Şi lor le-am creat asemenea ei ca să urce pe ele. (41) Dacă am voi, i-am îneca, şi nu ar avea nici un ajutor şi nu ar fi mântuiţi (42) decât cu milostivenie de la Noi şi o bucurie vremelnică. (43) Când li se spune: “Temeţi-vă de ceea ce este înaintea voastră şi de ceea ce este în urma voastră! Poate veţi fi miluiţi!” (44) Nu a fost nici un semn din semnele Domnului lor care le-a venit fără ca ei să nu îi întoarcă spatele. (45) Când li se spune: “Daţi milostenie din ceea ce v-a înzestrat Dumnezeu!”, cei care tăgăduiesc spun celor care cred: “Noi să-l hrănim pe cel care Dumnezeu l-ar putea hrăni, dacă ar voi? Voi sunteţi într-o vădită rătăcire.” (46) Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?” (47) Ei nu au de aşteptat, căci un singur Strigăt îi va lua pe când se învrăjbesc. (48) Nu vor putea lăsa ceva cu limbă de moarte, şi nici la ai lor să se întoarcă. (49) Şi când în trâmbiţă se va sufla, din morminte se vor grăbi către Domnul lor. (50) Ei vor spune atunci: “Vai nouă! Cine ne-a sculat din aşternutul nostru? (51) Aceasta este ceea ce Milostivul v-a făgăduit. Trimişii au spus Adevărul! Nu va fi decât un singur Strigăt şi toţi vor fi aduşi înaintea Noastră. (52) Nimeni, în Ziua aceea, nu va fi nedreptăţit cu ceva. Nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit. (53) În Ziua aceea, singura trudă, a celor din Rai, va fi să se desfete. (54)