

(6) Ei o văd departe,

(7) însă Noi o vedem aproape.

(8) Cerul, în Ziua aceea, va fi ca argintul topit,

(9) iar munţii ca lâna scărmănată.

(10) Nici un prieten nu va întreba de prietenul său apropiat,

(11) chiar de le va fi dat să se vadă. Nelegiuitul ar dori în Ziua aceea să-şi ispăşească osânda prin fiii săi,

(12) prin soţia sa, prin fratele său,

(13) prin obştea sa care-l adăpostea

(14) şi prin toţi de pe pământ, numai ca el să scape.

(15) Iată însă văpaia,

(16) jupuitoare de ţeste,

(17) chemându-i pe cei care au dat înapoi şi au întors spatele,

(18) pe cei care au strâns şi au grămădit.

(19) Omul a fost creat nestatornic:

(20) când îl atinge răul, este neliniştit;

(21) când îl atinge binele, este zgârcit

(22) afară de cei rugători,

(23) de cei care în rugăciune sunt stăruitori

(24) şi de cei din ale căror averi au parte

(25) creşetorul şi lipsitul,

(26) afară de cei care socot adevărată Ziua Judecăţii

(27) şi se tem de osânda Domnului lor

(28) — osânda Domnului lor este fără scăpare,

(29) de cei care îşi păzesc cele ruşinoase

(30) şi intră numai la soţiile lor ori la roabele lor şi n-au de ce să fie dojeniţi,

(31) pe când cei care poftesc dincolo de aceasta sunt călcători de lege,

(32) afară de cei care păzesc cele încredinţate lor, precum şi legămintele lor;

(33) de cei care sunt drepţi în mărturia lor,

(34) de cei care se îngrijesc de rugăciunile lor.

(35) Aceştia vor fi cei cinstiţi în Grădini!

(36) De ce tăgăduitorii se grăbesc către tine,

(37) venind în cete din dreapta şi din stânga?

(38) Fiece ins dintre ei ar dori să intre într-o Grădină a Plăcerii!

(39) Ba nu! Noi i-am creat din ceea ce ştiu.

(40) Ba nu! Jur pe Domnul Răsăritului şi al Asfinţitului că Noi avem putinţa

(41) să-i înlocuim oricând cu alţii mai buni decât ei şi nimeni nu Ne-o poate lua înainte.

(42) Lasă-i să pălăvrăgească şi să se joace până când vor întâlni Ziua ce le-a fost făgăduită,

(43) Ziua când vor ieşi din morminte în goană de parcă ar fugi spre pietrele înălţate,

(44) cu ochii în pământ, prigoniţi de umilinţă. Aceasta este Ziua ce le-a fost făgăduită!