Câte cetăţi mult mai de temut decât cetatea ta care te-a prigonit n-am nimicit! Şi nimeni nu le-a fost de ajutor! (12) Oare cel care se sprijină pe o dovadă vădită de la Domnul său este asemenea celui ce i-a fost împodobită răutatea faptei sale ori celor care îşi urmează poftele? (13) Grădina care a fost făgăduită celor temători este astfel: în ea sunt râuri de apă care nu se strică, râuri de lapte cu gust neschimbător, râuri de vin întru desfătarea celor care-l beau, râuri de miere curată. Ei vor afla acolo fructe de tot soiul, precum şi iertarea Domnului lor. Sunt ei oare asemenea celor care vor veşnici în Foc, unde vor fi adăpaţi cu apă clocotindă care le va sfâşia măruntaiele? (14) Printre ei sunt unii care te ascultă, însă, odată ieşiţi de la tine, spun celor cărora li s-a dat ştiinţa: “Ce-a spus adineauri?” Acestora Dumnezeu le-a pecetluit inimile, iar ei îşi urmează poftele. (15) Celor călăuziţi însă Dumnezeu le sporeşte călăuzirea şi îi dăruieşte întru teama lor. (16) Vor sta de veghe ca să nu le vină Ceasul deodată? Semnele Sale au venit deja, însă la ce le va mai sluji Aducerea aminte când le va veni? (17) Să ştii că nu este dumnezeu afară de Dumnezeu! Cere iertare pentru păcatele tale, precum şi pentru credincioşi şi credincioase! Dumnezeu vă cunoaşte umbletul şi odihna. (18) Cei care cred spun: “De ce nu ni se pogoară o sură?” Când li se pogoară însă o sură întărită în care li se aminteşte lupta, îi vezi pe cei care au boala în inimă privindu-te de parcă ar fi pe moarte, (19)