Când li se citesc versetele Noastre ca dovezi vădite, cei care tăgăduiesc spun despre Adevăr când vine la ei: “Acestea sunt o vrajă vădită!” (6) Ori spun: “El le-a născocit!” Spune: “Dacă le-am născocit eu, voi nu mă veţi oblădui înaintea lui Dumnezeu. El ştie prea-bine ceea ce răspândiţi despre El. El este de ajuns ca martor între mine şi voi.” El este Iertătorul, Milostivul. (7) Spune: “Eu nu sunt o noutate printre trimişi. Eu nu ştiu ce mi se va face mie şi nici vouă. Eu nu urmez decât ceea ce mi-a fost dezvăluit. Eu nu sunt decât un predicator cu vorba limpede.” (8) Spune: “Vedeţi că este de la Dumnezeu, iar voi nu credeţi! Un martor dintre fiii lui Israel a mărturisit însă că este asemenea cu ceea ce au ei şi că el crede, pe când voi vă îngâmfaţi. Dumnezeu nu călăuzeşte poporul nedrept. (9) Cei care tăgăduiesc spuseră celor care cred: “Dacă ar fi fost un bine, nu ne-ar fi luat-o nimeni înainte.” Nefiind însă călăuziţi de această Carte, ei vor mai spune: “Aceasta este o veche prefăcătorie!” (10) Înaintea ei, Cartea lui Moise a fost călăuză şi milostivenie, iar aceasta este o Carte adeveritoare, în limba arabă, ca să-i prevină pe cei nedrepţi şi să-i binevestească pe cei făcători de bine. (11) Cei care spun: “Domnul nostru este Dumnezeu!” şi merg drept, nu vor cunoaşte nici teamă şi nici tristeţe. (12) Aceştia sunt soţii Raiului, unde vor veşnici ca răsplată a ceea ce au făptuit. (13) Noi i-am poruncit omului bunătate pentru părinţii săi, căci mama sa l-a purtat în chinuri şi l-a născut în chinuri. Între plăsmuirea lui şi înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Când a ajuns la împlinire, când a ajuns la patruzeci de ani, el spune: “Domnul meu! Trezeşte-mă să-ţi mulţumesc pentru harul Tău pe care l-ai pogorât asupra mea, şi a părinţilor mei, ca să fac binele care te mulţumeşte. Fericeşte-mă întru seminţia mea. Eu către Tine mă căiesc şi sunt dintre supuşi.” (14)