Al-Qiyaama
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Nu! Jur pe Ziua Învierii!
(2) Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!
(3) Omul socoate că nu-i vom strânge
la un loc oasele?
(4) Ba da! Noi avem putinţa de a-i
potrivi şi oscioarele degetelor sale.
(5) Înainte de aceasta însă,
omul doreşte întotdeauna desfrâul.
(6) El întreabă: “Când va veni Ziua
Învierii?”
(7) Atunci când vederea fi-va
fulgerată,
(8) când luna fi-va acoperită,
(9) când soarele şi luna
împreună fi-vor puşi.
(10) În Ziua aceea omul va spune:
“Încotro este oare scăparea?”
(11) Ba nu! Nu este nici un cotlon de
ascunzătoare.
(12) În Ziua aceea, numai la Domnul
tău găsi-vei alinare.
(13) În Ziua aceea, omului i se va da
ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă.
(14) Omul asupra lui însuşi este
mărturie vădită,
(15) chiar dacă îşi
deşartă dezvinuirile.
(16) Nu-ţi mişca limba, atunci
când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi!
(17) Noi trebuie să-l strângem la un
loc şi să-l citim!
(18) Şi dacă l-am citit,
să-l citim iarăşi!
(19) Căci Nouă ne este lăsat
să-l facem pe înţeles!
(20) Ba nu! Voi iubiţi
degrabă-trecătoarea
(21) şi daţi la spate Viaţa
de Apoi.
(22) În Ziua aceea, vor fi chipuri
luminate
(23) către Domnul lor căutând.
(24) În Ziua aceea, vor fi chipuri
întunecate,
(25) la ce le va face zdrobitoarea de coaste,
cugetând.
(26) Ba nu! Când sufletul va sta să
iasă,
(27) i se va spune: “Cine este
vrăjitor?”
(28) Când omul îşi dă seama
că desprinderea este aproape,
(29) şi picioarele i se vor strânge
unul într-altul,
(30) în Ziua aceea, către Domnul
tău vei fi mânat.
(31) El nu a crezut şi nici nu s-a
rugat,
(32) ci a hulit şi spatele a întors,
(33) apoi ţanţoş la ai
săi a mers
(34) Vai ţie! Vai!
(35) Şi iarăşi: Vai
ţie! Vai!
(36) Socoate omul oare că va fi
lăsat de izbelişte?
(37) N-a fost el oare o picătură
de sămânţă lepădată,
(38) iar apoi un cheag de sânge? Dumnezeu
l-a creat şi l-a cizelat,
(39) apoi din el o pereche a făcut:
bărbat şi femeie.
(40) Oare Cel ce a făcut aceasta n-ar
avea putinţa să dăruiască morţilor viaţă?