Salih le spuse: “O,
popor al meu! De ce vă grăbiţi să
faceţi răul înaintea binelui? Dacă aţi cere iertare lui
Dumnezeu, poate aţi fi miluiţi!” (45) Ei au spus: “Noi avem o presimţire
rea cu tine şi cu cei care sunt ca tine.” El le spuse: “Soarta
voastră este în mâinile lui Dumnezeu, iar acum
sunteţi puşi la încercare.” (46) În cetate erau nouă inşi care semănau
stricăciune pe pământ şi care nu făceau nimic drept. (47) Ei au spus: “Juraţi-vă pe
Dumnezeu că vom năvăli noaptea peste el şi ai săi,
apoi vom spune celui ce va voi să-l răzbune:
“Noi nu am fost martori la nimicirea alor săi. Noi
spunem adevărul!” (48) Ei
au viclenit, însă şi Noi am viclenit fără ca ei
să-şi dea seama. (49)
Vezi care a fost sfârşitul vicleşugului lor!
Noi i-am nimicit pe ei şi pe poporul lor în întregime.
(50) Întru aceasta este
un semn pentru poporul ce ştie. (51) Noi i-am mântuit pe cei care credeau şi se temeau. (52) Amintiţi-vă de Lot. El spuse
poporului său: “Voi vă dedaţi desfrâului, atunci când
vedeţi desluşit? (53)
Voi vă apropiaţi cu poftă de
bărbaţi în loc de femei? Sunteţi un popor
neştiutor.” (54)
Răspunsul poporului său a fost: “Alungaţi-i din cetatea
voastră pe ai lui