Abasa
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) El s-a încruntat şi a întors
spatele,
(2) când orbul a venit la el.
(3) Ce ştii tu? Poate s-ar fi mântuit
(4) ori şi-ar fi amintit, iar
amintirea i-ar fi folosit.
(5) În schimb pe cel bogat,
(6) tu îl primeşti cu cinste
(7) fără să-ţi pese
dacă se va mântui,
(8) iar pe cel care vine la tine, plin de
râvnă,
(9) plin de teamă,
(10) tu, cu nepăsare, îl
primeşti!
(11) Nu! Aceasta este o amintire
(12) oricui vrea să-şi
amintească!
(13) Ea este de pe sulurile prea cinstite,
(14) înălţate,
curăţate,
(15) de mâinile scribilor
(16) cinstiţi şi nevinovaţi!
(17) Să fie ucis omul! Cât este de
tăgăduitor!
(18) Din ce l-a creat?
(19) Dintr-un strop de
sămânţă! L-a creat şi i-a dat o soartă;
(20) i-a făcut calea uşoară;
(21) apoi l-a lăsat să moară
şi a pus să fie înmormântat;
(22) iar când va voi, îl va scula!
(23) Nu! Omul nu împlineşte ceea ce El
îi porunceşte.
(24) Omul, să se uite la hrana sa!
(25) Noi am vărsat apă, şi
ce vărsare!
(26) Noi am crăpat pământul,
şi ce crăpare!
(27) Noi am făcut să
răsară grâne,
(28) vii şi legume,
(29) măslini şi curmali,
(30) şi grădini dese,
(31) fructe şi păşuni,
(32) zestre vouă şi turmelor
voastre.
(33) Când va veni însă Vuietul,
(34) în ziua când omul va fugi de fratele
său,
(35) de mama sa, de tatăl său,
(36) de soţia sa, de fiii săi,
(37) în Ziua aceea fiece om îşi va
primi răsplata.
(38) În Ziua aceea
(39) vor fi chipuri strălucitoare,
surâzătoare şi bucuroase,
(40) însă în Ziua aceea,
(41) vor fi şi chipuri colbuite.
(42) Aceştia vor fi
tăgăduitorii, desfrânaţii!