Tăgăduitorii spun: ďDe ce nu a fost pogor‚t asupra lui un semn de la Domnul său?Ē Tu eşti doar un predicator şi fiece popor are o călăuză. (6) Dumnezeu ştie ce poate fiece femeie Ón ceea ce mitrele slăbesc şi Ón ceea ce sporesc. Orice lucru la El are o măsură. (7) El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Marele, Înălţatul. (8) Deopotrivă sunt Ónaintea Lui: cel dintre voi care Óşi tăinuieşte cuv‚ntul şi cel care Ól spune tare, cel care se ascunde noaptea şi cel care se arată ziua. (9) Îngerii sunt legaţi de paşii omului: Ónaintea şi Ónapoia lui, ei Ól păzesc, cu poruncă de la Dumnezeu. Dumnezeu nu schimbă nimic la un popor p‚nă ce acesta nu-şi schimbă ce are Ón suflet. C‚nd Dumnezeu vrea un rău unui popor, nimeni nu i se poate Ómpotrivi. Nimeni nu are oblăduitor Ón afara Lui. (10) El este Cel ce vă face să vedeţi fulgerul, spaimă şi nădejde, şi tot El dă la iveală norii grei. (11) Şi Îl preamăresc cu laude tunetul şi Óngerii, de teama Lui. El trimite trăsnete şi loveşte cu ele pe cine voieşte. Ei se ceartă asupra lui Dumnezeu, Ónsă El este cumplit de puternic. (12) Către El este chemarea adevărului. Cei pe care Ói cheamă Ón locul Lui nu le vor răspunde, precum cel care Óntinde căuşul m‚inilor către apă s-o ducă la gură, Ónsă nu o poate duce. Chemarea tăgăduitorilor nu este dec‚t rătăcire. (13)