Vrăjitorii i-au spus lui Faraon apropiindu-se: “De vom ieşi învingători, vom căpăta vreo răsplată?” (40) “Da, şi veţi fi în suita mea.” (41) Moise le spuse: “Aruncaţi ce aveţi de aruncat.” (42) Ei îşi aruncară funiile şi toiegele spunând: “Prin puterea lui Faraon, vom fi învingători!” (43) Moise îşi aruncă toiagul şi acesta înghiţi ceea ce ei născociseră. (44) Vrăjitorii căzură atunci în genunchi (45) spunând: “Noi credem în Domnul lumilor! (46) Domnul lui Moise şi al lui Aaron!” (47) Faraon spuse: “Voi aţi crezut în El înainte ca eu să vă dau îngăduinţa, căci El este mai marele vostru care v-a învăţat vrăjitoria. Veţi afla curând! Voi pune să vi se taie mâinile şi picioarele în curmeziş, iar apoi voi pune să vă răstignească pe toţi” (48) Ei spuseră: “Nu ne pasă, căci noi la Domnul nostru ne întoarcem. (49) Noi cu tărie dorim ca Domnul nostru să ne ierte nouă greşelile noastre, căci noi suntem întâii credincioşi.” (50) Noi i-am dezvăluit lui Moise: “Pleacă cu robii Mei noaptea. Veţi fi urmăriţi.” (51) Faraon îşi trimise adunători în cetăţi: (52) “Aceştia nu sunt decât o ceată mică (53) şi sunt foarte furioşi pe noi, (54) însă noi suntem mulţi şi cu mintea trează.” (55) Noi i-am izgonit din grădini, de la izvoare, (56) de la comori şi de la loc îmbelşugat. (57) Astfel Noi le-am dat moştenire fiilor lui Israel. (58) I-au urmărit înspre Răsărit. (59) Când cele două gloate se zăriră, soţii lui Moise spuseră: “Suntem ajunşi din urmă!” (60)