Noi i-am pedepsit căci au rupt legământul, căci au tăgăduit semnele lui Dumnezeu, căci, pe nedrept, i-au ucis pe profeţi, căci au spus: “Inimile noastre sunt netăiate împrejur.” Dimpotrivă, Dumnezeu le-a pecetluit inimile pentru tăgada lor, căci ei nu cred, în afara puţinora dintre ei. (155) Noi i-am pedepsit, căci au tăgăduit şi o mare mârşăvie au spus despre Maria, (156) după cum au mai spus: “Da, noi l-am ucis pe Cristos, Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu.” Ei însă nici nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, ci numai li s-a părut aşa. Cei care nu se înţeleg asupra lui sunt în îndoială, căci ei nu au nici o ştiinţă anume şi nu urmează decât o nălucire, fiindcă ei de bună seamă nu l-au ucis, (157) ci Dumnezeu l-a înălţat la El, căci Dumnezeu este Puternic, Înţelept. (158) Dintre oamenii Cărţii, nimeni nu a crezut în el înaintea morţii sale, iar el va fi martor asupra lor în Ziua Învierii. (159) Noi le-am oprit Evreilor multe bunuri ce odinioară le erau îngăduite din pricina nedreptăţii lor şi a îndepărtării de la calea lui Dumnezeu, (160) pentru că au luat camăta ce le-a fost oprită, pentru că pe nedrept au mâncat bunurile oamenilor. Celor tăgăduitori dintre ei le-am pregătit o dureroasă osândă. (161) Acelora dintre ei care s-au adâncit însă în Cunoaştere, credincioşii care cred în ceea ce a fost pogorât asupra ta şi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta, cei care îşi săvârşesc rugăciunea, cei care dau milostenie, cei care cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, aceştia sunt cei cărora le vom dărui curând o mare răsplată. (162)