Ei spuseră: “Tu eşti dintre cei vrăjiţi! (184) Şi fiindcă nu eşti decât un om asemenea vouă, noi gândim că eşti dintre mincinoşi. (185) Prăvale cerul în bucăţi asupra noastră, dacă spui adevărul!” (186) El spuse: “Domnul meu ştie prea bine ceea ce faceţi.” (187) Ei l-au socotit pe Şu’aib mincinos, însă i-a luat osânda zilei Întunecării. Şi a fost osânda unei zile mari. (188) Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi. (189) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul. (190) El este o pogorâre de la Domnul lumilor. (191) Duhul lui credincios a pogorât cu el (192) asupra inimii tale ca tu să fii dintre predicatori, (193) într-o limbă arabă desluşită. (194) Aceasta se află deja în Psalmii celor dintâi. (195) Nu este pentru ei un semn pe care învăţaţii fiilor lui Israel îl cunosc? (196) Dacă l-am fi pogorât asupra unui străin (197) şi li l-ar fi citit, ei n-ar fi crezut. (198) Astfel îi tăiem drum în inimile nelegiuiţilor, (199) însă ei nu cred în el, până ce nu văd osânda cea dureroasă (200) ce le va veni deodată, fără ca ei să presimtă. (201) Ei vor spune atunci: “Ni se mai dă un răgaz?” (202) Ei cer venirea osândei Noastre degrabă? (203) Chiar de le dăruim bucurii ani de zile, tu nu vezi că (204) tot vine la ei ceea ce li s-a făgăduit şi (205) îndestularea nu le va mai fi de nici un folos? (206)